13.05.2012,  23:50:42 | 0 comentarii | 2884 vizualizari GALERIE:     FOTO    
Ieromonahul Vasile Mocan, egumen la Schitul „Sfântul Nicolae” din Valea Ungurului – Vulcan: / „Să ne rugăm mai mult unul pentru altul, să ne respectăm mai mult unii pe ceilalţi”
Booking.com
de Corneliu BRAN

 După 14 ani de strădanii, lucrarea lui Dumnezeu se apropie de finalizare

„Pe un picior de plai şi-o gură de Rai”, Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din cadrul ansamblului monahal de pe Valea Ungurului, care cuprinde şi Schitul „Sfântul Nicolae”, este aproape gata! După 14 ani de strădanii, Ieromonahul Vasile Mocan, sprijinit de cele câteva ajutoare, precum şi de foarte mulţi creştini, a reuşit să aducă spre finalizare biserica mare a ansamblului monahal, plus chiliile şi anexele de-acolo. Lucru greu de realizat în zilele noastre, dar cu voia lui Dumnezeu ce nu se poate?! Mănăstirea va sărbători în iunie hramul. Atunci mii de creştini îi vor trece pragul. De aceea, sâmbătă, 12 mai, l-am găsit pe părinte şi pe ajutoarele sale în plin proces de pregătire a marii sărbători. Printre reprizele de muncă, la care participă efectiv, părintele Mocan şi-a găsit timp să ne acorde şi un scurt interviu, pe care vi-l prezentăm mai jos.
- Părinte, dumneavoastră sunteţi cel care a pus bazele acestui ansamblu monahal, care prinde contur pe zi ce trece. Nu e o laudă, este o vizualizare în timp, pentru că am fost aici şi când s-a pus piatra de temelie a mănăstirii, dar şi când mănăstirea era deja ridicată. Acum, că vă apropiaţi de finalul lucrărilor, vă rugăm să ne povestiţi puţin despre începuturi, să punctăm puţin, după care să intrăm pe bucata de lucrare rămasă de realizat.
- După cum cred că ştiu foarte mulţi dintre credincioşi, cu mulţi ani în urmă, creştinii din zonă au cerut să aibă o mănăstire, pentru că erau mulţi ortodocşi veniţi la mină şi la alte întreprinderi de pe raza Vulcanului. Mulţi dintre ei erau dornici să ajute la ridicarea unei mănăstiri, contribuind şi la viaţa altor mănăstiri, cum ar fi Mănăstirea Lainici, Mănăstirea Prislop sau alte mănăstiri din Moldova sau Oltenia ori Muntenia. Cum creştinii tot făceau apel pentru ridicarea unei mănăstiri, acest lucru a fost consemnat în conferinţele care au fost la Protopopiatul Petroşani. A rânduit Dumnezeu ca după Revoluţie să se găsească un teren, de care s-a ocupat părintele protopop de-atunci, Dorel Pogan, şi părintele, fie iertat, Ştefan Braicău. Dumnealor au încercat să facă şi mănăstirea, urmând ca să aducă vieţuitori. Dar asta era foarte greu, mai ales în primii ani după Revoluţie.
În 1992 s-a obţinut aprobare ca să se construiască un schit, cu doi kilometri mai sus de unde suntem noi. Creştinii au donat terenul, pe care s-a construit o fundaţie de către mina Aninoasa, care a donat-o Episcopiei Aradului şi Hunedoarei de pe atunci. După acest moment, lucrurile s-au oprit. Noi am venit aici în 1998. De atunci am reînceput lucrările, dar mai jos, am făcut la început o improvizaţie, mai aproape de linia electrică, cu gândul să începem apoi o organizare de şantier. 
Ne-am trezit că, până la urmă, am făcut şi biserica mare tot aici, rămânând să facem acolo un schit de rugăciune, o mică bisericuţă de cărămidă, în acest sens având toate aprobările. Cu ajutorul lui Dumnezeu vom termina şi aici şi acolo lucrările.
Creştinii au fost cu noi de la începuturi.  Unii cu alimente, alţii cu munca, alţii cu donaţii în bani, inclusiv foarte mulţi cetăţeni care au lucrat sau lucrează în străinătate. Fiecare ne-a ajutat şi încă ne ajută, trebuie să ţinem cont de această prezenţă a creştinilor, care ne ţine permanent moralul şi de aceea mergem înainte. Dar cel mai mare ajutor ni-l dă Dumnezeu, binecuvântarea lui Dumnezeu pentru ridicarea acestui minunat locaş fiind vizibilă. Cu ajutorul lui Dumnezeu am făcut şi facem o lucrare mare, frumoasă, care să rămână peste secole creştinilor din această zonă.
- Autorităţile locale v-au ajutat cu ceva?
- Da. Primăria şi Consiliul Local Vulcan ne-au ajutat cu 200 de milioane de lei vechi în două rânduri, iar Consiliul Judeţean Hunedoara cu 100 de milioane de lei vechi. Restul, cea mai mare parte, a fost donaţia credincioşilor de rând.
- La ce lucraţi acum?
- Acum lucrăm la tencuiala exterioară. Mai avem câteva geamuri şi sunt gata toate, aşezate. Am făcut uşile exterioare şi acum lucrăm la tencuiala exterioară, urmând ca să ne pregătim de pictură. Dar înainte de asta trebuie să ne mai oprim puţin, să pregătim fresca şi să luăm legătura cu pictorul. La fel ne-am oprit puţin şi după ce am terminat zidăria, ca să se aşeze bine zidurile. 
- Am văzut un acoperiş foarte frumos, nişte cruci aurite extraordinare…
- Da, tabla este din cupru, iar crucile pe care le-aţi văzut sunt făcute de un creştin din tablă de inox suflată cu aur de 24 de karate. Acel creştin de care v-am spus şi care Dumnezeu a rânduit ca el să lucreze crucile acestea este din comuna Răchiţele, judeţul Cluj. Când era copil a fost la Cluj şi a văzut o biserică frumoasă, cu nişte cruci frumoase. Şi-a pus întrebările: „Doamne, dar oare de om e făcută crucea de pe biserică? Eu voi putea să fac vreodată o astfel de cruce frumoasă?”. A învăţat sculptura, pictura şi şi-a ales să lucreze la sculptură, bineînţeles asta după ce a crescut şi a urmat toţi paşii învăţăturii. Când a trebuit să se facă crucile de la o biserică mare şi frumoasă, la o mănăstire de lângă Arad, s-a oferit dumnealui să le facă. Au fost primele cruci făcute de acest om. Apoi a mai făcut pe la Suceava, la catedrala nouă. Cineva ni l-a recomandat şi nouă. Într-adevăr, după cum vedeţi, ceea ce face dumnealui este foarte deosebit. O poveste foarte interesantă a acestui om: iată că ceea ce şi-a dorit, Dumnezeu i-a dat! Dacă ai credinţă şi eşti om drept, puternic, hotărât, Dumnezeu îţi împlineşte ceea ce-ţi doreşti. 
- În încheierea interviului nostru, vorbiţi-ne şi despre marea sărbătoare a Înălţării Domnului, care se apropie, dar şi de intervalul acesta, dintre Învierea şi Înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, Fiul lui Dumnezeu. În primul rând, ce le transmiteţi creştinilor care vor citi acest interviu?
- Aş vrea să spun întâi că eram la Schitul „Crasna” din judeţul Prahova şi călugării, preoţii, bucătăresele, toţi care vizitaseră Locurile Sfinte, ne spuneau că după ce ajungi acolo nu poţi să exprimi în cuvinte ceea ce simţi. N-am întrebat prea multe, dar mi-am pus întrebarea în sinea mea şi mi-am spus: „Cum să nu poţi? Cât e limba română de bogată nu se poate să nu poţi!”. Când peste ani am ajuns şi eu acolo, la Locurile Sfinte, într-adevăr pot să spun acum că nu se poate exprima în cuvinte ceea ce simţi, aşa cum Dumnezeu este nemărginit în cuvinte. Dumnezeu a rânduit ca să fiu, să mă închin chiar acolo unde Mântuitorul a fost răstignit şi unde a pătimit, unde a fost omorât Sfântul Arhidiacon Ştefan, la trecerea din Ierusalim spre Grădina Ghetsimani. Am văzut Mormântul Maicii Domnului, bisericuţa şi locul Înălţării la cer a Mântuitorului. Nişte lucruri minunate am văzut şi la Muntele Athos, unde de asemenea am avut multe trăiri şi sentimente de nedescris. Într-o frază aş vrea să închei şi să vă fac să înţelegeţi ce am spus mai sus: în acele locuri minunate este rugăciune multă şi vorbă puţină.
- Este foarte adânc…
- Este foarte adânc, dar este foarte adevărat! Înaintaşii noştri spuneau aşa: „Noi, dacă ne smerim, lucrurile înalte vin de la Dumnezeu”. Smerenia înainte de toate! Trăim acest moment dintre două mari sărbători, sigur, praznicul praznicelor, cel al Învierii, ne apropiem de celălalt mare praznic, acela în care Mântuitorul S-a înălţat la cer, urmele se cunosc şi acum pe piatră. Trebuie mai multă rugăciune şi apropiere de Dumnezeu! Să nu uităm că şi noi avem aici altarele unde se coboară Mântuitorul, se preface şi vine atâta lume sau mă sună, spunându-mi: „Părinte, vă mulţumesc!”. Fraţilor creştini, nu mie să-mi mulţumiţi, ci lui Dumnezeu! Noi toţi mulţumim bunului Dumnezeu pentru toate. Să ne rugăm mai mult unul pentru altul, să ne respectăm mai mult unii pe ceilalţi. Nu uitaţi, avem cu toţii slăbiciuni sau neputinţe, dar lăsăm ca Dumnezeu să facă judecata, nu noi trebuie să o facem. Să ducem doar credinţa înainte, pentru înaintaşi, să ne rugăm, să încercăm cu toţii să fim mai buni!
În încheiere, mulţumesc tuturor creştinilor care ne ajută să ridicăm această Casă a Domnului şi le amintesc că după Înălţare urmează alte două mari sărbători: Rusaliile (Coborârea Sfântului Duh) şi hramul la biserica mare, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Ca de obicei, invităm pe toată lumea la hram, să sărbătorim împreună această minunată biserică!

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 10 ori 5  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal






* * *
* * *
Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter