23.11.2011,  22:06:22 | 1 comentariu | 1612 vizualizari
Noiembrie care seceră scriitori / De ieri inima poetului Ion Pascal Vlad bate în ceruri
de Marian BOBOC

Eram pe stradă cu fiica mea când, pe Aleea Poporului, mi-a trecut calea o pisică neagră, da’ neagră rău de tot. Fiică mea îmi spune ştrengăreşte: „Ghinion! Ghi-ni-on!”. Eu îi spun că superstiţiile astea sunt prostii.

În câteva minute, ajungem acasă. La ora 14:33, mă sună Ilie Pintea. Îi răspund. Mă întreabă: „Ai auzit,  nu?”. „Ce?”, îl întreb eu. „A murit Vlad”. „Dumnezeu să-l ierte!”, spun bulversat şi închid telefonul. Fiică-mea, văzându-mă afectat, mă întreabă „Tati, dar era un om bun?”. „Da, tati, era un om bun şi prieten de-al meu”. Îl sun pe Dumitru Velea, care a avut inspiraţia să se aplece asupra cărţilor lui Ion Pascal Vlad. Este şi el năucit de veste. Vorbesc apoi cu Sorin Oprea (care îmi comunică, răvăşit şi el, că în urmă cu câteva minute a murit Vlad la spitalul din Petroşani), Mihai Barbu, Gilbert Danciu ş.a.
Trebuie să mărturisesc că, deşi sunt un avid cititor de evocări, amintiri, memorii, îmi este greu să evoc în scris prietenii, amicii, chiar rudele care au făcut pasul final. Dar, pentru Vladone, cum îi spuneam noi, prietenii, merită să fac o excepţie.
Prima amintire cu Ion Pascal Vlad datează din vremea antedecembristă când la ultimul etaj de la Jiul era o pizzerie. Eu eram aspirant într-ale poeziei, Vlad - autor în toată regula, deoarece îi apăruse celebrul volum „Arderi filtrate”, la Editura Litera. Pentru că, înainte de 1989, puţini erau scriitorii care îşi vedeau numele pe o carte, Ion Pascal Vlad fiind un scriitor rar printre noi. Chiar dacă a avea în vremurile acelea o carte publicată era, cum am spus, un lucru care te singulariza, care îţi dădea un ascendent, Ion Pascal Vlad nu făcea caz de aceasta. Şi, sus la Jiul, Ion Pascal Vlad declama: „E atâta iubire în mine încât nu ştiu ce să fac cu ea!”.
Înainte de 1989, Ion Pascal Vlad frecventa Cenaclul Panait Istrati (şi, bineînţeles, prede­cesoarele acestuia). Apoi, în anii libertăţii, Ion Pascal Vlad a renunţat la viaţa literară. Nu a mai scos nici o carte, nu mai publica prin reviste. Întrucât amândoi lucram la mina Livezeni, mă mai întâlneam cu el. Apoi, după 1997, am reluat sporadic legătura cu ocazia Dicţionarului scriitorului din Vale… Eram redactor la Matinal şi când eram de serviciu eram nevoit să merg cu calcurile, pe jos, până la tipografia din Şerpărie. Uneori, Vladone mă zărea şi mă invita la un… sifon. Îşi deschisese, part-time, sifonărie. Nu pot să povestesc mirarea lui Vladone, când i-am spus că şi Geo Bogza a fost patron de sifonărie şi unic angajat.
Apoi, când am fost redactor şef la Orizont lupenean am reluat legătura, Pascal apărând şi în caseta redacţională a revistei. Tot timpul îl băteam la cap, ca să-şi mai publice o carte. În cele din urmă l-am convins şi, prin bunăvoinţa lui Adrian Jurca, preşedintele Sindicatului Liber E.M. Livezeni, am reuşit să spargem crusta uitării ce se aşternuse peste manuscrisele sale. Aşa a scos „Singurătatea căsniciei”. Pentru „Starea de zbor şi starea de reptilă”, a trebuit să mergem la Cluj-Napoca, la Editura Grinta. Cu acest prilej, am trecut şi pe la casa lui natală pe undeva prin Apuseni şi am cunoscut-o pe venerabila sa mamă, care s-a stins în urmă cu vreo 2 ani parcă. Când am ajuns redactor-şef la Ortacul, şi Pascal Vlad m-a urmat, nu chiar de la început.
După ce am reluat şedinţele Cenaclului Boema, Ion Pascal Vlad a fost unul dintre cenaclierii cei mai disciplinaţi şi mai pătimaşi. Îmi aduc aminte de un moment emoţionant, petrecut după ce îşi publicase cele două cărţi de poezii - Singurătatea poeziei şi Starea de zbor şi starea de reptilă - şi după ce îi luasem un interviu pentru publicaţia (Con)texte.  Vladone mi-a spus foarte grav: „Marian, mulţumesc că nu m-ai lăsat să mor”. Vorbe emoţionante, care făceau aluzie la implicarea mea în trezirea lui culturală. Din păcate, ieri nu am mai avut puterea să alung moartea sa. Moartea… definitivă. 
O altă amintire faină este o călătorie pe care am făcut-o în Teleorman cu Fordul lui legendar. Când am ajuns era uscat. Când ne-am trezit dimineaţa, zăpada se aşternuse până la roţile maşinii. Călătoria spre Petroşani s-a transformat într-o aventură. Pe la Caracal ne-a prins un viscol aşa de turbat că, la un moment dat, nu mai ştiam în ce direcţie mergem. Iar pe Defileul Jiului era să ne răsturnăm, la o curbă, însă intervenţia energică a şoferului Vlad a salvat situaţia. Reţin şi acum replica mucalită, ardelenească, a lui Vladone: „Dacă picam noi nu era vreun bai, dar era păcat de bidoanele astea cu vin”. Într-adevăr, maşina era burduşită de bidoane cu vin, însă pentru Vlad acestea nu reprezentau vreo tentaţie, el fiind de multă vreme abstinent. De când se lăsase de băut, avea un obicei, mirosea ţuica din pahar.
Mă opresc din poveste, punând evocarea de-a curmezişul paginii, aşa cum a pus şi el maşina încărcată cu vin pe Defileu. Din păcate, nu pot în continuare să am umorul lui Vladone. Mi-a mai murit un prieten, un scriitor. În ultimii ani, noiembrie a început să secere scriitori în Valea Jiului: Ludovic Peter (îngropat la 1 noiembrie 2007), Mircea Andraş (mort la 26 noiembrie 2010) şi ieri, Ion Pascal Vlad. Dumnezeu să te odihnească, prietene! Dumnezeu să vă odihnească, prieteni!


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (1 )

#1 Marius, Hunedoara24.11.2011,  01:53:19
O veste foarte trista. Pascal era chiar o trestie, exact asa cum o invoca un alt Pascal facand referire la oameni. Vladone era plin de caldura...


Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 10 ori 9  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Catalog Display-uri
Publicitare 2019
0721 722227
Promoţionale 2019
office [at] confortmedia.ro
0721 722227







Publicitate
Newsletter