Sunt republican. Consider că este profund nedemocratic ca în fruntea unei ţări să se găsească o persoană doar pentru că a avut şansa să se nască într-o anumită familie. Naşterea nu se poate substitui alegerii pe care trebuie să o facă poporul suveran. Pe de altă parte, cred cu tărie în sistemul republican parlamentar, în care preşedintele este ales de către senatori şi deputaţi şi are un rol discret în conducerea statului.

În pofida convingerilor mele republicane, nutresc un adânc respect pentru fostul rege Mihai I. Un om demn, reţinut, hotărât, pe care soarta l-a împiedicat să devină un rege mare. Åži-a pierdut tronul de două ori. Mai întâi în 1930 a fost detronat de tatăl său regele Carol II, iar la 30 decembrie 1947 a fost forţat să abdice de puterea comunistă. 

Marele merit al fostului rege Mihai I este actul de la 23 august 1944, care a împiedicat transformarea României în teatru de război. Arestarea Generalului Ion Antonescu şi părăsirea colaborării cu Germania, nu alianţei cum greşit se spune (întrucât între Berlin şi Bucureşti nu exista un tratat de alianţă), a salvat numeroase vieţi româneşti.

Lupta alături de Naţiunile Unite a permis recuperarea Nord Vestului Transilvaniei, răpit în 1940 prin al Doilea Dictat de la Viena (30 august 1940) de către Ungaria lui Horthy cu ajutorul Germaniei şi Italiei. Actul de la 23 august a intervenit într-un moment în care înfrângerea Germaniei naziste devenise o chestiune de timp şi a scurtat durata conflagraţiei mondiale cu circa şase luni. Trebuie reţinut faptul că purtarea războiului din est s-a făcut de către România din postura de subordonat al Germaniei, iar ţara noastră chiar era un stat satelit al Germaniei hitleriste, care a dezlănţuit holocaustul şi al doilea război mondial în cârdăşie cu Stalin.

Fostul Rege Mihai I (1927-1930, 1940-1947) este un simbol naţional. S-a opus comunizării ţării sale de către Armata Roşie, însă fără sorţi de izbândă. „Greva regală” din intervalul august 1946 - ianuarie 1947 dovedeşte acest fapt. În decembrie 1947 a revenit în ţară, după ce fusese plecat la nunta viitoarei regine a Marii Britanii Elisabeta II. Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Petru Groza, prin ameninţare şi şantaj, au obţinut abdicarea regelui. În definitiv, monarhia şi comunismul sunt incompatibile. Întoarcerea de peste hotare şi abdicarea în faţa implacabilului nu pot fi decât fapte mature ale unui şef de stat responsabil. A spune despre o personalitate precum Mihai I că este un „trădător” sau „sluga ruşilor” denotă o crasă răstălmăcire a adevărului istoric.

Prof. dr. Gheţău Gh. Florin

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.