08.11.2011,  08:50:43 | 0 comentarii | 1041 vizualizari
Un scriitor uitat - Carol Ardeleanu
de Ziarul Vaii Jiului

Dintre romancierii perioadei interbelice, Carol Ardeleanu este poate singurul realist care-şi îndreaptă atenţia către lumea mahalalei, astăzi fiind un nume pe nedrept uitat.
Născut la 18 martie 1883, Carol Ardeleanu îşi va duce existenţa între muncitorii mahalalei bucureştene, cunoscând astfel cât se poate de bine viaţa acestora. Tatăl său era cel de-al zecelea copil din douăzeci şi doi câţi a avut ciobanul Gheorghe Nuţu. Acesta era din Sălişte, însă oieritul şi familia foarte numeroasă îl sileau să migreze cu turmele în căutarea de pajişti bogate. Astfel el trece munţii şi ajunge în Vălenii de Munte, unde îl lasă în gazdă pe viitorul părinte al scriitorului care cu timpul devine rotar. Acesta a luat numele de Ardeleanu în amintirea locului din străbuni al familiei. Făcând parte dintr-o familie modestă şi lipsită de condiţii materiale, Carol Ardeleanu frecventează Liceul ,,Gheorghe Lazăr” şi Școala de Arte Frumoase, timp de patru ani, dar pe care nu a reuşit să o absolve.
În 1912 scriitorul se căsătoreşte cu Florica Ioanid, fiica pictorului Gheorghe Ioanid.
Debutează în revista ,,Viaţa literară şi artistică“, în numărul 1 din 7 ianuarie 1907, în preajma răscoalelor ţărăneşti, cu poemul Frăţie, pe când la direcţia revistei se aflau George Coşbuc şi Ilarie Chendi. Poemul Frăţie demonstrează convinge­rile democratice pe care autorul mai târ­ziu le-a confirmat. Debutul editorial şi-l face cu volumul de schiţe şi povestiri Rusia revoluţionară (1918). În viaţa lite­rară a Bucureştiului de acum câteva decenii, cafeneaua era un loc de întâlnire şi de confruntare a opiniilor. În această atmosferă boemă îl introduce George Coşbuc, într-o seară a anului 1907. Aici Carol Ardeleanu leagă o prietenie strânsă cu numeroşi scriitori şi cu oameni de cultură, dintre care: criticul Ilarie Chendi, dramaturgii Zaharia Bârsan şi Mihail Sorbul, poetul Mihai Cruceanu, prozatorii Gib Mihăescu şi I. Peltz.
Scriitorul are o activitate publicistică intensă şi plină de pasiune, până în 1913 fiind colaboratorul destul de activ al ,,Luceafărului” condus de Al. Ciurea şi de Octavian Tăslăuanu. Publică şi în alte reviste precum: “Flacăra”(sub condu­cerea lui C.Banu), ,,Viaţa literară”, ,,Vremea”, “Universul literar”, “Cuvântul liber”. Imediat după primul război mondial publică versuri în ,,Sburătorul” urmând volumele de nuvele: Pe străzile Iaşului (1920), Rochia albă (1921), În regatul nopţii (1923); piese de teatru: Casa vechiturilor (1924), Ultimul capitol (1925); romanele: Diplomatul, tăbăcarul şi actriţa, (1926), Am ucis pe Dumnezeu (1929), Casa cu fete (1931), Viermii pământului (1933), Pescarii (1935), Domnul Tudor (biografie romanţată (1936), Viaţă de câine (1937), O crimă. Toţi la fel şi nici unul ca altul (1943).
În 1926 i se acordă Premiul Societăţii Scriitorilor Români.
Citindu-i cu atenţie volumele de schiţe şi nuvele avem mereu ,,impresia că prozatorul transcrie finalul unor scene, reducând viaţa la manifestările ei primare. Dintr-o existenţă excesiv simplificată, se reţin doar întâmplările în formele lor groteşti ori sentimental ironice”.(1)
În ceea ce priveşte romanele situaţia se schimbă, investigaţia este mai atent rea­lizată “acumularea de informaţii rea­lizează acea poezie a materiei pe care E. Lovinescu o opunea vulgarităţii. (2)
Mediul periferiei, munca desfăşurată sub ameninţarea concedierii sunt descrise cu o exactitate dezarmantă. Dramele oamenilor de pe “margine” sunt prezente în scrisul lui Carol Ardeleanu şi nu odată viaţa oamenilor îl introduc pe cititor în climatul sufocant al mahalalei, al atelierelor, al caselor dărăpănate, nu atât pentru a motiva reacţii omeneşti în acel climat, cât pentru a vâna detalii crude, prezentate cu credinţă că toată această lume comunică mai deplin şi mai profund poezia întunecată a realităţii.
Meritul scriitorului este şi că a crezut în destinele acestor oameni.
Trecerea de la povestire la roman se face după o scurtă tranziţie, în 1926 scriitorul publicând primul său roman “Diplomatul, tăbăcarul şi actriţa”.
 Cu toate că în  această lume se remarcă câteva tipuri de personaje, Carol Ardeleanu nu uită niciodată mahalaua ca entitate suburbană şi drept urmare îşi începe romanul chiar cu o atentă descriere a cadrului în care se va desfăşura acţiunea.
 Romanul prezintă mai puţin evocarea unei lumi din suburbia bucureşteană cu rataţi şi alcoolici, scriitorul insistând asupra deformărilor morale. Prin urmare, avem de-a face cu  o umanitate pedepsită, închisă în cercul nevoilor şi necazurilor ei. Drama unui diplomat decăzut, Consulul Barbu Sălceanu ne este prezentată în paralel cu suferinţa unei tinere actriţe, Agata, care nu se putea realiza, această neîmplinire destrămându-i personalitatea. De altfel, autorul intenţiona să îşi intituleze roma­nul, “Căderea oamenilor”, titlu mult mai apreciat era, în orice caz, mai aproape de decăderea acestor fantome, a căror vină este că prea sunt mânate din urmă, fără să-şi trăiască viaţa mai pe-ndelete. Dar şi mai bine, poate, ar fi fost să-şi zică “romanul unui om”, şi acesta e cizmarul Alexandru Gangu. E aproape surprinzător cât de desăvârşit - cu toate nuanţele romanţioase în care-l învăluie pe ici, pe acolo – şi cât de omenesc e acest Alexandru Gangu, cizmarul singur pe lume, cu conştiinţa singurătăţii lui, om de sacrificiu, umil dar eroic, de bun-simţ, de judecată serioasă, fire romantică prin excelenţă, sentimental, care pentru visul lui – dragostea fără de prihană pentru Agata – iartă totul şi mai ales înţelege. (3)
În 1933, scriitorul publică volumul “Viermii pământului”, un roman despre mineri, acei muncitorii ai adâncurilor pământului. Romanul atrage atenţia prin noutatea temei abordate, fiind considerat întâia lucrare dedicată minerilor.  Autorul pune în centrul acestui romanului o grevă împotriva unor abuzuri ale patronilor împotriva minerilor. Viaţa grea a minerilor peste a căror existenţă, nevoi şi asprimea meseriei a lăsat urme şi nu numai în ce priveşte psihologia, dar şi modul de a reacţiona la evenimente. Conflictul de clasă devine axul romanului şi prin intermediul faptelor evocate demască faţa patronilor şi îi arată aşa cum sunt: lacomi dar mai ales inumani.
Carol Ardeleanu îşi propune să facă cititorilor cunoscută o altă realitate sumbră a existenţei minerilor de la  întreprinderile miniere din Anina deoarece minerii ajung pe rând la spital, fiind bolnavi de plămâni. Conducerea nu numai că-i exploatează în continuare fără milă, dar îi şi fură prin intermediul şefilor. Aflând că o parte din ei urmează să fie concediaţi tocmai în pragul iernii, minerii reacţionează şi iau cu asalt vila inspectorului, unde se află adunată întreaga conducere a minei care petrecea. În conflictul iscat intervine armata care trage asupra minerilor. Aceştia refuză în această conjunctură să mai coboare în galerii şi conflictul nu se aplanează decât după ce directorul e omorât şi ministerul ordonă o anchetă.
Literatura lui Carol Ardeleanu se bazează după cum se observă mai ales pe documentări în diverse sectoare ale societăţii, ,,Mai mult reportaje, romanele sale reuşesc să aducă ceva din ambianţa unui mediu uman, dar rămân la suprafaţa lucrurilor şi caută să compenseze observaţia de adâncime prin acumularea detaliilor locale” (4).

 

Prof. Liliana Keberle
Colegiul Eonomic “Hermes” Petroşani

 

1 Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Dicţionarul ScriitorilorRomâni(A-C), Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995, p.107.
2 Eugen Lovinescu, Istoria literaturii române, Editura Minerva, Bucureşti, 1981, p. 171.
3 Perpessicius, Menţiuni critice, vol. II, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1967, p.348.
4 Ov. S. Crohmălniceau, Literatura română între cele două războaie mondiale, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1967, p. 328.



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 9 ori 6  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227







Publicitate
Newsletter