În zilele noastre, aerograful este mult mai practic, fiind folosit pentru realizarea tablourilor de o claritate fotografică, a picturilor murale şi înfrumuseţarea tuturor obiectelor. Nu există obiect care să nu poată fi vopsit cu aerograful. De-a lungul timpului, a deschis calea spre multe noi oportunităţi, unii oameni fiind atât de pasionaţi încât aşa îşi câştigă şi pâinea.

Aerografia nu deţine un domeniu foarte vast, iar cei care vor să încerce îşi pot da seama şi singuri cum se lucrează cu aerograful. Spre deosebire de pictură, aceasta este o tehnică relativ nouă, care, pe zi ce trece, este adoptată de cât mai mulţi oameni. Singurul dezavantaj este că nu se învaţă decât acasă, internetul fiind plin de tutoriale care explică metode de aerografiere a anumitor lucruri. Ar putea fi introdusă în şcoli, în liceele cu profil artistic, dar doar ca materie opţională, pentru doritori, deoarece nu are calitate ca şi pictura. Aerografia elimină toate lucrurile pe care le ştim despre pictură. Nu mai vedem pata picturală, punctul ca tehnică de lucru şi, de asemenea, dispar şi tuşele accentuate prin care artistul îşi exprimă starea sufletească, produsul final fiind un kitsch. Nu vom putea niciodată să punem aerografia în acelaşi loc cu pictura,  pentru că produsele pe care acestea le scot nu au nicio legătură, aerografia reuşind să se încadreze în pictura comercială, care distrage atenţia prin fineţe, dar nu împacă sufletul prin calitate. Aerografia se realizează foarte uşor, pentru desenarea unui fruct, de exemplu, doar se decupează forma, se lipeşte pe suprafaţa de lucru, se vopseşte cu aerograful, apoi se adaugă detaliile. În pictură, pentru realizarea unui fruct, micul novice cunoaşte deja forma şi o desenează cu mâna liberă, cu creionul şi guma de şters, deoarece la şcoală a studiat formele şi le înţelege. Pentru o şcoală care vrea să introducă în atelierele ei aerografia ca opţional se mai ridică şi problema costurilor. Un aerograf bunicel costă aproximativ 500 de lei, plus că are nevoie de compresor care trebuie să fie silenţios pentru a nu deranja celelalte ore de curs şi, nu în ultimul rând, trebuiesc cumpărate şi vopsele speciale pentru aerograf, acestea fiind foarte lichide, dar cu un pigment puternic, astfel având putere de acoperire mare.

Deocamdată, lucrurile pot fi lăsate aşa, aerografia putând fi îmbrăţişată de oricine, începutul fiind mai greu pentru cei care nu cunosc desenul şi mai uşor pentru cei care l-au studiat împreună cu materiile complementare. Cu toate dezavantajele ei, oricine întoarce capul pe stradă după o maşina care a fost aerografiată.

Alex. DRĂGOI