Special 1989

Raul David are 28 de ani. În timpul Revoluţiei era în clasa a III-a. “Eu îmi amintesc foarte bine acele vremuri. Nu am cum să uit. Mai am prieteni care, când povestesc, încurcă anii dinaintea Revoluţiei cu cei imediat următori. Eu, însă, îmi amintesc tare bine cum era. Era rău”, este de părere Raul.

Ca peste tot, şi la Vulcan a fost nebunia de pe lume când s-au dat arme doar cu buletinu’. Arătai actul de identitate, ori nu-l arătai deloc, nu semnai nicăieri. Şi te făceai cu o puşcă. Eu unul nu m-am înghesuit să capăt una, dar au fost destui din aceia care, după ce le-au primit, umblau ţanţoşi cu ele prin oraş. 

Acum, după atâta amar de vreme,

Reportajul acesta l-am publicat în revista Abataj nr. 22/ 1996 (editată de LSM”VJ”, director - Petre Braiţ). În afară de faptul că ing. Galeş Gheorghe s-a pensionat, după o viaţă dedicată mineritului, consider că povestea rămâne nealterată şi astăzi, la 13 ani de la scrierea ei şi la 20 de la Revoluţie.

Din abatajul (cameră) 708 în Abataj-ul (nr.) 22

Într-o zi văd la fiica unui vecin un volum pe care apărea un nume care parcă îmi spunea ceva. „Cine e autorul?” o întreb eu. „Un fost profesor de sociologie...” Mi-am amintit. La câteva săptămâni de la Revoluţie, ajungând din Ardeal prin Bănie, căutam o carte de literatură la Scrisul Românesc şi am dat, din întâmplare, peste o una mizerabilă, de educaţie ceauşistă...