Mihai Munteanu, jandarm din Petroşani, supravieţuitor al masacrului de la Otopeni: / "Aveam 18 ani. Când am văzut că am scăpat cu viaţă, când am văzut câţi au murit acolo lângă mine, am simţit că m-am născut a doua oară.”

 

În dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989, în jurul orei 6:30, militarii de la UM 0865 Câmpina, unitate aparţinând trupelor de Securitate, au fost trimişi pe aeroport. “Fuseserăm trimişi acolo pentru a lua în pază şi apărare aeroportul. Cei din cadrul MApN, din paza aeroportului şi Armata Aviaţiei au deschis focul asupra noastră. Ei spun că ne-au confundat cu teroriştii. De fapt, era care pe care. MApN-ul împotriva Securităţii”, povesteşte Mihai Munteanu. Acesta avea pe atunci 18 ani. La fel ca şi colegii lui care erau toţi la vârsta la care nici nu înţelegeau bine raportul forţelor în ţară. Cu toate acestea, la acea vârstă, au fost transformaţi în victime. 

Formată din soldaţi aflaţi în timpul stagiului militar, compania de la Câmpina fusese chemată chiar de generalul Iosif Rus, comandantul Aviaţiei Militare Române, să întărească paza aerogării. Când au ajuns acolo, însă, s-a deschis focul asupra lor. Datele acelei întâmplări conduc spre ideea de premeditare, chiar dacă, oficial, se vorbeşte despre o regretabilă lipsă de comunicare. 

Conform actualelor informaţii, dezbătute şi în presa centrală, incidentele de la Otopeni se încadrează în sfera diversiunilor puse la cale de noua putere instaurată în acele zile ale Revoluţiei. Carnajul de la aeroport a precedat asasinarea trupelor USLA chemate să apere sediul MApN în seara aceleiaşi zile de 23 decembrie, având menirea de a crea impresia că aşa-zişii terorişti chiar au existat.

Acum, Mihai Munteanu este un om în toată firea. Atunci era un copil căruia i s-a pus o armă în mână, fiind trimis să lupte. Era speriat şi nu ştia ce se întâmplă.

„Mă întrebaţi cum îmi aduc eu aminte evenimentele acelea. Ce părere am. Ce părere să am când 42 de colegi de-ai mei au fost omorâţi lângă mine? O părere bună? Nu. A fost o luptă între forţele aflate la putere atunci. Noi am fost la mijloc. Aveam 18 ani. Când am văzut că am scăpat cu viaţă, când am văzut câţi au murit acolo lângă mine, am simţit că m-am născut a doua oară. Şi acum simt la fel”, povesteşte jandarmul.

Când l-am contactat pe Mihai Munteanu, acesta era în gară, aştepta trenul să plece la Câmpina pentru ceremonia de comemorare a foştilor lui camarazi. Apoi, după comemorarea de la Câmpina urmează să meargă la Bucureşti. Atunci, la Bucureşti, pe aeroport  a fost acoperit de trupurile ciuruite ale camarazilor lui simţind greutatea trupurilor fără viaţă peste pieptul lui. A văzut atâta sânge, moarte şi nepăsare câtă nu-şi poate imagina nimeni. Acum, după 20 de ani, le va acoperi mormintele foştilor camarazi cu flori şi va păstra un moment de reculegere în memoria lor.

Mihai Munteanu slujeşte şi astăzi ţara în cadrul Jandarmeriei. Şi pentru că, mai mult ca oricine a învăţat să preţuiască viaţa, este mereu alături de proiectele Crucii Roşii. La ultima acţiune a Crucii Roşii de la Lupeni a fost în teren, alături de copii şi le-a împărţit acestora cadouri.