02.07.2012,  20:54:47 | 2 comentarii | 2039 vizualizari GALERIE:     FOTO    
O paralelă (im)posibilă: / Fond-de Gras (Luxemburg) - Aninoasa (România)
de Corneliu BRAN

Într-o ediţie precedentă anunţam că vom face o paralelă între investiţia Mina Muzeu Aninoasa şi Parcul Industrial şi Feroviar de Agrement Fond-de Gras, situat în partea de sud-vest a Luxemburgului, arătându-vă ce au reuşit alţii şi ce am putea face şi noi, chiar şi la Aninoasa, cu atât mai mult cu cât investiţia este demarată de câţiva ani buni.

O fostă zonă minieră ajunsă azi una de interes turistic: Fond-de Gras
Sub semnătura Cameliei Braun, care a avut ca sursă revista „Defferdang Magazin” şi site-ul „Fond-de-Gras”, revista „Lumea” a publicat documentarul „Fond-de Gras, o călătorie în trecut” mai mult decât interesant, pe care vi-l recomandăm să-l citiţi.
„La fiecare 1 mai începe perioada turistică în Parcul industrial şi feroviar Fond-de Gras”, aşa începe documentarul Camelia Braun.  Parcul Industrial şi Feroviar a fost fondat în anul 1998 şi se află sub administraţia a trei primării: „Differdange (al treilea oraş ca mărime în Luxemburg), Petange (comună luxemburgheză, situată în apropiere de Longwy-Franţa şi Athus-Belgia) şi Saulnes (sat în Franţa). La care se adaugă câteva ministere şi asociaţii active la Fond-de Gras. Conducerea asociaţiei e asigurată alternativ de primarii din Differdange şi Petange”.
 
Ce este Parc industrial şi feroviar „Fond-de Gras”?
Conform autoarei materialului, Fond-de Gras este „un muzeu în aer liber consacrat istoriei luxemburgheze a exploatării minereurilor de fier şi a dezvoltării căilor ferate”. Printre atracţiile turistice autoarea reţine:: „gara, cele două trenuri istorice, trenul 1900 şi trenul Minieresbunn, Hall Paul Wurth, un tren de laminaj, un convertizor Bessemer, remize feroviare, mâna sub cerul liber Giele Botter, vechiul sat minier Lasauvage. Numele de Fond-de Gras se datorează unui anumit domn Gras ce exploata aici minereu de fier”.
 
O comparaţie… patriotică
Autoarea ne explică şi cum arată zona respectivă, indiscutabil mult sub potenţialul turistic al Aninoasei şi al Văii Jiului, asta fără nicio urmă de patriotism local: „Fond-de Gras este o vale mică presărată de numeroase galerii miniere. O cale ferată ce leagă această vale de Petange a facilitat transportul minereului de fier exploatat de uzinele siderurgice din Luxemburg, Belgia şi Germania. În prezent, trenul 1900 circulă între Petange şi Fond-de Gras pe vechea linie industrială deschisă în anul 1874 de Compania de Căi Ferate şi Miniere Prince Henri, călătoria durând aproximativ 25 de minute”.
Celălalt tren, Minieresbunn, „leagă Fond-de Gras de satul minier Lasauvage, plecarea făcându-se de pe peronul situat lângă restaurantul Bei der Giedel (vechi bistro minier construit în anul 1881, un exemplu tipic de arhitectură din acea epocă). După ce străbate o parte din zona Fond-de Gras, trenul pătrunde în interiorul unei vechi mine. Parcursul durează aproximativ 40 de minute, cuprinzând o oprire pentru vizitarea unui atelier al minei. Odată ajuns în satul Lasauvage, astăzi restaurat în întregime, vizitatorii descoperă numeroase edificii, mărturii ale istoriei acestui sat muncitoresc: pătratul minei, locuinţele minerilor, castelul Lasauvage, biserica, cimitirul şi cele două muzee”.
Camelia Braun ne explică şi ce se poate vedea în aceste două muzee, Muzeul Eugene Pesch şi Muzeul Lasauvage: o colecţie de fosile, o colecţie de minerale şi o alta de unelte miniere - în primul muzeu, respectiv chestiuni ce ţin de istoria satului şi a unui grup de luxemburghezi care s-au ascuns într-o mină pentru a evita înrolarea în armata germană în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Mai aflăm că din Fond-de Gras se pot face o mulţime de drumeţii, cum ar fi „cele ce duc la vizitarea locului de exploatare minier sub cerul liber numit Giele Botter, care acum este rezervaţie naturală unde flora şi fauna se dezvoltă din nou”. 
 
O nouă mină-muzeu 
deschisă anul acesta în zona Fond-de Gras Trei idei am mai reţinut pentru dumneavoastră din acest material. Regiunea Fond-de Gras a fost „una dintre cele mai importante zone miniere până în anul 1960”. A doua idee vizează Mina Groven, deschisă publicului chiar anul acesta: „Exploatată până în anul 1957, mina face parte în prezent din patrimoniul istoric. Ea a fost restaurată, lucrările terminându-se în 2011. Numeroase panouri explicative şi fotografii în interiorul galeriilor permit vizitatorilor să vadă o parte din viaţa de zi cu zi a minerilor şi să înţeleagă ce importanţă a avut această mină pentru istoria ţării”.
Ultima idee pe care am reţinut-o vizează un festival de vară organizat la Fond-de Gras şi Lasauvage, pe 14 iulie, de Ziua Naţională a Franţei: „Cele două trenuri istorice, Trenul 1900 şi Trenul Minieresbunn, circulă ziua. Dar la 14 iulie, cu ocazia Festivalului Blues Express, ce se va desfăşura la Fond-de Gras şi Lasauvage, iubitorii de blues, hard rock şi nu numai au posibilitatea de a călători noaptea. Fai­mo­sul Minieresbunn, ce leagă Fond-de Gras de Lasauvage, va circula toată noaptea festivalului, trecând printr-o veche galerie situată la aproximativ 90 de metri sub pământ”.
 
Ce există azi la Aninoasa şi în Valea Jiului?
Să trecem în revistă ce poate exploata Aninoasa şi Valea Jiului în domeniul turismului industrial.În primul rând, există fosta mină Aninoasa, de la această mină extrăgându-se primii vagoneţi de cărbune prin anul 1885, cu perioada de glorie a anilor `70, când de la această mină se extrăgeau peste un milion de tone de cărbune pe an. Închiderea minei a avut loc pe data de 17 aprilie 2006, când ortacii au scos la suprafaţă ultimul vagonet de huilă. Acest istoric al minei reprezintă un atu important şi un mare punct de plecare!
Proiectul pus la cale de autorităţi, cu finanţare de la Banca Mondială, prevede clar exploatarea acestui obiectiv în scop de turism industrial şi de agrement. Un muzeu care o să conţină o istorie a uneltelor şi echipamentelor minereşti, inclusiv foarte multe fotografii, planuri şi schiţe din interiorul minei, plus alte date legate de minerit, dar şi un sector destinat tradiţiilor şi portului popular momârlănesc din zonă. Apoi, o plimbare printr-o galerie, vizitarea Staţiei de Salvare Minieră, unde se va putea vedea toată aparatura de salvare minieră, de la începuturi şi până în anii 2000, urmată de „aventura” printr-o mină şcoală. O vizită scurtă la rampa de puţ, aproape gata amenajată azi şi, nu în ultimul rând, o plimbare pe cele câteva hectare de verdeaţă, cât are suprafaţa, sunt doar câteva din obiectivele proiectului atunci când va fi gata. Cel mai interesant lucru este faptul că la baia minerească care va fi amenajată în clădirea cea mai mare, cei care vizitează se vor putea schimba în haine de şut, ba chiar vor putea, la final, să facă şi un duş exact ca la mină. De asemenea, de la lămpărie, oamenii vor primi şi o lampă de miner, exact ca cele folosite de ortaci azi. Totul va putea fi „încununat” cu o masă la „cantina minerească”, un fel de restaurant amenajat în incinta minei, aproape de muzeu. Nimeni nu poate ştii când vor fi gata toate acestea, până acum doar 40% din proiect fiind finalizat.
 
Ce nu are azi Aninoasa?
La capitolul „Aninoasa NU are azi” se pot înscrie multe: drumuri, de la intrare în oraş şi până la Mina-Muzeu, trotuare, zone verzi, blocuri şi clădiri vopsite uniform - asta ca să nu ne facem de râs. Apoi, trebuie spus că exact la intrare, la Iscroni, trebuie scăpat urgent de barăcile hidoase, în locul lor urmând fie să se construiască un bloc social, fie un supermarket sau un parc, pentru schimbarea aspectului zonei. Turism cu barăci ce stau să cadă nu se poate, deci trebuie început totul chiar din această zonă.
Cu puţin ajutor dat de Guvernul României, prin ministerele de resort, şi de către Consiliul Judeţean Hunedoara, în maxim trei ani Aninoasa îşi poate pune la punct drumurile, trotuarele, spaţiile verzi şi cele câteva blocuri. Fiind vorba de o localitate mică, se poate schimba faţa ei foarte repede. Apoi, ceea ce s-a început poate fi finalizat într-un singur an: canalizarea şi extinderea reţelei de apă şi introducerea gazului metan în locuinţele cetăţenilor, cu magistrala de gaz adusă până la primărie.
De toate acestea ne-a vorbit de curând, la emisiunea „Verde-n faţă” de la Kapital TV Petroşani, şi primarul Nicolae Dunca, nou ales, care speră ca în actualul mandat să rezolve tot ce am scris noi mai sus, bineînţeles ajutat de guvern şi consiliul judeţean, pentru că altfel nu se poate.
Dacă extrapolăm puţin, Aninoasa poate exploata rapid cele trei proiecte turistice de mare anvergură, care vizează Parângul, Straja şi Pasul Vâlcan. Turiştii pot fi atraşi de zona extraordinară de munte, care este Valea Jiului, unică în ţară, după care pot fi aduşi şi pe la Aninoasa. Care să ofere o Mină-Muzeu unică în ţară, repetăm, proiect început, un parc de distracţii bine pus la punct, printr-un alt proiect finanţat de Uniunea Europeană (care să cuprindă pe lângă jocuri pentru copii şi tineri şi terenuri de sport şi câteva bazine de înot, iar pe lângă acestea mediul privat să fie atras să creeze câteva pensiuni şi moteluri, precum cele din zona Moeciu, Rucăr-Bran etc.). Cum teren există suficient, iar bani de asemenea la UE pentru aceste scopuri, nu vedem de ce nu s-ar putea realiza toate acestea. Puţină viziune, puţină încredere şi puţin curaj, multă muncă şi inteligenţă cât cuprinde, inclusiv în negocierile cu membrii guvernului, pot aduce Aninoasa în prim-plan.  
C-o fi mult, c-o fi puţin, rămâne de văzut. E clar că Aninoasa şi Valea Jiului nu se situează mai rău, din punct de vedere al naturii şi al minelor, decât luxemburghezii. Care însă au ştiut cum să exploateze toate acestea, e drept, totul finalizându-se şi la ei după vreo 38 de ani (din 1960 şi până prin 1998 când s-au apucat de proiecte). Aninoasa ar putea să exploateze toate acestea mult mai repede (ţinând cont că mina s-a închis doar în 2006), cu tot pesimismul şi răutatea unora, care nu văd decât drept înainte şi nimic mai mult.
Poate că peste 5-10 ani vom putea vorbi şi de Aninoasa ca de Fond-de Gras. Cine ştie, timpul ne va arăta asta, totul e să credem şi să încercăm. Puţin curaj, aninosenilor!

Comentarii articol (2 )

#1 sandu03.07.2012,  08:30:27
Da, ar fi ceva... trebuie intr-adevar multa minte si mult curaj. De ce nu si la noi?
#2 horia p03.07.2012,  11:32:35
Felicitari pentru articol domnule Bran. Am citit cele scrise de dumneavoastra si recunosc ca sunt placut surprins ca mai exista oameni cu o gandire sanatoasa pe meleagurile mele natale. Exemple precum cel dat de d-voastra mai sus sunt multe in Europa, cu precadere in tarile cu traditie extractiva. Toate acestea pot fi realizabile doar cu o corecta si cinstita administrare a fondurilor disponibile pentru proiectul in cauza. Mi-as dori sincer ca in viitor (in cel apropiat sper), sa se finalizeze cat mai multe obiective de asemenea amploare in Valea Jiului, pentru a putea reveni cu drag ''acasa'' si pentru a putea recomanda si persoanelor de alta nationalitate sa viziteze aceste frumoase locuri. Va doresc multa sanatate si sa fiti citit.


Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 8 ori 5  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal






* * *
* * *
Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter