În schimb, ştim sigur că săptămâna trecută a avut loc la Bucureşti o întâlnire a liderilor Sindicatului „Muntele” cu ministrul Economiei, cu reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor, cu conducerea Companiei Naţionale a Huilei. La această întâlnire la nivel înalt s-a discutat, dezbătut, frecat menta exact pe principala revendicare a minerilor: respectarea legislaţiei şi protocolului/ memorandumului semnat între Sindicatul „Muntele” şi Ministerul Economiei - în care este prevăzută negru pe alb creşterea sporului de periculozitate. Întâlnirea de la Bucureşti nu a rezolvat nimic concret. Vorba unui lider de sindicat: „m-am dus bou şi m-am întors vacă… Ni s-a spus să-i convingem, adică să-i aburim, pe membrii noştri de sindicat, că se va rezolva şi problema aceasta. Însă ne-au spus, sincer, că nu ştiu cum să o rezolve, în lumina legislaţiei europene. Ba mai mult, ne-au mai pus şi vechea placă cu cât de nerentabil e cărbunele de Valea Jiului şi ce povară sunt minele Văii Jiului pentru guvern. Parcă ne-am întors în timp, pe vremea guvernării CDR”.  

Prin urmare, feţele triste care diriguiesc de la Bucureşti şi mineritul Văii Jiului au ştiut încă de săptămâna trecută de iminenţa escaladării protestelor minerilor. Şi n-au întreprins nimic. Restul e competenţă. Desigur şi niţică aţâţare socială…