Carol Creiniceanu a fost un mare fotbalist şi antrenor român. La Steaua Bucu­reşti a câştigat un titlu de campion şi 6 Cupe ale României.

Carol Creiniceanu a avut un trecut de invidiat pentru orice puşti care îşi doreşte să tindă spre marea performanţă în sportul rege. A fost selecţionat şi în echipa naţională, pentru care a marcat cinci goluri în 14 apariţii. A participat, în 1964, la Jocurile Olimpice de la Tokio. Nea Piu, aşa cum era poreclit, va fi înmormântat astăzi, la Lupeni

Fostul fotbalist al echipei Steaua Bucureşti şi al naţionalei României, Carol Creiniceanu, a decedat la vârsta de 73 de ani, după o lungă suferinţă.

„A suferit vreo trei-patru operaţii la colon. În toamna trecută, trebuia să fie operat din nou, însă a refuzat. A fost un om deosebit. În ultima vreme, s-a ocupat de centrul de copii şi juniori de aici, din oraşul său natal (n.r. Lupeni)”, a declarat fostul conducător al clubului lupenean, Mihai Basarab. Carol Creiniceanu s-a născut pe 1 februarie 1939, la Lupeni. 

Creiniceanu şi-a făcut junioratul la Minerul Lupeni, unde a jucat între anii 1955 şi 1961, alături de Szoke, Groza, I. Pall, Plev, Mihaly, Onea sau Paraschiva, antrenor fiindu-i Ştefan Lazăr. La ediţia de neuitat 1958-1959, când Creiniceanu avea 20 de ani, Minerul a promovat în Divizia A, unde a rămas patru ani. Creiniceanu a debutat astfel pe prima scenă la 16 august 1959, într-un 1-0 cu Steagul Roşu Braşov. Extremă stângă de meserie, Creiniceanu s-a transferat la Steaua în 1961, antrenorul bucureştenilor, Ştefan Onisie (şi el din Valea Jiului), dorindu-l foarte mult în echipă. La Steaua a jucat alături de nume mari precum: Zavoda II, Jenei, Tr. Ivănescu, Pavlovici, S. Avram, Constantin, Voinea sau Mateianu. A îmbrăcat tricoul roş-albastru până la finalul sezonului 1970-1971, adunând în total 207 partide, cu 65 goluri marcate, câştigînd un titlu de campion şi şase Cupe ale României. 

Profesor de educaţie fizica şi maestru al sportului, Carol Creiniceanu a evoluat doar la două grupări, Minerul Lupeni (1959-1961) şi Steaua Bucureşti (1961-1971), la aceasta din urma având cele mai mari satisfacţii: un titlu naţional, şase Cupe ale României, 207 jocuri în prima divizie şi 14 în echipa naţională, plus 8 jocuri în cupele europene. A fost o extremă stânga rapidă, îmbinând clasicul cu modernul. Ca antrenor, a activat la Steaua, la juniori, tineret şi secund la seniori (1975-1977), apoi la Mecanica Fină Bucureşti, Metalul Bucureşti, ASA Mizil, revenind în oraşul tinereţii sale, Lupeni, unde a activat la juniorii Minerului.

Naţionala de fotbal a României a participat ultima dată la Jocurile Olimpice, acum mai bine de 40 de ani, în 1964, în Japonia, la Tokyo. Carol Creiniceanu a marcat atunci două goluri. Alături de el au mai jucat: Ilie Datcu, Stere Adamache, Marin Andrei, Ilie Greavau, Ion Nunweiller, Dan Coe, Bujor Halmageanu, Emerich Jenei, Constantin Koszka, Ion Parcalab, Gheorghe Constantin, Ion Ionescu, Mircea Petescu, Dumitru Ivan, Petru Emil, Nicolae Georgescu, Sorin Avram, Cornel Pavlovici. 

A trăit modest într-o zonă liniştită a Lupeniului şi a plecat tiptil din lumea aceasta la fel ca marii campioni. 

Să îţi fie ţărâna uşoară!