Misiunea armatei în Valea Jiului a suferit modificări în condiţiile proclamării în Ungaria a Republicii Sfaturilor şi agresării României de către „armata roşie” a lui Bella Kuhn, în aprilie 1919.

La 24 noiembrie 1918, Divizia 2 Vânători de Munte era cantonată în Brăila.

Prin Ordinul de Operaţii nr. 780/ 26 11.1918, Marele Cartier General Român a stabilit ca Divizia 2 Vânători de Munte să fie concentrată în zona Sibiu-Orăştie-Deva-Petroşani.

Din Jurnalul de Operaţii a Diviziei 2 Vânători rezultă că plecarea diviziei în noua zonă de concentrare s-a făcut la începutul lunii decembrie 1918.

Din cauza începerii unei agitaţii socialiste în Valea Jiului, Regimentul 10 Vânători al acestei divizii a fost adus urgent pe calea ferată şi dislocat la 5 decembrie astfel: Batalionul I, comandat de mr. Vişinescu Ioan, cu 3 companii de vânători şi una de mitraliere, în zona Deva-Simeria, iar Batalionul II, comandat de mr. Popescu Dumitru, cu 3 companii de vânători şi una de mitraliere, în regiunea Petroşani – Lupeni.

În ziua de 21 decembrie 1918, Regimentul 10 Vânători a dislocat în Valea Jiului toate trupele din subordine, trecând la înăbuşirea mişcării socialiste din Lupeni, fiindcă aici socialiştii mineri şi-au grupat forţele şi au început să dea jos de pe edificiile din Lupeni Tricolorul românesc.

În faţa acestei situaţii, lt. Stănescu Ion, comandantul companiei 6 vânători, a ordonat comandanţilor celor 3 plutoane din subordine, respectiv slt. Teiceanu Teodor, slt. Butoianu Cornel şi plt. Săndulescu C-tin, să tragă câteva salve în aer pentru a împrăştia grupurile de agitatori recrutaţi din rândul socialiştilor mineri.

Din Jurnalul acţiunilor de luptă al R 10 V  rezultă că în ziua de 25 decembrie 1918 regimentul avea dislocate subunităţile astfel:

- în Petroşani: compania 2 vânători (cpt. Mihail Dumitru), compania 3 vânători (lt. Dumitrescu Mihai), compania 7 vânători (lt. Buşilă C-tin) şi compania 8 mitraliere (mr. Samoilescu Gheorghe) şi bateria 7 din Regimentul 24 Artilerie, adusă pentru întărirea dispozitivului de luptă;

- în Vulcan: secţia 1 din compania 4 mitraliere (lt. Ionescu Gheorghe) împreună cu bateria 4 din Regimentul 2 Artilerie de Munte, adusă în sprijinul acţiunilor de luptă.

- în Lupeni: compania 5 vânători (lt. Ionescu Ioan), compania 6 vânători (lt. Stănescu Ioan) şi secţia 2 din compania 4 mitraliere, având la dispoziţie bateria 5 din Regimentul 2 Artilerie de Munte.

În ziua de 29 decembrie 1918, Regimentul 10 Vânători a început operaţiunea de dezarmare a populaţiei din regiunea minieră Petroşani.

Registrul istoric al regimentului 10 Vânători arată că în zilele de 4 şi 5 ianuarie 1919, regimentul a dezarmat gărzile ungureşti din Petrila şi Lonea, ridicându-le 42 de arme şi 6 lăzi cu cartuşe, iar prin dezarmarea populaţiei din satul Lonea s-au strâns încă 42 de arme, 18 baionete şi 8 lăzi cu cartuşe. Tot în aceste zile, motivând lipsa de alimente, muncitorii de la mina Vulcan au încetat lucrul, armata ridicând de la populaţia din Vulcan 50 de arme.

La Petroşani, ungurii au început răspândirea zvonului că armata română va părăsi urgent Valea Jiului, fiind revoluţie şi în România. Majoritatea muncitorilor şi funcţionarilor de la Căile Ferate din staţiile CFR Petroşani-Simeria purtau cocarde roşii. Aceştia, fiind organizaţi în diverse societăţi, introduceau în regiune diferite ziare cu caracter antiromânesc, tipărite la Pesta.

În ziua de 8 ianuarie 1919, muncitorii mineri din regiunea Petroşani-Vulcan-Lupeni au intrat în grevă, aceasta încetând numai după eliberarea celor arestaţi cu ocazia tulburărilor din noaptea de 5 ianuarie. La Vulcan s-a produs o încăierare între garda naţională română şi cea săsească, conflictul fiind aplanat numai prin intervenţia Regimentului 10 Vânători.

În noaptea de 8/ 9 ianuarie 1919, trupele Regimentului 10 Vânători dislocate în Lupeni şi Vulcan au fost atacate de „greviştii roşii”, ajutaţi de alţi anarhişti. Ca atare, armata a intrat în dispozitiv de luptă pe înălţimile din vestul comunei Vulcan (la circa 200 m depărtare de actualul municipiu), deschizând foc de artilerie asupra anarhiştilor.  În aceste lupte au fost răniţi un soldat al R 10 V şi 3 grevişti, 25 de grevişti fiind ucişi. Cu acest prilej au fost arestaţi 73 de anarhişti periculoşi din Vulcan şi Lupeni şi şeful staţiei de cale ferată din Lupeni, care trimitea diverse ştiri la Arad despre evenimentele din Lupeni şi Vulcan.

La 10 ianuarie 1919, muncitorii minieri din Vale şi-au reluat lucrul, iar la 11 ianuarie au intrat în grevă, din motive salariale, lucrătorii de la calea ferată, rămaşi aici din fosta administraţie austro-ungară. În urma acestei situaţii, Comandamentul Trupelor Române din Transilvania i-a expulzat pe directorul căilor ferate şi pe toţi agitatorii, arestând peste 500 de grevişti şi aducând în loc un număr mare de funcţionari din vechiul regat pentru a-i amesteca printre restul lucrătorilor maghiari.

Începând cu 17 ianuarie 1919, producţia minelor din Valea Jiului a început să crească simţitor. Tot în această zi au fost aduşi la Petroşani cei 73 de capi ai răzvrătiţilor pentru a li se întocmi actele pentru trimiterea în judecată la Curtea Marţială a Diviziei 2 Vânători, care avea cartierul instalat la Sibiu, lângă Consiliul Dirigent al Transilvaniei. 

Între 26 ianuarie şi 1 februarie 1919, Regimentul 10 Vânători a continuat dezarmarea populaţiei din Petroşani, Vulcan, Lupeni, Petrila, Lonea, Haţeg şi Hunedoara. Armele şi muniţia strânse de la populaţie au fost trimise la depozitul armatei din Sibiu.

Creşterea animozităţilor între gărzile de diferite naţionalităţi înfiinţate în Valea Jiului a constituit o cauză a dezordinii în această zonă, fapt ce a condus la desfiinţarea lor.

Refuzul consiliilor şi gărzilor de a se supune la executarea ordinului armatei, respectiv al Consiliului Dirigent, al Transilvaniei, a provocat la Lupeni şi Vulcan conflicte cu trupele Regimentului 10 Vânători.

Prin tact şi energie, la începutul lunii februarie 1919, armata a dezarmat toate gărzile din Valea Jiului şi a trecut la înlocuirea lor cu o poliţie şi jandarmerie, bine organizate.

Gardiştii din Valea Jiului, fiind bine plătiţi cu câte 30 de coroane pe zi, protestau şi terorizau atât autorităţile locale, cât şi Consiliul Dirigent.

După restabilirea ordinii publice în Valea Jiului, la 1 martie 1919, Regimentul 10 Vânători primeşte ordin de plecare spre Deva. În Petroşani rămâne doar o companie de vânători şi un pluton de mitraliere, restul de 1026 oameni şi 209 cai fiind îmbarcaţi, la Deva, pentru alte misiuni.