16.05.2012,  21:45:21 | 0 comentarii | 837 vizualizari GALERIE:     FOTO    
Din Africa de Sud spre Petroşani (V): / Continentul african dezvăluie soţilor Aringhe noi secrete: oraşul şi castelul - părăsite în deşert
de Alina PIPAN

Familia Aringhe s-a lăsat aşteptată după ce postările lor pe blogul dedicat expediţiei au staţionat. Se pare că a fost o problemă legată de conexiunea la internet. Însă acest lucru s-a rezolvat şi cei doi soţi au revenit cu poveşti şi fotografii ce-ţi taie răsuflarea.

O pensiune scumpă
„Am ajuns seara în Luderitz, care nu ne-a făcut o mare impresie, poate am fost prea obosiţi şi asta a fost cauza, dar orice loc poate deveni deosebit prin oamenii şi experienţele petrecute în locul acela. Am luat o cameră la hotel, după multe căutări, deoarece erau enorm de scumpe pentru ceea ce ofereau, iar într-un final ne-am decis să stăm la Bayview Hotel cu 75 euro pe noapte. Enorm, dar proprietara, bineînţeles de origine germană, o femeie foarte amabilă, ne-a făcut să ne simţim bine. La bar am cunoscut o familie din Elveţia, Paulo şi Antonella, doi oameni deosebiţi, îndrăgostiţi de Africa, care nu erau la prima vizită, veniseră din nou să viziteze. Povestea lor este mai interesantă prin faptul că Paulo, acum 6 săptămâni, era în spital cu cancer. Se vindecase şi au decis să vină în Africa, în vizită. Ne-a impresionat foarte mult povestea lor. Am cinat împreună şi am aflat de la ei că este un Camping în Luderitz, de care noi nu ştiam şi nu aflasem de pe blogurile citite. Ne-am dat întâlnire a doua zi, 12 mai, să mergem împreună la Capul Dias şi la Kolmanskop”. 
 
Oraşul fantomă de… diamant
„Kolmanskop este o aşezare formată cu 100 de ani în urmă datorită zăcămintelor de diamante. Diamantele se găseau peste tot, chiar şi la suprafaţa nisipului. Până la primul război mondial s-au extras peste 1.000 kg sau 5.000.000 de carate de diamante din zona Kolmanskop. Aceasta a făcut ca oraşul să se formeze, dar viaţa în deşert nu a fost şi nu este de loc uşoară. În 1936, din cauza crizei internaţionale şi 
deschiderea unei alte mine mult mai mari, oraşul a fost părăsit de cei 1.300 de locuitori şi a devenit un oraş fantomă care se poate vizita şi astăzi. Dunele de nisip pot înainta până la 16 metri pe zi din cauza vânturilor puternice de până la 150 km/ oră. Oraşul a fost parţial înghiţit de nisip. Fotografiile ce le-am făcut am simţit că trebuie făcute în majoritate alb-negru, pentru a reda cât mai real peisajul”. 
 
Capul Dias
„După ce ne-am întâlnit cu… fantomele, am plecat la Capul Dias, să vedem unde a păşit Bartolomeu în Africa. Un loc foarte neospitalier, cu vânturi foarte puternice. Temperatura la Kolmanskop era de 34 grade, iar la numai 20 de km la Capul Dias era… 14 grade. Ceva incredibil, iar localnicii spun că este aşa pe tot parcursul anului. Excluzând vântul, Capul Dias este un loc foarte frumos, cu peisaje minunate, dar foarte sălbatic. Merită vizitat. A venit seara şi am mers la Camp cu Paolo şi Antonella, să facem un grătar şi să dormim. Exact asta am făcut în acel camping fantastic din Luderitz, care cu o seară înainte nu ştiam că exista. De la Luderitz plecăm la Duwisib...”, povestesc soţii Aringhe. 
 
Un drum ca o aventură, drumul spre Duwisib
„La intrarea în Namibia am mers nu mai mult de 150 km pe asfalt, iar apoi am intrat pe drum neasfaltat, şi de atunci tot pe drum neasfaltat suntem. Am zdruncinat Terracanul şi pe noi timp de 4 zile şi am parcurs peste 1.000 de km, dar a meritat fiecare metru. Drumul este rău, când plouă se face noroi,  iar noroiul de la urmele de maşini se cimentează când se usucă. Nisip şi apă este formula. Dar peisajele ce înconjoară drumul sunt nepreţuite. Nu ne putem opri din a face fotografii şi a filma, fiecare minut este ceva nou sau altceva văzut din unghiuri diferite”.
Cei doi soţi au avut parte şi de privelişti mai puţin liniştitoare. Cum ar fi o bufniţă moartă, lovită de maşină. Pentru noi poate nu este chiar atât de şocant, pentru că la noi în ţară vezi mereu animale călcate de maşini, lăsate pe stradă. „ Bufniţa lovită de maşină ce era pe drum… foarte păcat când aşa ceva se întâmplă. Lucrurile de genul acesta se întâmplă când omul intră pe teritoriul anima­lelor, dar, din păcate, trebuie să facem acest lucru ca să descoperim locuri neumblate. Accidente din acestea se întâmplă noaptea, de aceea noi am decis să nu conducem noaptea niciodată în expediţia aceasta. În drum am pus Terracanul contra vacilor, vacile s-au dat la o parte”.
 
Un castel în pustiu
„Am ajuns la Castelul Duwisib şi am stat peste noapte acolo în camping. A fost foarte frig, temperatura a scăzut la 2 grade noaptea. Dimineaţa la ora 7 erau 5 grade. Acest castel a fost construit în 1909 de către baronul von Wolf. El avea fermă acolo unde creştea cai. Este foarte ciudat să vezi un castel în pustietăţile acestea, dar aşa a considerat el că trebuie să arate casa fermei. Este impresionant şi relativ trist deoarece baronul în 1914 a plecat şi nu s-a mai întors niciodată”, detaliază Martinian Aringhe. 
 
Prin Savana namibiană spre Sesriem
„Luni, 14 mai, după ce am vizitat castelul am dat bice Terracanului să ajungem la 
Sesriem, care este la doar 165 km de castel. Pare foarte mică distanţa dar ţinând cont că drumurile în Namibia sunt neasfaltate este destul pentru o zi şi nu mai vrem să ajungem noaptea la destinaţie. Drumul străbate prin Savana Namibiana, care este foarte vastă, dar foarte frumoasă prin simplicitatea ei. Vegetaţia este compusă doar din iarbă şi rar câte un pom, iar pomii sunt doar dintr-o singură specie, şi anume Thorn Tree, adică, în traducere pomul cu ţepi, ţepi ce ajung până la 8 cm lungime. Frunzele sunt ca şi cele de salcâm, dar în miniatură, deoarece este multă lumină şi secetă. Ferme sunt de o parte şi de alta a drumului, însă este foarte greu de delimitat când treci dintr-o fermă în alta, deoarece poţi să mergi până la 100 km şi să fi în aceeaşi fermă. Terenul fiind aşa de sărac şi de vast, fermele sunt de sute şi chiar mii de hectare. Nu se cultivă nimic, se cresc doar animale, iar animalele sălbatice migrează de la o fermă la alta, în ciuda gardului care nu reuşeşte să le oprească. Am ajuns în camping, care este destul de bine amenajat, apă, apă caldă, curent, care sunt un lux în Savană şi în deşert şi am mers 5 km să vedem asfinţitul de pe dunele de nisip. A fost minunat de frumos să vezi cum soarele dispare după dunele roşii-cărămizii, lăsându-le în grija întunericului. După ce apune soarele, temperatura scade vertiginos de la 35 grade ziua la două grade noaptea. Nu este de mirare că doar ce este foarte rezistent şi flexibil poate să trăiască prin locurile acestea. Am stat la foc şi admiram stelele, care parcă sunt mai aproape în partea aceasta a lumii şi de la un orizont la altul. Ne-am dus la culcare, departe de frig şi ştiind că mâine ne trezim la 4:30 să mergem 65 km să  vedem răsăritul la Duna 45”.

Booking.com

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 7 ori 5  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal






* * *
* * *
Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter