Copiii şi-au tras

un miniştrand la barajul 1 (vezi poza) în care se bălăcesc cât e ziua de lungă. Zic că la oricare ştrand intrarea e scumpă şi de aceea îl preferă pe acesta făcut de ei.

 

Cei care stau la plajă

de răcoresc fie cu apă luată din albia pârâului, fie cu beri şi sucuri puse dinainte la rece. Ieri, o doamnă care, pe la orele amiezii, venea de pe vale, împreună cu soţul ei, s-a plâns că pur şi simplu s-a topit de sete în ziua aceea. Efectiv nu a avut de unde să bea un pahar de apă rece. Nu ar putea fi amenajat vreun izvor, ceva, ca să aibă lumea de unde lua o sticlă cu apă? s-a întrebat dumneaei.

 

A treia modalitate

de răcorire a ochilor, de această dată, îi aparţine unui individ bruneţel şi slăbuţ care, când Valea Morii geme de lume, face ture ture între cele două baraje. Ocheşte, îndeosebi, femeile singure sau chiar în grup, se apropie, se pune ciuci şi se freacă, mă rog, vă daţi seama unde. Apoi, se retrage mai la o parte şi îşi face o, mă rog, bănuiţi dumneavoastră ce. Un cetăţean a sunat unde trebuie şi, la câteva minute, individul a fost luat la întrebări de câţiva agenţi de la poliţia locală. Cel care a dat telefon crede că, totuşi, s-a aflat cine e omul. Nu de alta, dar e bine să se ştie asta, fiindcă nu poţi şti ce-i mai trece prin minte...