23.05.2012,  21:49:22 | 1 comentariu | 1349 vizualizari GALERIE:     FOTO    
24 mai 2012 - Înălţarea Domnului şi Ziua Eroilor Neamului / La Uricani eroii sunt încă printre noi
de Ziarul Vaii Jiului

Patru veterani uricăneni, din cel de-al Doilea Război Mondial, ne-au dăruit o clipă de istorie. Lacrimile aducerii aminte au udat ochii bunicilor noştri, aflaţi la cea de-a doua tinereţe.

4 nonagenari alături de protopopul lor, Petrache Creţu Cea mai mare conflagraţie mondială a tuturor timpurilor a secerat vieţile a milioane de oameni. Sute de mii dintre ei au fost români. Foarte tineri, unii abia trecuţi de pragul adolescenţei, au intrat într-un conflict armat, a cărui miză le era multora străină, având în minte conturul vag al faptului că trebuie să supravieţuiască cu orice preţ. Patronaţi fără excepţie de frica de moarte, au luat drumul frontului, convinşi că-şi văd casa şi familia pentru ultima oară. Au făcut cruce mare şi şi-au încredinţat viaţa Divinităţii, ca unică nădejde într-o lume răvăşită de moarte şi măcinată de bombe. Cei cărora le-a purtat Dumnezeu de grijă s-au întors acasă, când tunurile şi-au încetat muzica sinistră. Au continuat să tră­ias­că după cum le-a fost hărăzit, şi-au întemeiat familii, au avut copii şi au plecat la cele veşnice după scrisa fiecăruia.
Puţini, foarte puţini dintre ei mai vieţuiesc alături de noi în acest an de graţie 2012. Patru dintre ei ne-au făcut onoarea de a fi oaspeţi dragi ai „Ziarului Văii Jiului” în pragul Zilei Eroilor Neamului, şi nu-i poţi privi pe aceşti nonagenari, puţintei la trupul împovărat de ani, fără să te duci cu gândul la timpul pe care l-au petrecut şi la evenimentele la care au participat. Cu toţii născuţi la începutul veacului trecut, erau în floarea tinereţii când au fost încorporaţi. Acum, toţi patru mă privesc stând cuminţi în Biserica cu hramul „Înălţării Domnului” din Uricani, care, la iniţiativa şi prin bunăvoinţa preotului paroh Petrache Creţu, protopopul Văii Jiului, găzduieşte  această întâlnire cu istoria, plăcut surprinşi şi vădit emoţionaţi că cineva îşi mai aduce aminte de ei şi de vremuri demult apuse, care mai sunt vii doar în memoria lor. Poartă straie tradiţionale, la care au adăugat, parcă dornici de a sublinia apartenenţa la timpul prezent, haine negre de costum, pe care strălucesc ca nişte bijuterii de preţ însemnele de veteran de război.
Intră greu în atmosfera războiului, nu pentru că nu şi-ar aduce aminte ce au trăit, cu aproape 70 de ani în urmă, ci pentru că emoţiile sunt atât de vii încât lacrimile i-au copleşit până la urmă.
 
„Trei, Doamne, şi toţi trei !”
Primul îşi spune povestea domnul Nicolae Loza. Este cel mai tânăr dintre ei, are „doar” 89 de ani şi prin forţa lucrurilor a petrecut cel mai puţin timp pe front, doar şase  luni. La 26 martie 1945 a intrat cu unitatea din care făcea parte, „2 care de luptă”, în Ungaria şi mai apoi în Cehoslovacia. Războiul era pe sfârşite, dar a prins destule momente dureroase. Frontul se rupsese şi în drumul spre Berlin şi-a văzut superiorii murind într-un atac aerian. Trei locotenenţi au murit într-un tanc, cel de-al patrulea, un caporal, a ieşit din blindat arzând ca o torţă. Pe cei trei i-au adus acasă în trei cutii. Se făcuseră scrum. Această amintire este atât de vie, încât cu puţină strădanie poţi s-o retrăieşti. La fel de clare au fost şi momentele în care se adăposteau la raidurile aeriene furibunde ale armatei germane aflate în pragul unei înfrângeri dureroase. La jumătatea anului 1945, împreună cu ai săi camarazi, au ajuns la Bucureşti. La 23 August a fost printre cei ce au defilat sub „Arcul de Triumf”, triumfător în primul rând, pentru că Dumnezeu i-a ajutat să se întoarcă viu acasă şi nu scrum, precum cei trei nefericiţi locotenenţi alături de care vremelnic a luptat.
Războiul şi-a stins încet ecourile dureroase. Au urmat ani de privaţiuni şi de muncă. În 1948 s-a căsătorit  la Uricani, prin naştere fiind lupenean, şi a avut doi copii. Până în 1952 a lucrat la Vâscoza şi de atunci a fost angajat la mina Uricani, de unde a ieşit la pensie la 60 de ani.
Mâinile bătătorite de muncă frământau încet, ca într-o litanie, carnetul de veteran. Ascunsă cu grijă între filele galbene stă o fotografie îngălbenită de vreme. E mândru de ea! Alături de puţinii combatanţi legaţi de prietenia născută în condiţii de restrişte apărea şi el, fălos că la petrecerea ilustrată de bătrânul document el cântase la clarinet. De altfel, cântatul la acest instrument avea să devină o pasiune pentru mulţi ani din viaţa sa. Frustrante aceste materiale jurna­-listice. „Cum să concentrezi viaţa unui om reducând totul la esenţial!?”. Asta mă întrebam trecând la următorul invitat. 
 
„Curierul secret”
Vioi şi cu o faţă ce nu-i trădează vârsta, domnul Teofil Făgaş îşi poartă anii cu mândrie. Este născut la 11 decembrie 1922, şi la vremea când se îndrepta spre frontul din Cehoslovacia era deja sergent. Aceasta se petrecea în 1943, când domnia sa era deja căsătorit de un an de zile. Lacrimi mari îi umplu privirea când spune: „Am plecat 3.000 şi ne-am întors 108! Un an şi jumătate nevasta nu a ştiut nimic de mine! Făcusem 9 luni de instrucţie şi ajunsesem la 35 de kg. Foamea ne dădea târcoale mai rău decât războiul! Regimentul nostru s-a format la Braşov şi am pornit la drum cu 12 căruţe încărcate de efecte militare. Noi mergeam ba pe jos, ba cu trenul… cum s-a nimerit. Eu am dus-o relativ bine, pentru că Dumnezeu mi-a rostuit misia de curier secret. Duceam toată corespondenţa secretă dintre comandament şi front. Mergeam călare peste 10 km şi cel puţin de trei ori moartea mi-a dat târcoale. Primisem ordin să distrug documentele dacă, vai, cădeam în mâna inamicului. Doar trei luni am stat în Cehoslovacia, dar nu pot uita imaginea gropilor comune în care camarazii erau îngropaţi, câte zece, doar în lenjerie intimă. Hainele erau refolosibile”. 
A fost decorat pentru faptele sale cu medalia „Bărbăţie şi Onoare” şi avansat plutonier major. Statul Român, al secolului XXI, îl recompensează cu suma de 250 lei pe lună ca indemnizaţie  de veteran! Puţin, foarte puţin… Din august 1946 a lucrat 4 ani la mină şi mai apoi 34 de ani la Alimentara. A trăit alături de soţia sa 69 de ani, până când moartea i-a despărţit, anul trecut, fiind dăruiţi cu un băiat şi o fată. Nu este trist. Dimpotrivă, s-a resemnat cu gândul că a trecut prin bune şi rele, pentru că aşa a vrut Dumnezeu şi cu înţelepciunea de a înţelege că ce vine de la El este un dar oricum ar fi.
 
Prizonier la muncă
Penultimul nonagenar, Constantin Todea, s-a născut pe plaiuri gorjene cu 91 de ani în urmă. Pe 6 septembrie 1943 ajungea pe malul Tisei, după un marş pe jos de la garnizoana din sudul ţării. Tristeţe mare i-a trecut peste faţa rotundă ca o lună plină. Abia ajuns în Ungaria, a căzut prizonier. A stat un an într-un lagăr de muncă. Au fost puşi la muncă pe domeniile militarilor bogaţi din ţara vecină, până când au fost eliberaţi de mareşalul Malinovsky. Nici întoarcerea acasă nu a fost mai uşoară. Bacul cu care erau aduşi pe Dunăre s-a rupt şi abia au putut fi salvaţi. În 1945 a fost lăsat la vatră cu gradul de caporal, conducător de grupă. A lucrat la sondele din Uricani şi Dumnezeu l-a binecuvântat cu trei copii. Cel ce îl are acum în grijă este fost colonel de securitate. Uitându-mă la eforturile de a concentra povestea trăirilor lui de pe front, mă gândeam cum de îşi amintea şi ce a mâncat atunci, după atâţia zeci de ani, cum de nimic nu i-a putut întina acurateţea fiecărui amănunt din evenimentele ce i-au marcat viaţa pentru totdeauna. 
 
Ruşii nu i-au lăsat să intre în Budapesta!
S-au aşezat toţi patru pe scaunele înalte din biserică, după cum le-a fost voia. Fără să ştiu am stat de vorbă cu fiecare în ordinea crescătoare a vârstei, finalul aparţinându-i decanului de vârstă, domnul Ioan Părău, născut la 8 iunie 1918. Înainte de a arunca o scurtă privire asupra  timpului în care era combatant în război, ne luăm îngăduinţa de a-i ura viaţă lungă şi sănătate la cei 94 de ani pe care îi împlineşte peste doar câteva zile. Spre deosebire de camarazii săi, a prins tot războiul, fiind încorporat pe 12 noiembrie 1939. După doi ani de instrucţie, la Slatina şi Călăraşi, a plecat pe front spre Ungaria. Chiar dacă ofensiva armatelor ruse şi române a fost comună, ruşii nu le-a permis accesul militarilor români în Budapesta după cucerirea acesteia. După luptele din Cehoslovacia s-a întors în ţară, făcând două luni cu căruţa până la graniţa românească. A fost lăsat la vatră cu gradul de sergent la artilerie. S-a căsătorit şi a avut două fete şi a lucrat ca paznic, dar marea sa mândrie a fost şi este faptul că a fost şi a rămas cântăreţ în strană la Biserică, devotat trup şi suflet sfântului locaş. 
 
În loc de epilog
Poveşti de viaţă fascinante. Pe scurt, este adevărat, dar ce roman ar fi destul de cuprinzător să surprindă parcursul vieţii unui om!? 
Puţin din puţin, dar mult pentru sufletul generos al acestor oameni. De la înălţimea vârstei lor venerabile ne-au urat fiecare pe rând, nouă, tuturor, sănătate, linişte şi înţelepciune, credinţă în Dumnezeu care le rostuieşte pe toate şi care ne are pe toţi în grijă. Şi cine ar putea să pună la îndoială experienţa de viaţă a unor oameni peste care a trecut un Război Mondial?
 
Concluzia îi aparţine preotului paroh 
Petrache Creţu: „Îmi sunt tare dragi aceşti bunici ai noştri şi cred din suflet că li se cuvine toată preţuirea şi respectul nostru acestor patru veterani care au mai rămas şi care cred că sunt printre cei mai în vârstă din Valea Jiului. Le doresc viaţă lungă şi liniştită, înconjuraţi de dragostea familiei şi a comunităţii şi fie ca Ziua Eroilor să le aducă lacrimi de bucurie în ochi, iar nouă mândria că-i mai avem printre noi şi că suntem români. Dumnezeu să ne ajute pe toţi şi să spunem cu pace şi bucurie: 
Hristos S-a Înălţat!”.
Adriana Radu MOCANU

Comentarii articol (1 )

#1 un cititor24.05.2012,  19:02:39
Cinste Eroilor Neamului si un gand sincer acestor patru veterani din Uricani.


Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 8 ori 10  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal






* * *
* * *
Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter