03.11.2011,  19:53:53 | 0 comentarii | 610 vizualizari
Ce mai înseamnă Ciorba săracului în Valea Jiului în anul 2010
de Ziarul Vaii Jiului

Despre cantina copiilor săraci din Petroşaniul anului 1936. Documentarul pe care vi-l propunem astăzi, sub titlul Ciorba săracului, îşi propune să inventarieze cantinele sociale existente în Valea Jiului. Demersul nostru este izvorât din dorinţa de a foileta socialul Văii. Firesc, ne-am pus întrebarea dacă, de exemplu, în perioada interbelică exista în zona noastră, greu încercată de istorie, această instituţie a solidarităţii faţă de oamenii aflaţi în dificultate. Astfel, am aflat că în toamna anului 1936 la Petroşani, în noiembrie, s-a înfiinţat o cantină pentru copiii săraci.

Titulatura exactă a acestei instituţii caritabile era: „Soc. Principele Mircea, Cantina copiilor săraci”. Societatea „Principele Mircea” fusese înfiinţată de Regina Maria, fiinţând sub patronajul acesteia şi având filiale în mai multe localităţi din România, printre care şi la Petroşani. Scopul declarat al acestei societăţi de binefacere era „îngrijirea celor mici”.

În acest scop nobil, Ministerul Muncii, prin Subinspectorul Muncii, Ieronim Candale, a pus la dispoziţia Soc. „Principele Mircea” clădirea Căminului de ucenici (neutilizat încă pentru scopul său iniţial) cu toate angaralele de rigoare: scaune, mese, tacâmuri, vase de bucătărie.

La „Cantina copiilor săraci” din Petroşani luau masa elevii aflaţi la nevoie ai şcolilor primare din localitate. Obiectivul principal al Soc. „Principele Mircea” care a stat la baza înfiinţării acestei cantine a fost acela „de a da putinţă copiilor săraci de a se nutri corespunzător, pentru întărirea fizicului, păstrarea sănătăţii, rezistenţă la boli şi putere de muncă în învăţământ”. Dimineaţa fiecare copil nevoiaş avea alocată o raţie de ¼ litru. lapte şi 100 de grame de pâine, iar la prânz beneficia de „150 gr. pâine şi mâncare, caldă, substanţială, gustoasă” şi, mai ales, „suficientă”.

Doamnele din comitetul de conducere al Soc. Principele Mircea, provenite din rândurile high-life-ul societăţii petroşenene, pregăteau ele însele masa. La fiecare două zile, alte două distinse doamne „bucătăreau” de zor pentru copiii săraci. Această cantină a funcţionat 6 luni de zile, pe durata anului şcolar.

Cum pe timpul acela efectele unei acţiuni filantropice erau şi cuantificate, urmărindu-se rezultatele concrete, „bilanţul moral” al funcţionării cantinei „după anchetele pedagogice făcute serios la şcolile respective, a fost că elevii din localitate au frecventat cu mult mai regulat cursurile dând dovadă de nebănuite forţe la învăţătură”.

Referitor la latura materială, este interesant să aflăm cum era constituit fondul financiar al „Cantinei copiilor săraci”. Cetăţenii Petroşaniului, prin primăria oraşului, au contribuit cu 75.000 lei, funcţionarii Soc. „Principele Mircea” – 84.535 lei, doamnele din comitetul Soc. Principele Mircea – 21.410 lei, la acestea adăugându-se şi contribuţia altor instituţii şi particulari în valoare de 8.761 lei. Bugetul total al celor 6 luni de funcţionare a „Cantinei copiilor săraci” a Soc. Principele Mircea a fost 189.706 lei. Banii au fost cheltuiţi pentru cumpărarea a circa 5 tone de pâine, 6 tone de lapte, salarii, imprimate, combustibil şi îmbrăcăminte.

Peste timp, această instituţie filantropică, „Cantina copiilor săraci”, rămâne un exemplu bine articulat de deschidere faţă de problemele comunităţii urbei a high life-ului, middle class-ului societăţii, dar şi a cetăţenilor simpli ai Petroşaniului.

Revenind la zilele noastre, redactorii Ziarului Văii Jiului au reuşit, credem noi, creionarea unui documentar inedit despre instituţia cantinei sociale în Valea Jiului a anului 2010. 

Nu întâmplător am amânat publicarea acestui documentar pentru această zi de luni, de 18 ianuarie 2010, când la Petroşani Cantina socială se va muta în casă nouă. (Marian BOBOC)

 

 

La Lupeni, / Cantina săracilor nu mai e din 2000

Pe vremea lui Ceauşescu şi chiar înainte de el, cantina săracilor din Lupeni funcţiona în casa peste care dai de cum treci podul peste Jiu dinspre centrul vechi al oraşului. Eu nu ştiu cum arăta atunci, dar acum este ca vai de ea.

 

Cea care m-a dus s-o văd 

este doamna Lăcrămioara Căpâlnean. Dumneaei este lupeneancă şi a copilărit pe Minerului. Acum lucrează la primărie şi are în primire făina şi zahărul venite de la Uniune, pentru săracii din Lupeni. Pe care le împarte în clădirea de pe strada Mihail Sadoveanu, cea din spatele Palatului. În care, timp de patru-cinci ani, până-n 2000, era cantina săracilor. Care, acum, adăposteşte sediul gospodăresc al echipelor de lucru ale primăriei.   

 

Viceprimarul Corneliu Lungan

îşi aminteşte bine de ce a fost desfiinţată cantina săracilor. Pe atunci era profesor, dar a auzit că unii începuseră să facă nazuri. Că mâncarea nu-i bună, că-i numai apă. Aşa că, să nu mai fie necazuri, cantina la care mâncau sau de la care duceau acasă de mâncare în jur de o sută de abonaţi a fost închisă. În prezent, ei trebuie să se mulţumească doar cu ajutorul social. Plus cu făina şi cu zahărul la care au dreptul. Tot ce a venit ca ajutoare din 2000 încoace s-a împărţit aici. Unii, cum primeau uleiul, conservele şi ce alimente se mai dădeau, le vindeau imediat. După care dădeau fuga şi, de banii ăia, îşi luau de băut şi ţigări.

 

În Lupeni,

de făina şi zahărul de la Uniune beneficiază 2.360 de persoane. Aşa a ieşit din calculul făcut de viceprimarul Lungan. Asta, socotind că se dau cinş‘pe kile de făină pe cap de persoană şi patru de zahăr, înseamnă 35 de mii de kilograme de făină şi 9440 de zahăr. Lista cu cei de la ajutorul social care primesc aceste alimente s-a întocmit la Primăria Lupeni. Cea care-i cuprinde pe pensionarii cu pensii până-n patru sute şi pe celelalte categorii de cetăţeni îndreptăţiţi să ia făină şi zahăr a venit de la Consiliul Judeţean Hunedoara. De aici nemulţumirile unora care nu şi-au găsit numele pe aceasta din urmă.

Gheorghe OLTEANU

 

 

Când vorbim de cantine sociale nu vorbim doar de imobilele în care oamenii cu venituri mici vin să primească o masă caldă pe zi. Vorbim de un stil de viaţă, de un mod de protecţie socială, de un item care conturează o realitate socială. 

Istoric vorbind, în Valea Jiului, cantina socială nu era un fenomen în perioada comunistă. Din contră. Cantinele pentru persoanele cu venituri minime nu au existat ca instituţie. Și explicaţia este una simplă. În perioada comunistă cine nu avea de lucru i se dădea. Fiecare om trebuia să fie încadrat într-un loc de muncă, avea salariu, avea o locuinţă. „De la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după nevoi”, aşa se împărţea, după modelul teoriei marxiste. Deci, sărăcia nu era tolerată. Însă, perioadele democraţiei post-decembriste au creat mari discrepanţe între cei avuţi şi cei mai puţin avuţi. Astfel că, aşa cum unii s-au îmbogăţit peste noapte, alţii au sărăcit. Și unii au sărăcit atât de mult încât depind de acest tip de protecţie socială - cantina socială.

 

 

Petroşani / Cantina socială are sediu nou. Unul conform standardelor

 

Când spunem cantină socială şi vorbim de Petroşani gândul ne duce la sediul dezastruos în care acest serviciu şi-a desfăşurat activitatea aproape un an. Fosta incintă era situată în Colonie şi era total improprie desfăşurării acestui tip de activitate. 

Însă, începând de astăzi, cantina va funcţiona într-un spaţiu amenajat la parterul unui bloc de locuinţe sociale de lângă sediul jandarmerie, cel nou renovat. Până acum,  persoanele cuprinse în program primeau hrană rece. Dar de azi acestea se vor aşeza din nou la masă şi vor dejuna zilnic în condiţii mult îmbunătăţite. În program sunt cuprinse 30 de familii, adică 68 de persoane. Pentru a beneficia de o masă caldă, gratuită, venitul beneficiarului nu trebuie să depăşească 125 de lei pe membru de familie, adică venitul minim garantat. La fel ca la Petrila, costul unei mese pe zi per beneficiar este de 6 lei. 

Cantina nu serveşte doar interesele celor nevoiaşi. Aici pot lua masa şi persoane care au venitul mai mare decât cel minim garantat. Atâta doar că aceştia trebuie să plătească 30 la sută din costul mesei. În momentul de faţă, doar o singură persoană a ales această alternativă dar, având în vedere faptul că noua cantină este situată la parterul blocului de locuinţe sociale şi, de asemenea, punând la socoteală preţul favorabil al mesei, s-ar putea ca numărul acestora să se mărească.

Atât la Petrila, cât şi la Petroşani, programele organizaţiilor nonguvernamentale desfăşoară, în paralel, asemenea programe de protecţie socială. Acest tip de programe vine atât în ajutorul administraţiilor locale cât şi în ajutorul oamenilor necăjiţi. (Alina PIPAN)

 

 

Aninoasa / Singura cantină care a funcţionat vreodată a fost cea a minei

La Aninoasa nu există, în momentul de faţă, cantină socială. Deşi candidaţi ar fi. Dar costurile lunare, pentru asigurarea unei mese persoanelor cu venit minim garantat, ar fi destul de mari. Cheltuielile cresc direct proporţional cu numărul asistaţilor social.

Mihăiţă Nistor, viceprimarul Aninoasei, ne spune că la Aninoasa nu funcţionează şi nici nu a funcţionat vreo cantină socială. Singura cantină care a funcţionat ani de zile este fosta cantină a minei. Și aici nu mâncau numai minerii. Însă, în vremurile bune, cantina era o componentă importantă a  programului unui miner. Se încadra în comportamentul profesional şi îl definea. (Alina PIPAN)

 

 

Petrila / La cantina Serviciului de Asistenţă Socială mănâncă zilnic vreo 90 de copii

 

În Petrila nu există cantină socială destinată adulţilor sau familiilor sărace. Acest program social asigură masa zilnică doar copiilor din familiile cu ajutor social sau fără venit.

Ilie Păducel, primarul Petrilei, ne spune că, din ultimele lui informaţii, în jur de 100 de copii vin zilnic aici pentru a lua masa. Din bugetul local se plăteşte zilnic câte 6 lei pentru fiecare porţie. Adică 180 de lei pe lună pentru un beneficiar. Majoritatea părinţilor care-şi trimit copiii să mănânce aici nu au 180 de lei pentru mâncare în fiecare lună. Și asta doar pentru masa de prânz. Am fost să vedem cantina socială din Petrila. Aceasta se află la cap de linie. Este o încăpere simplă, curată, cu câţiva angajaţi care gătesc zilnic pentru zeci de copii. O angajată a cantinei ne spune că, zilele acestea, sunt cam 85 de copii care vin la masă. Chiar mi-a spus că ar fi fost mai potrivit să merg într-o zi acolo la ora 12, ora mesei, şi să-i văd pe copii la masă, să văd ce mănâncă. Când am ajuns noi, pe la ora 14:30, programul cantinei se încheiase deja. Totul era spălat şi pus la locul lui. În cantină era linişte. (Alina PIPAN)

 
La cantina săracilor din Vulcan le găseşti pe amândouă: / Și mâncare, şi poftă de mâncare
 
Uite, măi, ce-ţi poate face trecerea timpului! Dau să-mi amintesc unde era, pe vremuri, cantina săracilor din Vulcan şi nu-mi venea clar în minte. Îi dau un telefon verişoarei mele Țuca, care, şi ea, la început a fost un pic descumpănită. După care mi-a zis, mă, Ghiţă, nu cumva....
 
Da, aşa e fato,
şi, dintr-o dată, a început să-mi ruleze-n cap filmul ăla cu săracii care veneau cu sufertaşele pline. Ai dreptate, acolo era. La „Dincă”!  Oare câţi mai ştiu de cantina săracilor de atunci, aflată pe unde-i târgul săptămânal de acum? Tot pe unde era şi cinematograful de la Morişoara!
 
Acum, dacă stau să mă gândesc bine, 
nu ştiu cine-şi mai aduce aminte cu exactitate de când s-a mutat cantina săracilor unde este acum. În clădirea aceea de pe mâna stângă, cum cobori de la club în jos spre colonie. Aflată la intersecţia străzii Jiul cu drumeagul care - pe lângă fostul depozit de zaharoase, acum gubelă - duce la irehaş. E clădirea în a cărei sală de mese intră, o dată la patru ani, toată suflarea de peste optsprezece ani din „termice”. Nu ca să încarce în sufertaşe, ci ca să umple urna de voturi. Fiindcă, atunci, aici nu se mănâncă, ci se votează.
 
Sper să nu greşesc.
Cred că doar la Vulcan mai funcţionează cantina de ajutor social. Cantina săracilor, cum îi zice lumea. În sensul că numai aici se mai dă mâncare gătită. Treabă pe care am văzut-o cu ochii mei marţi, 12 ianuarie, pe la douăsprezece şi un sfert. La cele două rânduri de mese, din stânga şi din dreapta, stăteau bărbaţi şi femei cu farfuriile pline în faţă. Din care culbutau cu poftă. Sunt din cei care, pentru ajutorul social pe care-l primesc de la primărie, trebuie să efectueze un număr de ore de muncă. În fiecare zi, la amiază, au asigurată masa de prânz. Nu cine ştie ce, dar e mâncare caldă care le prinde bine. Mi-am dat seama de asta după cum mâncau. Nu i-am auzit făcând nazuri. Doar câteva femei mai ruşinoase s-au ferit când au văzut aparatul de fotografiat. Nu am înţeles de ce şi le-am spus asta: mâncarea asta o primesc pe bună dreptate, pentru că muncesc pentru ea.   
 
Marţea trecută, bunăoară,
doamna Mara Coţa, care-i la bucătăria cantinei de doi ani şi jumătate, a gătit fasole uscată cu carne de porc. A pregătit nouăsprezece porţii. Sunt zile în care trebuie să pregătească masa şi pentru treizeci şi cinci de persoane. Depinde câţi din cei „cu ajutoru”, vin la muncă. Dar, în general, nu „sare” de douăzeci şi cinci zilnic. Asta, pentru că sunt şi din aceia care nu mănâncă aici, ci îşi duc mâncarea acasă.
 
Când nu au putut
să ajungă la cantină, aşa cum a fost când au lucrat la cimitir, ălora care nu au avut chef să vină jos, în oraş, li s-au dat sandviciuri şi conserve, mai aflu de la doamna Mara Coţa. Care, în orele în care nu-i la bucătărie sau la ghişeul de la cantină, are ca sarcină să împartă făina şi zahărul venite de la Uniunea Europeană. Pentru vulcănenii îndreptăţiţi să primească aceste ajutoare au fost aduse 34.000 de kilograme de făină şi 9.700 kile de zahăr. Și la Vulcan, ca peste tot, se dau 15 kile de făină pe cap de persoană şi 4 kilograme de zahăr. Și, după coada care se formase la uşă, mi-am dat seama că oamenii nu aşteaptă să fie invitaţi special, ca să vină, să le ia. (Gheorghe OLTEANU)

 

 



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 3 ori 5  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


* * *
Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter