Oamenii micii A­me­rici ce era Valea Jiului acelui sfârşit de secol trebuiau musai imortalizaţi. Artistul se numea Ioánovits Iános (în româneşte Ioanovici Ioan). În­tru­cât îşi semna lu­cră­rile Ioánovits îl vom denumi aşa şi în continuare. Primele in­formaţii despre a­ces­ta le aflăm în 1897. 

Atelierul său fotografic se afla chiar în locuinţa sa din Petroşani. Ioánovits era un fotograf care accepta orice comandă a clienţilor: „măriri după poze mici, în culori naturale, proaspăt recolorate, sau retuşate”.

Asemenea unui magician, care scoate din joben cele mai neaşteptate lucruri, Ioánovits realiza fotografii de diverse mărimi şi formate, de la mărimea unui bilet de intrare la spectacol la formatele Cabinet, Makart, Promenad şi Boudoir. Nici cuceririle de ultimă oră ale tehnicii foto nu îi erau străine. Prin urmare, executa „poze în aşa numitul format nou, cu culori cromate, tratate termic, a căror calitate este deasupra oricărei poze colorate”.

Dat fiind faptul că o bună parte a clientelei era formată din copii, care şi în acele vremuri erau la fel de năstruşnici ca în zilele noastre, artistul Ioánovits nu se lasă intimidat de aceştia şi găseşte „reţeta” de fotografiere a lor: „Și pe cel mai neastâmpărat copil îl fotografiez într-o secundă, în orice poziţie, po­zele făcute de mine, o să pară mai vii decât realitatea”.

Primul fotograf al Petroşaniului onora la cerere comenzile clientelei şi în afara atelierului, şi - un lucru deloc de neglijat în orice timpuri - la cele mai rezonabile preţuri.

Din fericire, s-au păstrat până în ziua de astăzi câteva vederi având ca subiect Valea Jiului, care ilustrează măiestria artistului fotograf. Dintre acestea, vă prezentăm în acest număr o carte poştală din 1907, aparatul foto al lui Ioánovits imortalizând cu simţ artistic pregătirea pomenii pe Maleia. O fo­tografie-document a Petroşaniului, care ne oferă mai multe detalii: portul mo­mâr­lanilor, vesela folosită la pomană, casele lor, participanţii la pomană (mo­mârlani, dar şi barabe).

La 9 ani de la marea unire, îl regăsim pe Ioánovits Iános activând pe acelaşi segment comercial, dar de această dată cu numele său românesc: Ioanovici Ioan. În primăvara anului 1927 îşi anunţa clientela: „În atenţiunea fotografilor ama­tori! Cele mai noi accesorii pentru fotografi-amatori au sosit şi se pot procura pe preţuri favorabile”. Semnat: „Ioan Ioanivici, fotograf, Petroşeni, Str. Reg. Fer­dinand”.    

 

3 mai 1928 / Inginerul şef Kiss – fotograful… mişcării maselor

 

Minerii de la Lupeni intră în grevă pe 3 mai 1928.

Motivul grevei - care, prin desfăşu­rare ei, o putem numi şi prima mineriadă - îl constituie Adunarea de la Alba Iulia a Partidului Naţional Țărănesc.

Minerii părăsesc abatajele şi se îndreaptă, care cu ce apucă, spre Alba-Iulia. Unde îi aştepta un tren. Care, după discursul liderului ţărănist Maniu, ar fi trebuit să-i ducă, aţi ghicit, chiar la Bucureşti. Și, dacă băteau atâta cale până acolo, cât mai „dura” să doboare guvernul?! Noroc că Maniu, dându-şi seama de implicaţiile politice ale unei asemenea deplasări a maselor, s-a răzgândit la timp. Cum acest subiect l-am tratat pe larg în volumul IV din „6 august 1929. Ziua de sânge de la Lupeni/ O incursiune în anii 1928-1929”, nu zăbovim aici asupra acestuia.

Reţinem doar aspectul… foto­gra­fic.  

În seara zilei de 3 mai, Direcţiunea Minelor Societăţii Lupeni trimite Direc­ţiu­nii Generale de la Bucureşti un raport amănunţit al eveni­men­telor desfăşurate la exploatările sale miniere.

Odată cu rapor­tul, Direcţiunea îi mai expediază d-lui I.E. Bujoiu, directo­rul general, şi câteva fotografii executate în timpul deplasării minerilor:

„Alăturat vă înaintăm patru fotografii făcute de Dl. Ing. Șef Kiss, care cred că sunt interesante. L’am trimis eri să facă fotografii pe şoseaua către Vulcan. A prins câteva momente mai interesante din marşul muncitorilor. Se zice că ar fi fost circa 2.000 de muncitori cari au plecat. Noi nu putem stabili deocamdată numărul exact”.

După atâta timp, pare foarte interesantă tehnica de supraveghere a maselor a Direcţiunii Societăţii Lupeni…

 

Fotografi din Petroşani

 

Liszka

O referire la un alt fotograf petroşenean, Liska, am găsit în volumul „Din ce­le trăite printre oamenii de la izvoarele Jiului” al preotului Traian Moşic: „Într-o zi treceam la Școala de Ucenici, unde predam orele de religie. Școala era pe str. Horia, unde era şi fotograful Liska, lângă Policli­nica…. (Casa cercuală dărâmată, împreună cu casele din jur, prin 1981)”.

Mai precis, studioul fotografului Liszka era situat vis a vis de debitul de tutun al văduvei Hammer.

 

Zeichner

Tot pe centrul vechi al Petroşaniului se afla şi o prăvălie mignonă de fotografii, al cărui patron se numea Zeichner. Aceasta se învecina cu atelierul de optică al lui Feldman Bela. 

 

Reigelhaupt

Alexander Reigelhaupt locuia pe strada C. Mille din Petroşani. La un concurs din anii 1925-1926 a câştigat un premiu la un concurs mondial de fotografie, organizat de celebra firmă Kodak. 

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.