|
Nr. 4289, vineri 16 oct 2026, Anul XIX
 .
23.02.2012, 23:38:59 | 0 comentarii | 898 vizualizari
Dragobetele, / Sărbătoarea iubirii la români
Articole de acelasi autor
de Ziarul Vaii Jiului
Constat cu bucurie că anul acesta nu s-a pus mare preţ pe sărbătoarea îndrăgostiţilor, împrumutată de la americani (14 februarie, Valentine’s Day).
Bucuria ar fi şi mai mare, dacă ne-am întoarce, cu inima deschisă, spre sărbătorile noastre milenare. Să nu uităm niciodată că suntem români, că în piept ne bate o inimă cuprinzătoare, în care trebuie să-şi găsească loc tot ce ne-a rămas de la străbunii noştri. Tot ce ei au preţuit, trebuie să preţuim şi noi şi să nu uităm că
suntem români.
În 24 februarie, la noi, la români, se sărbătoreşte din vechime „Dragobetele”, zeul
iubirii. Odată cu venirea primăverii, în natură renaşte viaţa. Odată cu razele calde şi mângâietoare ale soarelui, în inimile a tot ce este viu renaşte iubirea. Anul acesta, dedic tinerilor, şi nu numai, povestea de iubirea Dragostea ascunsă. Fie ca în
adolescenţă, când „Dragobetele” ticăie în inimile multora, să privim cu luare
aminte către cine sunt îndreptate privirile inimii. (Saveta ITITESC)
Dragoste ascunsă
Doi băieţi şi o fată. O introducere tipică, ce ascunde mult adevăr în cuprins. Unul dintre băieţi, Gligor, avea 24 de ani. Era subţirel, cu părul castaniu şi privirea albastră, blândă şi domoală. George avea 22 de ani, era blond şi părea mult mai tânăr. Era de o frumuseţe îngerească. Şi privirea lui răspândea seninul cerului de vară, dar era mai şugubeaţă.
Ana era codană de 16 ani, avea părul şaten şi privirea blândelor căprioare. Era frumoasă? Nu, era drăguţă şi simpatică. Avea un trup în formare, superb.
Băieţii erau în ultimul an de liceu, la seral. Stăteau în gazdă. Ana stătea la sora ei.
Într-o zi l-a cunoscut pe Gligor. L-a socotit un frate mai mare. Apoi prin el l-a cunoscut pe George. În după-amiezile libere făceau plimbări în trei. Ana n-a socotit niciodată că între ea şi cei doi ar putea fi ceva mai mult decât o prietenie sinceră. Totuşi, George o atrăgea fizic. Privirea lui şăgalnică se juca de multe ori alunecând pe trupul ei.
Zi de vară călduroasă. Ana mergea gânditoare spre casă, când l-a întâlnit pe George.
- Bună, ce faci, Ana?
- Merg spre casă, mă topesc de căldură şi de sete.
- Haide la mine să bem un suc, e la doi paşi de aicea. Au plecat împreună.
Era plăcut în camera lor de burlaci. Era răcoare. Ana s-a aşezat pe marginea unui pat. George a pus în pahare suc rece de la frigider. Îmbiind-o pe Ana cu suc, s-a aşezat lângă ea. La un moment dat, George a cuprins-o în braţe şi i-a sărutat buzele fragede. Părea ruşinat.
- Iartă-mi îndrăzneala, Ana. Mă simt atras de tine.
- Nicio problemă.
O privi în ochi.
- Ana, te rog să-mi spui dacă te căsătoreşti cu Gligor, aşa am înţeles de la el.
- !?
- Nu te-a cerut în căsătorie?
- Nu, sigur că nu.
- Sigur nu? El mi-a spus că te iubeşte mult şi că intenţionează să se căsătorească cu tine.
- Sunt surprinsă să aud asta!
George a cuprins-o în braţe, uşor s-au lăsat pe moliciunea patului.
Când a plecat de acolo, pe chipul Anei se citea dezamăgirea. Intimitatea alături de George i-a lăsat un gust amar, o dezamăgire, un regret. Apoi gândul îi fugi la Gligor.
„Dacă Gligor mă iubeşte, de ce nu mi-a spus? De ce? Acum totul s-a terminat. Nu vreau să-i mai văd pe niciunul. Nu acum”.
A doua zi Ana a plecat din localitate. Pe cei doi i-a văzut după mulţi ani. Atunci a căutat privirea lui Gligor. În oglinda albastră a privirii lui, Ana a căutat ce-a pierdut cu ani în urmă. Dar oglinda era spartă.
Aproape la sfârşitul vieţii Ana şi Gligor s-au revăzut. Sentimentele lor, lăsate zeci de ani în paragină, le zgândărea inimile. Dar era prea târziu. Regretele erau tardive. Nimic din ce a trecut nu se mai întoarce.
În viaţă trebuie căutată oglinda sufletului, să privim în ea până nu se sparge. Din cioburi nu se mai construieşte nimic.
Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Pe aceeasi tema
 
Alege să o susții! 
Promovare
 Publicitate
 Newsletter
|
Copyright © 2008-2026 ZVJ. Toate drepturile rezervate.
Ziarul Văii Jiului | De neoprit
