20.12.2011,  21:36:37 | 0 comentarii | 949 vizualizari
Săptămâna trecută, la Petrila… / Jurnalistul fără jurnal a avut musafiri
de Ilie PINTEA

Pentru mulţi dintre locuitorii Văii Jiului, Ion Dezideriu Sîrbu nu înseamnă mare lucru, fiind cel mult asociat cu teatrul din Petroşani, care îi poartă numele, ori cu şcoala Ion D. Sîrbu din Petrila numită aşa în cinstea lui. Cu toate astea, scriitorul petrilean e, de o vreme încoace, în centrul atenţiei lumii literare, care îl recunoaşte drept cel mai important exponent al literaturii de sertar, şi începe să devină un brand cultural pentru oraşul în care a scris o bună parte a timpului.

Din aceste motive, dar şi din multe altele, la Petrila a avut loc cu puţin timp în urmă simpozionul naţional Scriitori în Colonia lui Ion D. Sîrbu, organizat sub egida Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Craiova, la care au luat parte exegeţi ai operei scriitorului, care au adus în discuţie scrierile şi viaţa celui care a spus Adio, Europa în vremea în care nici nu visam la libertate.
 
Amintiri din studenţie…
De Sîrbu m-am apropiat mai mult în anul doi de facultate, când am avut de pregătit o lucrare despre literatura din totalitarism, şi l-am ales pentru că e unul dintre cazurile rarisime de om care şi-a păstrat convingerile (literare şi nu numai) până la moarte. Îmi amintesc că îi găseam foarte greu cărţile - nici acum nu-s uşor de găsit -,  aşa că am apelat la ajutorul lui Dumitru Velea, de la care am împrumutat cam tot ce se putea găsi din opera lui Sîrbu. Aşa am descoperit un scriitor uriaş, cu o operă asumat postumă, de care abia acum începem să ne apropiem.
N-am luat decât nota opt - excelentul profesor Ion Dur spunându-mi că ar fi trebuit să aduc interpretări noi,  ca să merit mai mult -, dar, dacă aş fi participat la un colocviu ca acela de la Petrila înainte de a-mi scrie lucrarea, puteam aspira liniştit la nota maximă, pentru că invitaţii sunt adevărate somităţi în materie de Sîrbu, şi am profitat de prezenţa lor ca să aflu cum l-au descoperit şi cum cred că e receptat scriitorul din Petrila.
 
Augustin Doman: „Sîrbu a fost un scriitor liber!”
Prozatorul şi criticul Augustin Doman n-a venit cu mâna goală la Petrila, ci a adus două volume recent publicate, dar şi ultimul număr al revistei literare Argeşul, pe care o conduce, din care am aflat - şi o să aflaţi şi voi în această seară, de la ora 18, pe KTV - povestea unei colinde arhi-cunoscute, pe care a salvat-o de la uitare poetul Ion Zubaşcu, şi el oaspete al Petrilei cu puţin timp înainte de a se stinge.
În ceea ce-l priveşte pe Sîrbu, scriitorul argeşean e de părere că, în ciuda opreliştilor impuse de regim - puşcăria, anii în care a fost vagonetar în mină şi mai apoi domiciliul forţat -, fostul asistent al lui Blaga a fost un scriitor liber.
„El este cu adevărat scriitorul de sertar şi a făcut-o conştient: spune în jurnal şi în scrisori şi rezultă şi din dosarul de la Securitate că este un scriitor pentru viitor. Deci, a făcut asta în mod conştient, nu doar pentru că era cenzurat, asumându-şi ideea că scrierile sale nu erau pentru atunci, ci pentru viitor. Unele cărţi i-au fost refuzate de cenzură, pe altele nu le-a mai predat el editurilor, ştiind că nu puteau fi publicate, dar asta înseamnă că el a scris ca un scriitor liber”, a spus Dumitru Augustin Doman, în opinia căruia multor politicieni de azi le-ar crăpa obrazul de ruşine dacă Sîrbu ar fi printre noi şi ar scrie despre ei în stilul său caracteristic.
 
Nicolae Oprea: „Pentru mine, Sîrbu e o mare pasiune”
Scriitorul şi criticul literar Nicolae Oprea a venit la Petrila cu două dintre cărţile recent publicate, dar şi cu multe amintiri despre I.D. Sîrbu, a cărui operă i-a fost subiect pentru teza de doctorat. Acum conduce el doctorate care tratează opera marelui scriitor, despre care crede că ar fi fost un gazetar grozav.
„Trecând anii, mi-am dat seama că Sîrbu avea efectiv ceea ce numim o literatură de sertar, dovadă fiind opera postumă, editată imediat după 1990. În afară de romanele publicate după moartea sa şi de celebrul Jurnal al unui jurnalist fără jurnal, au apărut şi câteva volume de publicistică, şi cred că Sîrbu şi-a scris jurnalul intim efectiv, pentru că n-avea un ziar unde să poată publica. Se adaugă la toate acestea volumul masiv de corespondenţă recuperată în ultimii ani, care confirmă inegalabilul talent al lui Sîrbu”, ne-a mărturisit Nicolae Oprea, care a ţinut să salute iniţiativa organizatorilor de a relua legătura cu scriitorii din ţară, cărora li se propune Valea Jiului şi ca un posibil traseu de turism cultural.
 
Ioan Lascu: „Sîrbu e un prieten dincolo de moarte”
Universitarul craiovean plecat din mijlocul momârlanilor are o îndelungată legătură cu Gary Sîrbu, cu care împarte gloria aceleiaşi… Craiove. Pentru Ioan Lascu, scriitorul petrilean continuă să fie un subiect de interes, mai ales că pare a fi autorul cu cel mai elaborat aparat critic de după 1989, această emulaţie făcându-l cunoscut şi cititorilor, nu doar criticilor de specialitate.
„Sîrbu este viu prin spirit şi e un prieten pentru mine prin acest spirit excepţional, deschis, fermecător, prin opera lui, care este una de excepţie şi, de asemenea, pentru faptul că amândoi suntem oameni ai Văii Jiului. Ion D. Sîrbu înseamnă pentru mine brandul cultural al Petrilei, în primul rând, şi al întregii Văi a Jiului, pentru că Sîrbu e un scriitor exemplar al literaturii române contemporane. Imediat după anii ’90, a suscitat o emulaţie critică ce a continuat până în zilele noastre, şi cred că sunt zece cărţi de evaluare şi cercetare critică ce îi sunt dedicate. Din acest punct de vedere, Ion D. Sîrbu are cea mai bogată şi cea mai serioasă posteritate critică”, a mai spus Ioan Lascu, universitarul craiovean reproşându-i criticului Nicolae Manolescu minimalizarea scriitorului petrilean în istoria literaturii realizată de acesta.
 
Mihai Barbu: „Marea sa operă de artă a fost chiar viaţa lui”
Poate că cel mai consistent studiu dedicat lui Sîrbu este cel alcătuit de Mihai Barbu, care a studiat câţiva ani arhivele securităţii şi alte surse de documentare pentru a pune cap la cap memoriile pe care Sîrbu n-a mai apucat să le scrie.
„Pentru a scrie încercarea de reconstituire a memoriilor lui, a trebuit să mă documentez în părţile umbroase ale existenţei sale, pentru că, dacă există suficiente documente despre activitatea sa pe front, rămâne o mare pată albă - puşcăria lui -, despre care Sîrbu nu vorbea nici măcar cu soţia lui. Am reuşit, cu ajutorul documentelor de la CNSAS, să constat că a fost urmărit de la ieşirea din detenţie şi până la sfârşit. Cred că ne mai putem aştepta la surprize din partea lui Sîrbu. Mă refer aici la geniul său epistolar: mărturiseşte în jurnal că uneori scria câte trei scrisori pe zi şi primea alte trei, aşa că n-ar fi exclus să mai găsim scrisori de-ale sale prin cine ştie ce colţ de ţară”, a spus Mihai Barbu, pe bună dreptate elogiat de către invitaţii la simpozion pentru lucrarea de excepţie, care adună aproape exhaustiv biografia scriitorului din Petrila.
 
Doi poeţi şi un dramaturg
…au fost cei care au reprezentat cu brio literatura Văii Jiului la această întâlnire. Marian Boboc a venit cu un braţ de cărţi care mai de care, inclusiv cu cel mai recent volum de poezie, filosoful Ion Hirghiduş - care m-a certat pentru întrebarea mea referitoare la centru şi periferie în literatură - a adus-o pe Femeia lui Dumnezeu (aşa se numeşte cartea lui de poezie, din care a şi citi un poem), iar blogg-erul lupenean Gheorghe Truţă a adus romanul şi volumul său de teatru, despre care aflaţi mai multe din reportajul difuzat în această seară, de la ora 18, pe Kapital TV.
 
În loc de epilog
Scriitorii invitaţi la Petrila or fi ajuns demult la treburile lor, publicul care a venit să-i asculte e, cu siguranţă, în febra pregătirilor de Crăciun, dar lampa de miner bătrân a lui I. D. Sîrbu continuă să ardă în galeriile limbii române şi vântul istoriei pare să îi înteţească flacăra, în loc să o stingă. Poate că el este epilogul unei perioade de tristă amintire, în care creatorul plecat în căutarea unui alt cer trebuia să treacă mai întâi prin furcile caudine ale defectelor noastre naţionale şi prin stupizenia ignorantă a unor tovarăşi mereu vigilenţi. În orice caz, Sîrbu a fost şi mai ales este. Aproape sigur că va fi şi de acum încolo, prin cititorii săi, atâţia câţi au mai rămas. Rămâne la latitudinea fiecăruia dacă I. D. Sîrbu este „pom fără rădăcini, bătrân ce se copilăreşte continuu, căcat în ploaie”, sau, pur şi simplu, petrilean.

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 5 ori 7  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




_____
Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online!

_____
Flyere, pliante, broşuri, afişe, cărţi de vizită, mape, formulare...
_____
Cataloage promoţionale 2024
_____
Plăcuţe şi indicatoare pentru case, blocuri, sedii
_____
Rame click - comandă online!
_____
Panou decorativ pentru interior sau exterior – tu alegi designul!
_____
Steaguri publicitare - click pentru a comanda!
_____
Stâlpi pentru delimitare (opritori, de ghidare) - comandă online!




_____
Cataloage promoţionale 2024


Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!
_____
Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online!
Promovare
Publicitate
Newsletter