06.11.2011, 18:04:11 | 0 comentarii | 804 vizualizari
1929 – 2009. 80 de ani de la „masacrul†de la Lupeni (XII)
Articole de acelasi autor
de Marian BOBOC
Ultima oră, Anul I, nr. 189, Marţi 13 august 1929 Preţul plătit de erorile acumulate la Lupeni e destul de scump pentru ca să nu îngăduie uitarea. Sancţiunile nu ajung. Sunt necesare ca exemplu. Dar opinia publică nu se poate mulţumi cu atâta. Trebuie să se familiarizeze cu problemele muncii pentru ca să reacţioneze din timp şi să prevină greşelile. Fiecare ins răspunde de suferinţele educative pe care, ignorându-le, le agravează. Muncitorimea la noi este de obicei catalogată printre elementele deochiate. Suntem deprinşi cu fanteziile, necinstea şi magistrala lene a meseriaşului liber, în cele mai dese cazuri necalificat pentru specialitatea pe care o exercită un amator. Generalizarea vine de la sine. Frământările şi truda muncitorului specializat, cel din industria extractivă, metalurgică, cel de la textile, de la pielărie, de la sticlărie, cine le cunoaşte? Patronul, interesat ca să le ascundă. Statul, rău utilat având la îndemână un minister nou şi atât de vitregit încât, acum puţine zile, era să fie şters chiar din rolurile ierarhiei ministeriale. Un minister sabotat de însăşi organizarea de Stat, care până la actuala guvernare era, în principiu, întotdeauna gata să atârne de gâtul muncitorului eticheta de „subversiv” şi să întindă o aripă tolerantă şi ocrotitoare asupra patronului. (Lupenii de aceea nu este un caz izolat. Ziarul nostru a semnalat într-o serie de reportaje starea muncitorilor din zona petroliferă, riscurile lor şi preţul pe care l-a fixat societatea Română-Americană pentru pielea unui valah: ceva mai puţin decât cei 5.000 lei de cadavru al societăţii „anonime” Lupeni). Ministerul muncii cu toată ipocrizia cu care au încercat partidele reacţionare să-l îngrădească, să-l paralizeze, totuşi cu d-nii Trancu-Iaşi şi dr. N. Lupu, a fost îndrumat pe calea, cel puţin a unei legislaţii ocrotitoare a muncitorimii. Dar aceşti iniţiatori nu erau lăsaţi să lucreze în voie. Guvernelor le era necesară doar salvarea aparenţelor. Fondul importa puţin. De aceea, vechea lege pentru regulamentarea conflictelor de muncă, bună în sine, conţine, asupra arbitrajului, dispoziţii atât de greoaie, încât anulează aproape pe celelalte. Iată una din pricinile conflictului perpetuat dintre direcţia minelor şi lucrători. (…) Și trebuie mai ales studiată raţionalizarea industriei. Una este să plăteşti un obiect de primă necesitate mai scump ca oriunde de câte două sau trei ori, pentru că în acest fel susţii în mod provizoriu o industrie cu perspectivă e viaţă independentă în viitor. Dar alta este să scumpeşti viaţa prin sarcinile exorbitante ale taxelor vamale pentru obiecte provenite din industrii care nu pot renta din simplul motiv că utilajul lor e arhaic că nu e reînnoit niciodată şi că legea liberei concurenţe este anihilată odată cu obţinerea tarifului de favoare. (Oricât de elementare să pară aceste concluzii, totuşi sunt la locul lor întrucât starea de lucruri nu se schimbă). În sfârşit, trebuie ca românul să se înveţe să-şi aplece urechea şi spre alte glasuri decât spre acele ce vin de la câmp. (Acestea au strigat la cer şi şi-au satisfăcut singure doleanţele). Să asculte clocotul de sub pământ. Să priceapă accentele deznădejdii. Să transpună în temă de suferinţă „cuceririle” înscrise în contractele de muncă. Să ştie că înseamnă un progres sporul de 50% „pentru cei ce lucrează în aer foarte viciat”. Și o victorie cele cinci minute libere după ora mesei. Și o stimabilă recunoaştere a serviciilor aduse concediul de trei zile după trei ani de muncă. Faţă de asemenea vieţi petrecute în gheenă, trebuie un oarecare respect. Politica să stea înlături şi să dea voie muncitorimii să valorifice dreptul său elementar, viaţa sindicală, singura în stare să găsească formula pentru a echilibra contrazicerile dureroase ale capitalului şi al muncii. Căci, în definitiv, nu se cere opiniei publice nici compătimire, nici milă, ci numai un examen de conştiinţă. Și să-şi cunoască mai bine fiecare interesele, încadrându-le în marile interese colective ale celor ce produc bogăţia. (Micaela Catargi)
Politice O lămurire a d-lui deputat Coltor Din partea d-lui deputat Coltor, primim următoarele: Domnule Director, În numărul de ieri al ziarului dv. se publică o declaraţie a mea făcută în legătură cu dureroasele întâmplări de la Lupeni. Cred că nu au fost destul de bine redate cuvintele mele şi în special pasajul ce se referă la activitatea şi solicitudinea pentru muncitori a Ministerului Muncii. Textual dv. spuneţi „S-a arătat prea puţin interes pentru plângerile muncitorilor de la Lupeni şi opinia parlamentarilor ardeleni este că Mi-nisterul Muncii nu a avut din vreme destulă solicitudine pentru plângerile muncitorimii, aceasta fără a aduce personal cuiva vreo vină”. Ori, eu nu vorbeam despre Ministerul Muncii condus de d. Răducanu, ci despre întreaga gestiune a acestui minister de atâţia ani încoace. Cauzele virtuale, care au dus la tragicul deznodământ de pe Valea Jiului nu sunt nici de astăzi, nici de ieri. Fierberea continuă printre muncitori, mizeria în care se zbat, minimala retribuţie a muncii în măruntaiele pământului, infinite lamentări rămase fără ecou, întreagă serie de şicane şi de neînţelegeri a acestor suflete simple şi uşor influenAAţate de agitaţiile turburătorilor de ordine nu sunt de la venirea la putere a guvernului actual; cum nici beneficiul net de 90 până la 115 milioane a patronilor cu n capital de 400 milioane faţă de 10% plătite nenorociţilor muncitori la cărbune. De aceea, ca să nu se dea o interpretare greşită cuvintelor mele, ţin să declar că am privit cu multă satisfacţie pe d. Răducanu împărţind ajutoare pe Valea Jiului nu numai familiilor morţilor de acum ci flămânzilor din iarna trecută şi am fost totdeauna convins de întreagă solicitudinea actualului regim pentru marea problemă a muncii nerăsplătite. Primiţi, domnule Director, asigurarea sentimentelor pe care le păstrez faţă de dv. şi ziarul dv. Dr. Ioan Coltor, deputat X Lămuririle d-lui dr. Coltor asupra declaraţiilor făcute ziarului nostru zădărnicesc măruntele intrigi care au încercat să se strecoare în zilele din urmă. În numele „parlamentarilor ardeleni”, d. dr. Coltor fixează asupra indiferenţei regimelor trecute o parte din răspunderea întâmplărilor de la Lupeni. Cât priveşte pe d. Răducanu, acesta se bucură de încrederea întregului parlament ca şi de aceea a şefului guvernului şi a colegilor săi de cabinet. Discreţia d-lui Răducanu asupra motivelor care au declanşat conflictul trebuie respectată. Semnificativ este zvonul care a circulat privitor la numirea provizorie a d-lui inspector administrativ Ștefănescu la prefectura de Hunedoara. D. inspector Ștefănescu a dat nenumărate dovezi de tact şi de energie şi va fi cu totul la locul lui pentru destinderea necesară. Trebuie ca să existe o tranziţie între metodele regretabile ale d-lui Rozvany şi viitorul regim în care rolul prefectului va fi limitat la atribuţiile slujbei sale, fără amestec în activitatea sindicatelor din Valea Jiului unde va dăinui oroarea sindicatelor galbene şi siniştrilor fantezişti care au terorizat şi anarhizat o întreagă regiune. Foarte caracteristic este acordul complet stabilit cu partidul social-democrat asupra măsurilor de luat după drama din Lupeni. Șefii social-democraţi împărtăşesc cu totul asupra crizei de pe Valea Jiului părerile Ministerului Muncii.
Comisariatul Văii Jiului În urma anchetei mixte care s-a făcut în regiunea minieră, guvernul s-a convins de necesitatea înfiinţării unui comisariat al Văii Jiului. Acest comisariat va avea dublu rol: de a supraveghea facerea contractelor colective de muncă şi de a controla aplicarea lor. El va avea atribuţiunile „căpitanatului miner” care funcţiona înainte de război în toată regiunea de pe Valea Jiului. Chestiunea va fi supusă deliberării Consiliului de miniştri. În ce priveşte alegerea comisarului Văii Jiului, se afirmă că d. Iuliu Maniu ar fi pentru d. dr. Ioan Pop, prefect de Alba.
Se amână alegerea de la Hunedoara?
Recentele evenimente din Lupeni au pus în discuţiune şi chestiunea amânării alegerii parţiale de la Hunedoara. Se ştie că peste o săptămână, la 19 crt. – urmează să se procedeze la alegerea unui deputat în locul rămas vacant prin moartea lui Horia Maniu. Pe lista guvernului candidează d. Iuliu Moldovan, secretar general prin delegaţie al Ministerului Sănătăţii. Lupiştii susţin pe d. I. Borcea, profesor universitar din Iaşi. Partidul maghiar şi-a depus abia sâmbătă candidatul; numele acestuia ne scapă. Social-democraţii n-au pus încă nici o candidatură, aşa că, în cazul că alegerile nu se amână, nu vor putea lua parte la alegeri. Se afirmă că guvernul va cere amânarea alegerii, deoarece socoteşte că ea n-ar putea avea loc atât timp cât spiritele vor fi încă sub impresia sângeroaselor evenimente de la Lupeni. De altfel, nici propaganda nu s-a putut desfăşura în toată libertatea, din această pricină. După ce lucrurile vor fi reintrat în normal şi se vor fi retras trupele – lupta electorală se va putea desfăşura în voie. Totuşi, Ministerul de Interne este împotriva amânării.
Ultima oră, Anul I, nr. 190, Miercuri 14 august 1929 Vinovaţii
„Șaizeci de morţi nevinovaţi!”. Înduioşare ipocrită, indignare nesinceră, omenie făţarnică, strigăt acaparat cu furie de presa partidului tantiemelor! Ce jale năprasnică trebuie să fi coborât în sufletul marilor acţionari de la Lupeni, când au aflat cum s-au prăbuşit greviştii sub gloanţele ucigaşe… Tot patetismul d-lui Guţă Tătărescu, revărsat în coloanele oficioaselor liberale mărturiseşte dragostea pentru muncitorime a partidului d-lui Vintilă Brătianu. „Întreaga opinie publică aşteaptă sancţiunile…”. E şi firesc! Între minerii osândiţi să moară de foame în umedele galerii subpământene, cârtiţe omeneşti uitate de soare şi de lumină, turmă de robi îngropaţi de vii, şi între beneficiarii politicii de după război, eroii tuturor învârtelilor şi profitorii tuturor afacerilor necurate, e o veche şi sinceră prietenie cimentată de banditismele faimosului Schipoe. Să nu ne mirăm, deci, de lacrimile abundente ale partidului liberal! Și, pentru că e vorba de sancţiuni, să venim în ajutorul confratelui nostru liberal, şi să uşurăm autorităţilor descoperirea vinovaţilor de măcelul de la Lupeni. X Când, imediat după război, proprietarii minelor de pe Valea Jiului au vândut zăcămintele de cărbuni de la Lupeni, la Buda-Pesta flutura steagul lui Bela Kuhn. Vrăjmaşii noştri scontau apropiata izbucnire a revoluţiei şi în ţara noastră. Vânzarea s-a făcut în grabă, pe un preţ de nimic. Dar vânzătorii nu aveau încredere în valuta noastră. Preţul a fost fixat în franci elveţieni. Pe atunci leul nostru valora 25 centime la Zurich. D. Vintilă Brătianu, nădăjduind să revalorizeze moneda naţională, credea că făcuse o afacere minunată. Curând, leul a început să scoboare vertiginos. Ratele datorate vânzărilor în valută forte deveneau tot mai mari. Pentru a se putea face faţă plăţilor, cumpărătorii au procedat în două feluri: au scăzut salariile şi au urcat preţul cărbunelui. De pe urma scăderii salariilor a suferit, fireşte, muncitorimea. În ce priveşte diferenţa de preţ a cărbunelui, ea a fost suportată de căile noastre ferate, - obligate să se aprovizioneze în condiţiunile cunoscute de toată lumea, pentru a deveni tributare societăţilor liberale! X Dar politica financiară a fostului regim a avut repercusiuni şi în politica direcţiilor societăţilor miniere. Societatea anonimă pentru exploatarea minelor de cărbuni de la Lupeni a făcut, necontenit, o uşoară confuzie între dreptul său de a fura pâinea muncitorimii şi între dreptul principalului ei acţionar de a pune în mişcare forţa armată. Fostul subsecretar de stat de la interne a pus, în mod graţios, la dispoziţia direcţiei minelor, armată şi jandarmi care să menţie, deopotrivă, şi ordinea publică şi micimea salariilor. Am arătat în numărul nostru de ieri al ziarului nostru partea de vină a conducerii minelor. Ea n-a făcut decât ceea ce a învăţat sub trecutele regimuri: ea ştie că cu 5 duzini de gloanţe se obţine lesne reducerea salariilor muncitorilor şi menţinerea beneficiilor la sute de milioane anual, pentru societatea liberală. Cum viaţa cetăţeanului a fost evaluată la lei 5000 (cinci mii!), cei „şaizeci de morţi nevinovaţi” înseamnă o cheltuială modestă de circa trei sute de mii de lei, în schimbul căreia dividendele nu riscă să fie întru nimic amputate… Nu! Conducătorii societăţii „Lupeni” nu trebuie trimişi la ocnă, nici nu trebuie purtaţi în faţa plutonului de execuţie. Lor li se poate pregăti o pedeapsă mai grea: ei trebuie scoşi de guler din somptuoasele palate clădite cu sângele muncitorimii, şi coborâţi în galeriile minelor, să lucreze în atmosfera înăbuşitoare, să respire gazele care ucid, să se bălăcească până la brâu în noroi şi în apă, să nu vadă niciodată lumina soarelui şi – mai ales – să ştie că sus, acolo unde aşteaptă femeile şi copiii lor, sunt pregătite mitraliere pentru răzvrătiţii mormintelor de diamant negru! X În sfârşit, problema sancţiunilor trebuie să cuprindă şi pe funcţionarii statului. Aici, să ni se permită o paranteză. Era în 1907. Ronetti-Roman venise în Bucureşti la d. C.G. Costa-Foru, venerabilul fruntaş al presei capitale, căruia îi ceruse să-i uşureze o întrevedere cu Take Ionescu. Arendaş de moşie, trăind zilnic în contact cu ţărănimea, Ronetti-Roman vedea ce se pregătea în bezna satelor şi venise să previe pe membrii guvernului. Take Ionescu l-a ascultat cu multă luare aminte, şi după ce l-a ascultat, l-a dus la ministrul internelor şi preşedinte al consiliului, căruia i s-au repetat temerile celui ce afirma că în cel mult două săptămâni ţara avea să sufere urmările grele ale unor răscoale ţărăneşti. Primul ministru, Cantacuzino, trimise deîndată în inspecţie pe însuşi secretarul său general, Deşliu. S-a întâmplat însă ca Deşliu să nu fie destul de limpede văzător. Prefectul de Roman l-a primit cu banchete, cu manifestaţii, cu plimbări prin satele apropiate, - înfăţişându-i situaţia în cele mai ademenitoare culori. Evident, telegramele expediate de Deşliu erau cât se poate de liniştitoare. Ceea ce a urmat, se ştie! Deşliu se afla în tren, în drum spre Bucureşti, când – spre uimirea guvernului care primise rapoartele lui telegrafice - la Roman începea pârjolul… Nu e aşa că paranteza de mai sus e de natură să sublinieze responsabilitatea funcţionarilor care au informat greşit, inducând în eroare guvernul cu privire la tot ceea ce se petrecea în Valea Jiului? Nu e vorba numai de acţiunea muncitorimii care revendica o urcare a salariilor. În conflictul mereu mai accentuat dintre capital şi muncă, organele Statului trebuiau să puie frâu şi abuzului practicat cu neruşinare de către conducerea minelor. Fost-a sesizat guvernul de toate manevrele criminale ale direcţiei minelor de la Lupeni? Ori se confirmă zvonul că autorităţile locale erau în solda societăţii şi că îşi manifestau făţiş ostilitatea faţă de mulţimea muncitoare? N-ar fi de mirare! Reprezentanţii mari şi mici ai tuturor departamentelor sunt tot vechii funcţionari, unelte ale fostului regim, oameni de încrede ai partidului liberal… X A venit vremea ca guvernul să asculte sugestiile „Viitorului”. Să aplice imediate sancţiuni. Să procedeze altfel decât au procedat liberalii după măcelul de la Maleia. Să procedeze cu energia necesară, făcând dreptate zecilor de mii de muncitori români exploataţi fără scrupule de banda liberală de la Lupeni! (George Silviu)
Politice Ancheta de la Lupeni
În legătură cu ancheta întreprinsă de comisiunea respectivă, asupra celor întâmplate la Lupeni, la preşedinţia consiliului s-a primit o telegramă că raportul este terminat. După toate probabilităţile, d. inspector Pop va sosi cu raportul în capitală azi după amiază (miercuri, 14 august – n.a.) sau cel mai târziu mâine dimineaţă. Raportul va fi înmânat direct d-lui prim-ministru Iuliu Maniu. Tot în legătură cu cele întâmplate, se afirmă că prefectul Rozvan va fi demis. Peste 2-3 zile, d. inspector Al. N. Ștefănescu va primi delegaţia să gireze prefectura de Hunedoara.
(va urma)
Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online! Flyere, pliante, broşuri, afişe, cărţi de vizită, mape, formulare... Cataloage promoţionale 2024 Plăcuţe şi indicatoare pentru case, blocuri, sedii Rame click - comandă online! Panou decorativ pentru interior sau exterior – tu alegi designul! Steaguri publicitare - click pentru a comanda! Stâlpi pentru delimitare (opritori, de ghidare) - comandă online! Cataloage promoţionale 2024 Alege să o susții! Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online! Newsletter
|