Ziarul Vaii Jiului

Comunitate

18.04.2012, 22:40:54 | 1 comentariu | 1604 vizualizari GALERIE:

FOTO

Pe un colţ de Rai, la Sfânta Mănăstire Prislop, / Am simţit legătura cu Cerul şi cu Dumnezeu

Articole de acelasi autor

La Muzeul Mineritului din Petroșani / Inspirat, primarul Tiberiu Iacob-Ridzi a comparat munca de cercetare a lui Marian Boboc cu munca minerului

O NOUĂ CONFERINȚĂ LA MUZEUL MINERITULUI

De la conferința de presă a senatorului PSD Cristian Resmeriță (II)

În căutarea evreilor de altădată / O preumblare pe Strada Mare a Petroșaniului

Primarul Petroșaniului a premiat / Șase cadre didactice pensionate

De la conferința senatorului Resmeriță (I): / „După foarte mult chin, după ani de zile, avem Complexul Energetic Valea Jiului SA...”

Premiate de primarul Petroșaniului, / 19 cupluri cu 50 și 60 de ani de căsnicie

Prin implicarea „Petro Aqua”, / Final de octombrie cu plutărit în Cetatea Alba

Pe linia ferată Bumbești-Livezeni. La un pas de tragedie

Primăriile vor stinge setea de înavuțire, pe seama oamenilor necăjiți, a Apa Serv Valea Jiului

de Corneliu BRAN

A doua zi de Paşti, m-am hotărât să ajung la Mănăstirea Prislop. Când spui „Prislop”, fireşte că gândul îţi zboară imediat la Sfântul Nicodim, primul ctitor al mănăstirii, între 1399-1405, la Domniţa Zamfira (fiica lui Moise Voievod), al doilea ctitor al aşezământului, între 1560-1580, la Sfântul Ioan de la Prislop din secolul XVII. Şi, mai spre zilele noastre, la părintele Arsenie Boca, „Sfântul Ardealului”, probabil cel mai renumit părinte înaintevăzător, care a trăit pe aceste meleaguri hunedorene în vremurile noastre. Ce am văzut acolo vă împărtăşim şi dumneavoastră, iar celor care n-au ajuns încă la Prislop le recomandăm să o facă cât mai repede.

Perla spiritualităţii hunedorene, - Mănăstirea Prislop

Chiar dacă drumul până la mănăstire este prost spre foarte prost de la Haţeg încolo, circa 14 kilometri, merită să încercaţi să ajungeţi. De ce? Petru că odată ce pătrunzi pe poarta Mănăstirii Prislop te trezeşti, practic, într-o altă lume, un adevărat colţ de Rai. Deşi nu e prima dată când am ajuns acolo, de fiecare dată sentimentele sunt aceleaşi: de bucurie şi de liniştire interioară. Aceasta şi pentru că sfântul – deşi încă necanonizat de către Sfânta Biserică Ortodoxă Română - Arsenie Boca îţi transmite din plin starea aceasta. Bineînţeles, dacă ai credinţă. Pentru că dacă n-ai credinţă şi eşti doar „liber cugetător” ai toate şansele să fii doar unul dintre plimbăreţii care trec pe-acolo ca peştele prin apă, fără să aibă niciodată şansa de a simţi ceva anume din punct de vedere sufletesc sau spiritual.

Încă de la poartă, vizitatorul are o „oprire”, care nu vine dinlăuntrul sufletului, ci din cauze ce ţin strict de rânduieli bisericeşti şi de bunul-simţ. Nu se poate intra oricum în aşezământul sfânt: femeile sunt obligate să poarte pe cap batic şi să fie îmbrăcate în fuste lungi; dacă nu au, li se oferă chiar acolo de către două maici; bărbaţii trebuie să fie îmbrăcaţi decent, nu în pantaloni scurţi sau în haine ţipătoare.

Odată pătruns, intri într-o altă atmosferă. Una monahală, liniştitoare, parcă dintr-un alt „film”, ceea ce te face să fii tot mai atent la absolut orice detaliu. Aleile largi şi curtea foarte mare, plină de copăcei ornamentali, de brazi de toate soiurile (brazii albi şi molizii dau un aer distinct Prislopului), florile şi iarba care începe să înverzească te fac să te simţi minunat. Triluri de păsărele sparg liniştea, iar soarele vesel de primăvară, abia ieşit dintre nori negrii de ploaie, te unge parcă la suflet.

Păşind încet spre aleea care duce spre mănăstirea de piatră, pe care n-ai cum să nu o observi încă de la depărtare şi care apare pelerinului în toată splendoarea ei, observi celelalte clădiri, chiliile maicilor şi anexele, foarte bine întreţinute şi bine amplasate. Un mic pârâiaş îţi apare imediat pe partea dreaptă, cum urci, susurul lui dându-ţi clar de înţeles în ce loc minunat şi cât de inteligent ales a fost construită mănăstirea.

Ajuns la Biserica mănăstirii ai de ales, să intri în ea, dacă poţi şi ai loc (mii de oameni vin de obicei la slujbe), sau să stai afară şi să asculţi slujba la difuzoare. Unii se pun în genunchi lipindu-se de biserică, cu mâna pe ea, rugându-se cu patos. Alţii aleg să stea în picioare, iar cei mai în vârstă aleg să stea pe băncile lipite de mănăstire.

Slujba este minunată, parcă şi ea de pe altă lume. Corul de maici este magnific, iar rugăciunile părintelui care slujeşte se succed după toate rânduielile Sfinţilor Părinţi şi ale Bisericii Ortodoxe Române, după cum probabil se ştie Liturghia zilei a doua de Sfintele Paşti fiind una dintre cele mai frumoase şi mai de bucurie.Pe partea stângă a mănăstirii oamenii aprind lumânări la lumânărarul special aşezat acolo, fiecare cinstind şi pomenind pe cei trecuţi în nefiinţă, aprinzând câte o lumânare pentru sufletele lor. Sutele de luminiţe din lumânărar par de la depărtare aidoma unor licurici în miez de noapte.

Un mic izvoraş cu apă rece, pură şi cristalină, care trece în imediata apropiere a lumânărarului, alimentează bidoanele celor care vor să-şi ducă acasă apă de izvor de la Prislop.

Mii de pelerini la mormântul Părintelui Arsenie Boca

După câteva zeci de minute de slujbă, ne hotărâm să urcăm mai sus, spre mormântul părintelui Arsenie şi a celorlalţi foşti slujitori care odihnesc acolo, în micul cimitir creat special pentru slujitorii acestui aşezământ ortodox sfânt.

Calea până la mormânt a început să fie pietruită, aşa că acum se ajunge mult mai uşor ca înainte, când era puţin noroi după ce ploua.

Deşi pe tot traseul am prins ploaie şi mohoreală, tocmai la Prislop am prins un soare arzător, abia ieşit atunci dintre nori. Semn că am fost bine primiţi de Dumnezeu odată ce am pătruns în casa Lui. Iar părintele ne aştepta, aşa cum îi aşteaptă pe toţi cei ce ajung la mormântul dumnealui. Zeci de oameni aşteptau frumos la rând să se roage în faţa crucii de pe mormântul părintelui Arsenie, într-o tăcere de nedescris. Până şi copiii respectau această linişte, iar odată intrat în perimetrul cimitirului parcă ajungeai într-o zonă închisă etanş: nu se mai auzea nimic, doar ciripitul păsărelelor!

Tot mormântul părintelui era brăzdat de sute şi sute de flori, de la crini imperiali la simpli trandafiri, de la gladiole la florile de primăvară, culorile acestora dând veselie privirii pelerinului.

O maică supraveghea permanent perimetrul micului cimitir şi al mormântului părintelui Arsenie. Fiecărui nou-venit maica îi oferea câte o broşură cu rugăciuni, încercând să fie o gazdă cât mai bună. La un moment dat, am întrebat-o dacă putem face fotografii. „Puteţi, dar să nu faceţi zgomot, oamenii se roagă, vă rog să nu-i deranjaţi!”. Aşa am şi făcut, poate că acestea sunt cele mai discrete poze de când le facem pentru ziar. Acolo ne-am adus aminte şi de cuvintele părintelui, care adevăr grăiau: „Nu e nevoie să veniţi zilnic aici, trimiteţi-i şi pe alţii la mine!”. Ceea ce ne-a şi făcut să scriem aceste rânduri.

Întorşi, ne-am aruncat o privire şi în

Biserică. Gemea de oameni, de la intrare nu mai puteai păşi înăuntru. După alte câteva zeci de minute slujba s-a încheiat, nu înainte ca maicile să mai cânte cristalin încă alte câteva zeci de minute.

Ajunşi spre ieşire, am văzut un rând de aproape 100 de oameni în dreptul unei mici clădiri din lemn. Nu era un rând ceauşist, la lapte sau la pâine, era un rând spiritual. Un rând care arată foarte clar reîntoarcerea la credinţă a acestui popor. Fiecare dintre cei de-acolo dorea să plece cu câte o amintire: fie o cărticică de rugăciuni, fie cu o carte a părintelui Arsenie, fie cu câte o cruciuliţă sfinţită sau cu mătănii, ori cu o icoană sfinţită. Da, acestea sunt caracteristicile dominante ale acestui popor: spiritualitatea, blândeţea, frumuseţea interioară, inteligenţa.

Comentarii articol (1 )

Dimltrie Jura19.04.2012, 21:34:43

Este vorba de sfantul Nicodim de la Tismana,calugar venit de peste Dunare.Crestinii nu trec in nefiinta.Merg acolo de unde fiinta si,au luat.În rest,un eseu de nota zece!

Adauga comentariu

   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL.
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.