23.04.2012, 23:44:02 | 1 comentariu | 2529 vizualizari
GALERIE:
FOTO
Întâia relatare de la / Prima întâlnire a Comitetului director al Uniunii Scriitorilor din România cu iubitorii de literatură organizată de Rosa Multiflora Petroşani
Articole de acelasi autor
de Marian BOBOC
Nu ascund faptul că, de câte ori am popularizat în ZVJ acţiunile culturale sprijinite de Costel Avram, au fost destui care s-au grăbit să tragă concluzii pripite, să strâmbe din nas, deh, spirite fine…
Nu intenţionez o inventariere a celor susţinute de Costel Avram, dar amintesc în treacăt câteva din acestea: a sponsorizat apariţia unor volume importante pentru Valea Jiului, a demarat proiectul cultural Istorii, istorii…, a organizat colocviul naţional Scriitori în colonia lui Sîrbu. Această înşiruire chiar dacă incompletă a gesturilor sale culturale a ajuns joi, 19 aprilie, la o împlinire: prima întâlnire a scriitorilor din Comitetul director al Uniunii Scriitorilor din România cu iubitorii de literatură din Valea Jiului.
După numărul celor care au umplut până la refuz cocheta sală a Clubului Copiilor şi Elevilor din Petrila, putem spune că în Valea Jiului sunt destui amatori de literatură. Măcar sub acest aspect, zona noastră, atât de încercată din punct de vedere social şi economic, nu este pierdută…
Maeştrii de ceremonie ai întâlnirii au fost: academicianul Nicolae Manolescu - preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, Costel Avram - preşedintele Rosa Multiflora şi prof. dr. Mihai Barbu.
În faţa publicului au luat loc scriitorii: Gabriel Chifu - vicepreşedintele USR; Irina Horea - vicepreşedinte USR; Gabriel Coşoveanu - preşedintele filialei Craiova a USR; Aurel Pantea - redactor şef al revistei de cultură Discobolul şi preşedintele filialei Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România (USR); Ion Radu Văcărescu - preşedintele filialei Sibiu a USR, Comitetul director al USR; Nicolae Oprea - preşedintele filialei Piteşti a USR, Comitetul director al USR; Adrian Popescu - redactor şef al revistei literare, nu sportive…, Steaua (Cluj-Napoca); Nicolae Prelipceanu (Bucureşti) - membru în Comitetul director al USR; Horia Gârbea (Bucureşti) - preşedintele filialei Bucureşti a USR în Comitetul director al USR, Corneliu Antoniu - preşedintele filialei Brăila a USR.
Au fost prezenţi şi membrii titulari ai USR din Valea Jiului şi din judeţul Hunedoara: Marian Boboc, Valeriu Butulescu, Gheorghe Truţă, Ioan Lascu, Mariana Pândaru şi Paulina Popa. De la întâlnirea cu profesorul Manolescu nu au putut absenta nici profesorii de limba şi literatura română, dintre care le amintim pe d-nele Liliana Keberle, Irina Boboc, Maria Şchiopu şi Anişca Noghiţă.
Au mai fost prezenţi la Clubul Copiilor şi Elevilor din Petrila primarii Ilie Păducel, Gheorghe Ile şi Tiberiu Iacob-Ridzi, Monica Iacob-Ridzi - deputat PDL, dr. ing. Constantin Jujan - directorul general al CNH Petroşani, prof. Alexandru Lăutaru - inspector general, prefectul judeţului Hunedoara, preşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara şi intelectuali ai locului: Ion Barbu, Petre Braiţ, Dumitru Gălăţan-Jieţ, Ciprian Dârjan, Ionel Zmău (preşedintele Asociaţiei Les amis de la France), Petrică Birău şi ing. Constantin Barbu (directorul Clubului Copiilor şi Elevilor din Petrila, care merită felicitările noastre pentru strădania pe care a depus-o împreună cu teamul său în organizarea acestei acţiuni de ţinută).
În aplauzele participanţilor, Tiberiu Iacob-Ridzi, primarul municipiului Petroşani, i-a înmânat lui Nicolae Manolescu titlul de „Cetăţean de onoare al municipiului Petroşani”. Astfel, şi ceilalţi scriitori petroşeneni, membri titulari ai USR, înnobilaţi în urmă cu doi ani cu acelaşi titlu de către primarul Tiberiu Iacob-Ridzi (Mihai Dragolea, Ioan Lascu, Valeriu Butulescu, Lucian Strochi) se bucură de o prestigioasă companie.
Fie că au citit creaţii literare, sau că au evocat Valea Jiului, scriitorii s-au dovedit inspiraţi. S-au detaşat la capitolul evocări despre Valea Jiului: Irina Horea, Gabriel Chifu, Nicolae Oprea, Gabriel Coşoveanu şi Ion Radu Văcărescu. Au impresionat prin lirica lecturată: Aurel Pantea, Gabriel Chifu, Adrian Popescu şi Horia Gârbea.
Au mai rostit cuvântări deputatul Monica Iacob-Ridzi (care şi-a arătat disponibilitatea de a organiza la Petroşani asemenea manifestări) şi Ştefan Dezmeri, prefectul judeţului Hunedoara.
La finalul manifestării, anunţata surpriză s-a produs: fiecare participant din sală a primit o diplomă nominală cu „onorantul titlu” de „Cetăţean de onoare al Arcadiei”, purtând semnăturile lui Nicolae Manolescu, preşedintele USR, şi a lui Costel Avram, preşedintele Rosa Multiflora Petroşani. Cunoscând obiceiul plagierii, mistificării şi falsificării literare care există mai ales în vestul Văii Jiului, Costel Avram şi-a luat măsuri de protecţie, certificând la Biroul notarilor publici Nicolae Gherghin şi Liviu Gherghin „diplomele-atestat”.
Se spune că după scriitori rămân cărţile, iar după personalităţile publice şi politice faptele şi discursurile lor. De aceea, vă vom prezenta, ca document literar, cuvânt cu cuvânt, discursurile lui Ilie Păducel, Costel Avram şi Mihai Barbu.
Asociaţia Rosa Multiflora Petroşani a oferit în încheierea manifestărilor un somptuos banchet literar, unde s-au depănat amintiri, s-au înfiripat proiecte şi s-au legat prietenii.
După cum am spus şi la începutul relatării, nu ascund faptul că, de câte ori am popularizat în ZVJ acţiunile culturale sprijinite de Costel Avram au fost destui care s-au grăbit să tragă concluzii pripite, să strâmbe din nas, deh, spirite fine… De aceea, mă aştept şi acum la astfel de reacţii nelalocul lor. Însă, oricare ar fi acestea, un lucru e, vorba lui Cornel Dinu, incontestabil: Costel Avram a câştigat „pariul” cu el însuşi! Şi nici ZVJ nu s-a înşelat când a popularizat numeroasele şi de ţinută manifestări culturale organizate de el.
Costel Avram, preşedintele Asociaţiei Rosa Multiflora:
Dragi oaspeţi, stimaţi invitaţi,
Când am pus la cale, alături de câţiva dintre prietenii mei, aducerea în Valea Jiului a Comitetului director al Uniunii Scriitorilor - în frunte cu marele critic Nicolae Manolescu, cei binevoitori m-au considerat un idealist incurabil iar ceilalţi, nu spun cine, persoane importante, mi-au zis, cu delicateţe, că e o misiune absolut imposibilă.
În particular, am ajuns să mă consolez şi eu cu gândul că e aşa cum îmi spune toată lumea. Deşi eram foarte mândru că m-am născut la Verşeni - satul în care a văzut lumina zilei şi mama lui Mihail Sadoveanu, îmi ziceam şi eu că nu voi reuşi isprava ca numele meu, al asociaţiei mele şi al Văii Jiului să mai poată fi asociat - fie şi pentru o zi importantă cum e cea de azi - cu alte nume importante din literatura română. Prin urmare, nimic din ceea ce mi-a oferit şi îmi oferă azi Valea Jiului nu îi va putea fi întors. Dar, îmi ziceam, nu se poate ca un om care a jucat rugby în tinereţe să cedeze atât de uşor.
Pe de altă parte, e greu să te obişnuieşti cu ideea că oameni pe care îi regăseşti în manualele de literatură, în istoriile literaturii, în marile reviste literare ale ţării pot coborî din acele pagini chiar printre oamenii din Valea Jiului. E greu să cunoşti oamenii, darmite scriitorii. Pe un om anevoie îl faci să-şi dezvăluie acel fapt caracteristic menit să-ţi slujească ţie ca scriitor sau ca om politic. Dl. Manolescu ştie mult mai bine decât noi aceste lucruri pentru că el este şi preşedintele scriitorilor români şi a fost, în anii 1990, şeful unui partid parlamentar.
Un mare scriitor englez spunea că „oamenii prezintă dezavantajul că nu poţi să te uiţi la ei şi apoi să-i pui deoparte aşa cum faci cu o carte. Trebuie să citeşti tot volumul ca să afli dacă aveau sau n-aveau mare lucru să-ţi spună”. Cred că avea mare dreptate...
Ieri, la prânz, (e vorba de ziua de 18 aprilie, n.n.) vă mărturisesc că am fost extrem de emoţionat. Trebuia să-l aştept în dreptul primăriei din Petroşani pe dl. Nicolae Manolescu. Până atunci am vorbit doar cu poetul Gabriel Chifu şi cu criticul Nicolae Oprea despre întâlnirea noastră de astăzi. Cu dl. Manolescu nu mă întâlnisem niciodată. Ştiam că a fost omul politic care l-a adus pe regretatul Carol Schreter în fruntea primăriei Petroşani, ştiam că e bun prieten cu inginerul Iosif Bocan dar, personal, nu aveam habar ce fel de om este. Iar eu nu mai aveam timp, potrivit scriitorului englez, să citesc, până ieri la prânz, tot volumul.
Din fericire, a fost suficient ca, la o cafea pe care am băut-o împreună la Cabana Rusu, profesorul Manolescu să-mi mărturisească că sportul său preferat este rugby-ul pentru ca eu - în calitate de fost rugbyst al Ştiinţei Petroşani - să simt că suntem pe aceeaşi lungime de undă. Am evocat timpurile de odinioară când România bătea regulat Franţa la Bucureşti, iar cocoşul galic se chinuia din greu să scoată câte un egal pe terenul lor. Ce timpuri, domnule, ce timpuri...
Am înţeles, atunci, că partida în care m-am angajat e ca şi câştigată. Profesorul Manolescu şi-a schimbat programul şi a acceptat să ne fie oaspete până mâine dimineaţă. De aceea, întâlnirea noastră de astăzi vă rog s-o consideraţi, cu voia dv., şi coproducţia bărbătească în care s-au angajat doi oameni care iubesc rugby-ul. Acesta este, la urma urmei, şi un joc de gentlemeni jucat de oameni de o condiţie mult mai modestă. Aşa cum încearcă să fie, de vreo 20 de ani, şi societatea românească. Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.
Ilie Păducel, primarul oraşului Petrila:
Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, distinşi invitaţi!
În primul rând, îmi exprim bucuria pentru că un eveniment de o asemenea anvergură intelectuală şi trăire spirituală se desfăşoară în oraşul Petrila.
Petrila reprezintă o întâlnire fericită a două culturi: cultura minieră şi cultura locuitorilor satelor aparţinătoare de oraşul nostru, cultura momârlanilor.
Faptul că o instituţie destinată viitorului comunităţii noastre, Clubul Elevilor şi Copiilor, a fost aleasă de organizatori ca loc de desfăşurare a acestei manifestări singulare în istoria culturală a Văii Jiului nu poate decât să mă onoreze pe mine, primarul oraşului Petrila, dar şi pe vrednicii mei concetăţeni.
Cred că cele ce se vor spune astăzi de către distinşii noştri oaspeţi în cadrul simpozionului Valea Jiului. Chipul angelic vor contribui, dacă nu la schimbarea imaginii Văii Jiului, atunci măcar la „îmblânzirea” acestei percepţii, să recunoaştem, de multe ori nedrepte.
Ca primar al Petrilei am acordat atenţia cuvenită culturii locale, oferind sprijin pentru editarea multor volume, pentru susţinerea tradiţiilor momârlanilor, dar şi pentru refacerea clădirilor instituţiilor culturale care activează pe raza oraşului nostru.
Prima întâlnire cu iubitorii de literatură, desfăşurată în Valea Jiului, a membrilor Comitetului director al Uniunii Scriitorilor din România, cea mai reprezentativă formă asociativă a truditorilor hârtiei, nu poate decât să mă mobilizeze, în calitate de primar, pentru a continua dinamizarea vieţii culturale locale.
Într-un alt plan, cred că în alegerea Petrilei ca loc de desfăşurare a acestei manifestări prestigioase, de elită, a contat foarte mult faptul că biografia marelui scriitor român Ion D. Sîrbu este legată, ombilical aş putea spune, de oraşul nostru.
Felicit şi îi mulţumesc organizatorului principal al acestei manifestări, Asociaţia Culturală Rosa Multiflora, preşedintelui acesteia, domnul Costel Avram, pentru că a ales ca loc de desfăşurare urbea noastră, Petrila.
În numele comunităţii petrilene, importanţilor noştri oaspeţi le urez „Bine aţi venit!”, dorindu-le succes la lucrările simpozionului Valea. Chipul angelic.
Şi cum un primar trebuie, în primul rând, să posede arta „ascultării”, permiteţi-mi să iau loc şi să vă ascult cu interes...
Prof. dr. Mihai Barbu:
Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor,
În calitate de gazdă a acestei întâlniri a Comitetului director al Uniunii Scriitorilor din România cu iubitorii de literatură din Valea Jiului, vă mulţumesc tuturor pentru că ne-aţi onorat cu prezenţa în această zi atât de importantă pentru noi toţi. E ziua 19 aprilie şi, dintre toate evenimentele importante petrecute în această zi, am reţinut doar unul care are o semnificaţie aparte legată de întâlnirea noastră. În ziua de 19 aprilie 1919, a apărut la Bucureşti revista „Sburătorul” condusă de criticul Eugen Lovinescu. Azi, la Petrila, presimt, şi am luat toate măsurile de precauţie în acest sens, că vom zbura pe aripile literaturii ajutaţi de Nicolae Manolescu, un critic pe măsura lui Eugen Lovinescu.
Ca gazdă, de comun acord cu organizatorul acestei întâlniri, dl. Costel Avram, aş vrea să-i provocăm pe oaspeţii noştri să ne spună, cu bune şi cu rele, ce înseamnă, pentru ei, Valea Jiului. Ca să dau tonul, o să povestesc şi eu ce înseamnă pentru mine criticul Nicolae Manolescu. Pentru că domnia-sa este unul dintre scriitorii foarte rari care se pricep la sport, în sensul că ştie exact despre ce este vorba şi nu e doar un chibiţ ocazional, o să încep prin a vă povesti, foarte pe scurt, o întâmplare legată de handbalul românesc al anilor ’60-’70. Pe când eram elev la şcoala generală, aveam un profesor de sport extrem de inimos, Dan Cocor, care ne-a făcut pe toţi să iubim handbalul. Ajunsesem campioni raionali şi ne băteam chiar pentru supremaţia regională.
Într-o zi, am aflat că vine la Petroşani să joace cu Ştiinţa echipa Dinamo Bucureşti.
Acolo jucau, pe atunci, Redl, Moser, Ivănescu, Hnat, fraţii Costache I şi II, toţi campioni mondiali cu echipa României. Sunt sigur că dl. profesor ştie exact despre cine vorbesc. Eram în clasa a VIII-a, am chiulit cu toţii de la şcoală să vedem evenimentul. Ne-am căţărat pe gardurile terenului de handbal situat
într-un colţ a complexului sportiv „Jiul” care a devenit, între timp, Parcul „Carol Schreter”. A fost un spectacol cam aşa cum am văzut mai târziu, la televizorul nostru alb-negru, că făceau baschetbaliştii de la Harlem Globe Troters. În loc să ne ambiţioneze să ajungem şi noi ca ei, campionii mondiali ne-au descurajat definitiv. Mi-am zis, atunci, că ar fi mult mai bine să mă ţin de carte. La liceu a început să-mi placă literatura.
Găsisem într-o librărie la Petroşani o carte minusculă ca dimensiuni, un fel de echivalent al „Biletelor de papagal” din presa literară. Ea se numea „Metamorfozele poeziei” şi era semnată de Nicolae Manolescu. („Metamorfozele poeziei constituie un fel de introducere în poezia modernă românească”. O introducere, spunea Nicolae Manolescu, în Avertisment, „care este şi mai mult şi mai puţin decât o istorie: ea nu este o istorie în primul rând pentru că nu are în vedere toată poezia, ci numai acea parte a ei capabilă să-i ilustreze destinul esenţial”.) Am fost fascinat de felul în care poţi vorbi, altfel decât în tonul marţial al manualului de română despre poezia modernă românească.
Profesoara mea de română, intrigată că citam inteligent folosind alte texte decât în manual şi din caietul în care ne dicta o bună parte din oră, m-a somat să-i spun de unde le iau. A trebuit, de voie de nevoie, să-i mărturisesc adevărul. Ba, mai mult, am fost nevoit să-i împrumut cartea pe care, apoi, nu mai voia să mi-o înapoieze. Am recuperat-o cu greu şi am găsit-o subliniată în foarte multe locuri. La final, ca să văd eu că a citit-o cu mare atenţie, s-a şi semnat pe ultima pagină: „Văzut/ C. Pantelimon”. A fost, să zic aşa, cărticica de seară care m-a făcut să visez că într-o zi aş putea fi, şi eu, profesor de limba şi literatura română.
Până ieri, ( e vorba de ziua de 18 aprilie, n.n.) cu dl. profesor Manolescu m-am întâlnit o singură dată faţă-n faţă. Dl. profesor venise la Petroşani să-l susţină pe dl. Carol Schreter să ajungă primar la Petroşani, oraş dintr-o zonă minieră, din partea unui partid al intelectualilor. Era ceva de neimaginat în Valea Jiului. Am fost foarte mândru când au reuşit. La Teatrul Ion D. Sîrbu preşedintele PAC-ului avea programată o întâlnire cu alegătorii. Ca ziarist i-am pus o întrebare, al cărui răspuns sunt sigur că ar fi sunat altfel off the record. L-am întrebat dacă merită să dedice atâta vreme politicii atât timp cât nu a terminat Istoria critică a literaturii române. Nu e important să vă mai spun ce mi-a răspuns. Pentru că faptele vorbesc iar, în cele din urmă, Nicolae Manolescu şi-a ţinut promisiunea şi a scris marea sa Istorie. De aceea, acum şi aici, nu vă zic mulţumesc că aţi acceptat invitaţia noastră domnule ambasador al României la UNESCO, domnule academician, domnule preşedinte al Uniunii Scriitorilor, ci vă spun simplu: Bine aţi venit la Petrila, domnule Profesor!
Mihai BARBU
Comentarii articol (1 )
#1 ha ha24.04.2012, 15:28:39
paducel si cultura, baba si c.....
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online! Flyere, pliante, broşuri, afişe, cărţi de vizită, mape, formulare... Cataloage promoţionale 2024 Plăcuţe şi indicatoare pentru case, blocuri, sedii Rame click - comandă online! Panou decorativ pentru interior sau exterior – tu alegi designul! Steaguri publicitare - click pentru a comanda! Stâlpi pentru delimitare (opritori, de ghidare) - comandă online! Cataloage promoţionale 2024 Alege să o susții! Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online! Newsletter
|