Articole de acelasi autor

“Problemele consumatorilor sunt ca țeava din perete – afli de ele doar când țeava se sparge. De aceea, trebuie să le prevenim” Ciprian Chiorean, director juridic CEC Bank

Petroșani. Primul și la autobuzele electrice

Vulcan. Zeci de km de străzi asfaltate pe „Anghel Saligny”

Felix Ostrovschi vă prezintă „Revista presei” / Tragicul deznodământ al unei iubiri studențești

Pentru proiectele PTJ / 20 mai – ultima strigare

Casa „Pollicino” pregătită de Paște, / Copiii au vopsit ouă alături de primarul Tiberiu Iacob-Ridzi, care le-a anunțat marea surpriză

Petrila. Bazinul se închide

Vulcan. Parcurile - în continuă modernizare

Petroșani. Ecologiștii îl susțin cu fermitate pe Tiberiu Iacob-Ridzi la alegeri

Petroșani. Asfalt nou pe o porțiune la intrarea în oraș

 Pasul Vâlcan, nici că-i de mirare că pe meşterul Gheorghe Savin l-a luat cu o durere de măsea groaznică. Iar de la asta la falca dreaptă care i s-a umflat vizibil n-a trecut decât o zi.

Meşterul caută, însă,
să le ingnore şi să amâne pe cât posibil mersul la doctor. Mi-am dat seama de asta, ieri, pe la amiază, când vorbea cu cineva la telefon. Eram, împreună, în Suzuki. Autoturismul lui de teren, care ne ducea sus, în Pasul Vâlcan. La staţia de întoarcere a telegondolei.

Până să mă ia
în maşină cu el, zăbovisem câteva minute la Crucea lui Bogdan. M-am uitat la cablul deja montat şi, ceva mai încolo, la băieţii care săpau de zor şanţul pentru cablul electric. Austriecii au procedat nemţeşte. Exact cum au promis. Într-o săptămână au fost gata cu totul. Pe lângă că au montat cablul instalaţiei principale, “au tras sârma” şi la teleschiul cel nou aflat foarte aproape de staţia de întoarcere. Teleschiul are şapte stâlpi şi o lungime de vreo trei sute de metri. Stâlpii au fost ridicaţi săptămâna trecută, miercuri, 3, şi joi, 4 noiembrie. “Pârtia o să vină pe aici, îmi arată nea Savin, din stâlpul nr. 14 şi până-n pilonul staţiei. Din câte ştiu eu, şi asta o să aibă la vreo trei sute de metri!”

Staţia de întoarcere 
a telegondolei e o bijuterie de construcţie, nu alta. Dacă n-ar fi piciorul acela de beton cu care stă sprijinită pe sol, ai spune că e nacela unui Zeppelin. Meşterul mă cheamă să-mi arate cum e în interior. Nu aştept să mă invite de două ori şi urc după el. Ce-mi văd ochii este o adevărată uzină. Pe mijloc, două rânduri de motoare. Unul este acţionat electric, iar celălalt, de rezervă, gata să intre în funcţiune în cazul unei pene de curent, este Diesel. Stăpân, deocamdată, peste tot ce porneşte şi se învârte aici este un tânăr de 33 de ani.

Îl cheamă Michael Aschbacher
şi nu este neamţ, cum aţi crede după nume. E italian din Suoltirol/AdoAdige. Asta, cum mi-a explicat, vine undeva în nordul Italiei, în apropierea graniţei cu Austria. E blond, înalt cu ochi albaştri. Tedeschi, ce mai, îi bag eu, la care Michael zâmbeşte. “Nici eu nu mai ştiu ce e, zice meşterul Savin. Când erau aici austriecii, zicea că-i italian, iar după aia îmi spunea că el e austriac. Mai am un italian jos, la săpături. Ä‚la zice despre ăsta că-i austriac, că nu-i italian de-al lui. Naiba-i mai ştie!” Michael e cappo montattore sau cappo di monttagio, cam aşa ceva a zis, parcă. Nu e însurat, stă la hotel, în Petroşani, şi, din câte mi-am dat seama, are deja două prietene. Bune, bune, zice el într-o românească perfectă. Meştereşte ceva, mai schimba câte o vorbă cu tânărul care-l ajuta la treabă, învârte o cheie şi motorul Diesel porneşte. La sfert a luat-o!

“Nu ţi-am zis? E gata,
gata aproape totul, îmi mai spune o dată meşterul Gheorghe Savin. Aici, la staţia de întoarcere, mai sunt de terminat grupurile sanitare şi de tras conducta pentru apă. Pe care o s-o aducem de undeva de mai sus de cabană. Ce zici? Nu am lucrat şi noi tot nemţeşte?”. Îl lăsăm la pas, cu meseriaşii care pregăteau şanţul necesar conductei de apă, pe tânărul inginer Adrian Băluţă, ajutorul de o lună şi ceva al lui nea Savin, iar noi doi o luăm la vale. Îmbarcaţi în Suzuki, fireşte. Mai tot drumul e plin de trunchiurile de copaci rezultate de la defrişarea culoarului pe care vor circula nacelele telegondolei. Mai sunt de tuns doar câţiva pomi, ale căror coroane, se vede cu ochiul liber, sunt nici la trei metri de cablu.

“Până la 1 decembrie
o să fie gata montat şi cablul electric de alimentare a staţiei de întoarcere, mă asigură însoţitorul meu. Nu te uita că acum îs cu săpatul mai din sus de Cruce. În două-trei zile ajung la capăt. Păi ştii dumneata cât ia unu’ din ăsta care sapă? Păi, ia şi zece milioane pe zi, să ştii!” La Crucea lui Bogdan ne despărţim. Eu mă duc să-mi recuperez “Sport”-ul, dar nu înainte de a-l face atent pe nea Savin ca marţi să cumpere ZVJ-ul. “Să-i iei unul şi pentru italian!” “Îi iau, îi iau, mă asigură nea Savin. Că mâine după-amiază pleacă în Italia, da’ se întoarce pe la sfârşitul săptămânii...”.

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.