Primim la redacţie / Jura Dimitrie, un tânăr şi distins intelectual din Jieţ, ia atitudine în cazul neregulilor din Petrila

Conform CNSAS, ilustrul primare de Petrila nu a făcut poliţie politică. Deşi gurile rele spun cu totul  altceva, verdictul CNSAS este cât se poate de veridic. Ilie Păducel a făcut altceva: înainte de ’89 a făcut miliţie, politică făcând abia de când tătucul Ilici l-a avansat primar.
Descendent al unui onorabil momârlan, cunoscut la Taia sub numele Pălaie, vrednic urmaş al neamului pe care tăienii îl numeau Nărozii Dumului, Ilie Păducel nu a avut în funcţiile ocupate după absolvirea celor două facultăţi (Ştefan şi Gheorghiu) un mandat deloc uşor după cum grabnic îi dorim să îi fie ţărâna. Ca responsabil cu propaganda roşie printre mineri, a avut mult de furcă să-i disciplineze pe momârlanii care ştiau prea bine cine este şi de unde vine. I-a fost şi foarte greu ca, la revoluţie, să fugă din primărie, când momârlanii pe care nu reuşise să-i pună la punct au vrut să-i dea o însemnată lecţie. De când a scăpat de titulatura de secretar PCR, obţinând-o pe aceea de primar, Ilie Păducel se străduieşte din răsputeri să compenseze istoria zbuciumată a înaintaşilor săi prin bătaia de joc evidentă la adresa celor care au avut
tupeul să-i pună familia la locul binemeritat în societate. De câte ori l-au votat, supuşii domniei sale au uitat ce le spuneau părinţii:
„Dacă pui Păduchele în cap, nu stă acolo, iese în frunte şi te face de ruşine’’.
Evident, ’nea Ilie şi-a atins scopul. Şi-a clădit pe locul cocioabei părinteşti alte cioiuguri, şi-a îngrăşat conturile şi se mândreşte că toţi momârlanii (pe care, dacă ar învia părinţii să-i vadă cum au ajuns, i-ar dezmoşteni) i se închină pe drumul plin de gropi şi de gunoaie, cu „Dom Primar”.
Sacrificiile pe care le-a făcut şi le face nea Ilie ca să-şi menţină statutul sunt imense. De la cât l-au mângâiat pe cap cei pe care a trebuit să-i pupe-n..., a început să chelească. Sub fruntea lui din ce în ce mai lată, ochii mici şi lacomi au cercetat cu grijă unde trebuie să pună ştampila pentru ca cei ce îl susţin acolo să îşi primească cinstitele şi cuvenitele recompense.
După ce afacerile cu capre şi lemne au intrat în declin, cea mai legală şi incontrolabilă sursă de venit a fost piatră, nisip şi balast. Un avantaj major al acesteia este că, fiind de unde, câştigă toată lumea care trebuie. Şi de unde altundeva să ia piatra decât de pe Jieţ.  Doar tot de aici a luat şi când a avut grijă ca nu cumva pârâul Taia să-i dărâme avuţia, şi când a betonat drumul dulce către casă. Din păcate, s-a mai găsit câte un don Quijote să se lupte cu morile de vânt şi să nu-i dea pace lui nea Ilie să profite de (să ne ajute DNA-ul) ultimul său mandat. Sfătuit de consilierul său Gulică, acest Liiceanu al Petrilei, cel mai deştept pădurar între brazii pe care i-a tăiat ilegal din pădurile pe care le-a distribuit la fel de ilegal, cu spatele asigurat de secretarul Vărgatu care invită petrilenii să-l dea în judecată, Ilie Păducel a făcut tot posibilul să se răzbune, hărţuind împreună cu instituţiile abilitate, conduse de membri interesaţi, pe aceia care au tupeul să-i strice tihna.
Poliţia Petrila a avut, o dată, neobrăzarea să intervină. Cum a declarat presei un reprezentant al ei, nu au putut face nimic deoarece a intervenit cineva. Era vorba, scria ziarul, de prea-sus-pusul gladiator al tribunului. DNA-ul n-a văzut faza, astfel că meciul a continuat.
Apele Române - direcţia Jiu Craiova, instituţie în a cărei jurisdicţie şi cu al cărei aviz dezinteresat (de bunul-simţ) colosul Druppo îşi face mendrele pe pârâul Jieţ, şi-a dat cu sârguinţă concursul în a intimida familia preotului Jura, cel care nu îşi vede de parohie ci face pe ecologistul, pe inginerul de mediu şi inginerul hidrotehnist. Ultima zvâcnire a Apelor Române a fost o amendă grasă, cu 6 cifre, pe care a aplicat-o abuziv. Motivul este aşa-zisul refuz de a obţine autorizaţia de gospodărire a apelor, obligatorie pentru creşterea celor 2.000 de păstrăvi care, prin reciclarea apei, abia reuşesc să supravieţuiască în lacurile preotului. Fiindcă, vezi doamne, apa din lacuri este evacuată şi, prin reziduurile din hrana peştilor, poluează pârâul Jieţ.
Pârâu a cărui apă a fost filtrată printre şenilele excavatoarelor şi cauciucurile camioanelor, îmbogăţindu-se între timp cu monoxid de eşapament, ulei de motor şi extracte de motorină. Prin acest adaos, apa devine optimă pentru fauna acvatică straşnic protejată de inspector Grunţă Alexandra, cea care susţine că „Apele Române face ce vrea ele, şi nu e vina lor că apa Jieţului a adus din amonte gresie’’, acel strat maroniu de rocă peste care, în lipsa balastului cărat de Druppo şi alţii, curge pârâul. Cât despre fauna acvatică, după ce pârâul a fost călcat de la un capăt la altul cu şenilele şi nivelat cu lama buldozerelor, mai există doar în amintirile doamnei Păducel, care în copilărie mânca păstrăv şi lipan pescuit de tatăl ei Dăjic. Scuza inspectorului care a aplicat amenda a fost că el aplică legea, nu contează cui, şi dacă a greşit destinatarul, cel neîndreptăţit are dreptul să depună o plângere. Nu contează dacă are timp, bani sau chef sau câştig de cauză. Are dreptul.
După cum şi Ilie Păducel are dreptul, dar nu şi bunul-simţ, să îşi dea demisia. Din contră, ştiind că termenul a autorizaţiei Druppo expiră în 20 ianuarie, ne-a Ilie s-a transformat brusc în cel mai straşnic apărător al Jieţului şi s-a deplasat cu surle şi trâmbiţe să oprească cu mâna sa hoţia. La faţa locului, cei doi excavatorişti au spus, evident, că ei sunt nişte bieţi angajaţi. Asta spre marea dezamăgire a edilului care spera că-i va găsi acolo, în salopetă şi cu lopata în mână, pe cei care conduc firma Druppo.
În încheiere, felicitări opoziţiei din CL Petrila, neobosiţii PSD-işti care, după ce Mircea Geoană a fost anihilat de flacăra violet, au amuţit de uimire. Cel puţin, chiar dacă nu făceau, până acum măcar vociferau.
Ne consolează totuşi ceva. Ca o încununare a realizărilor măreţe, Petrila se va numi în viitor Păducelia, pârâul Jieţ se va numi Alexandra Grunţă, Jiul de Est se va numi Corici, artera principală a Petrilei se va chema strada Toma Vărgatu, strada Jieţ (cu şanţuri, gropi şi valuri rezultate în urma supraîncărcăturii camioanelor) se va numi Druppo. Iar momârlanii nu se vor mai numi nicicum, fiindcă s-a constatat că satul Jieţ, cu infime excepţii, este populat de mămâi. Iar mămâile sunt grămezi de piatră, nu oameni.
Dimitrie JURA