|
Nr. 4289, vineri 16 oct 2026, Anul XIX
 .
15.07.2012, 22:06:39 | 1 comentariu | 1628 vizualizari
GALERIE:
FOTO
Pasionaţi pe cale de dispariţie:/Colecţionarii
Articole de acelasi autor
de Mihaela PETROŞAN
Sfârşitul săptămânii trecute a adunat la Deva colecţionari din mai multe judeţe, care au expus colecţiile lor în holul Casei de Cultură „Drăgan Muntean”. Un târg al pasionaţilor, un târg al celor ce adună şi construiesc valoare din obiecte şi serii de obiecte refăcând fire de istorie. La aşa adunare poţi descoperi, însă, şi o mare tristeţe: aceea ce anunţă că pasiunea colecţionarului este pe cale de dispariţie.
Între colecţionarii prezenţi la Deva am descoperit trei care ne pot da, în puţinele cuvinte permise de acest spaţiu, câteva dimensiuni ale unui astfel de târg şi ale unei pasiuni ce aminteşte de încăpăţânarea şi truda fără odihnă a furnicilor şi albinelor.
„Dirigintele poştei i-a oferit tatălui meu nişte timbre...”
Lucian Bornemisa este preşedinte al Hobby Club Deva, colecţionar cu state vechi şi organizator al târgului. E bucuros că se menţine această tradiţie, dar e trist că nu e chiar aşa cum şi-ar dori.
„Am ajuns la cea de-a 39-a ediţie. Din păcate, tot astăzi (sâmbătă, n.r.) este organizat un alt târg la Bistriţa şi mulţi dintre colecţionarii care, în mod tradiţional, participau la Deva au mers acolo. Avem colecţionari din Oradea, Timişoara, Bucureşti, Cluj, Braşov, Sibiu, Petroşani, Hunedoara şi Deva. La astfel de târguri participă şi colecţionari care nu expun, vin doar pentru a face anumite schimburi. Este mult mai convenabil să faci un schimb, să-ţi aduci ceva nou la colecţia ta”.
Lucian Bornemisa este în „branşă” de zeci de ani şi nu înţelege viaţa în absenţa acestei pasiuni ce a devenit parte din el. „Eu îmi plătesc cotizaţia la Federaţia Filatelică Română din 1964”, spune colecţionarul, parcă pentru a da greutate şi consistenţă spuselor sale.
El este ceea ce se poate numi colecţionar pe viaţă. „Pasiunea aceasta o am de mic copil. La un moment dat, dirigintele poştei din Călan i-a oferit tatălui meu nişte timbre... Să-mi facă un cadou. De atunci a început totul... Am participat la expoziţii naţionale şi internaţionale de filatelie. Colecţionez şi insigne, vederi... De toate. Vederi cred că am vreo 30 de mii de bucăţi, insigne câteva mii, 4-5 mii de cutii de chibrituri, dar şi peste 300 de sticle de şampanie pline”, povesteşte Lucian Bornemisa.
Dincolo de pasiunea în sine, Lucian Bornemisa este şi sufletul evenimentelor dedicate şi caută mereu să mai organizeze ceva pentru colecţionarii hunedoreni.
„Avem activitate în fiecare zi de vineri. Recent, am avut o expoziţie cu ocazia Campionatului European de Fotbal, vrem să organizăm o expoziţie care să aibă ca tematică Jocurile Olimpice. Trebuie să ştiţi că în judeţul Hunedoara sunt cei mai mari colecţionari din toată ţara. Asociaţia colecţionarilor hunedoreni are sediul în Petroşani. Noi vrem să deschidem o filială la Deva pentru a putea organiza expoziţii şi cu participare internaţională, pentru a putea accesa anumite fonduri”.
„Cea mai mare expoziţie a fost la Petroşani, în 1985...”
Cum spune Lucian Bornemisa, Petroşaniul e cel ce găzduieşte asociaţia colecţionarilor hunedoreni. Din inima Văii Jiului a venit la târgul de la Deva un colecţionar spectaculos, Miron Rebedea. Este cumva mai „tânăr” în branşă decât Lucian Bornemisa, dacă se poate spune aşa ceva despre cineva care s-a dedicat acestei pasiuni acum 30 de ani.
„Pasiunea aceasta m-a prins din anul 1982. Lucrând la Combinatul din Petroşani, ca şef de producţie, aveam la dispecerat trei băieţi care lucrau pe schimburi. Unul dintre ei era colecţionar pasionat. În fiecare an când era o reuniune a colecţionarilor, la Timişoara sau la Arad, cerea o zi liberă. Sâmbăta sau duminica.
În 1982 m-au chemat şi pe mine la expoziţie. Pe vremea aceea expoziţiile erau altfel.
Erau cu panouri aranjate pe pereţi... ca o expoziţie. Când am ajuns la Timişoara am avut surpriza că mi-au făcut şi mie primul panou, cu care am luat locul întâi. Acum am vreo 85 de panouri de 35 pe 45, învelite în catifea, pe 20 de teme. Particip la toate întrunirile anuale, din 1982 până în prezent, care sunt făcute de Societatea Numismatică Română, secţia Petroşani”, povesteşte Miron Rebedea.
Pentru colecţionarul nostru, nicio încercare care să-i cultive pasiunea nu pare de neatins. El demonstrează că sunt multe lucruri pe care le poţi face, cu migală şi drag: „După ce am ieşit la pensie am început să cos goblene. Până acum am vreo 50 cusute... Le-am expus în Canada, la Universitatea din Toronto. De fapt, în Canada am avut două expoziţii. Cea de-a doua a fost cu costume populare româneşti. Au fost expuse o lună de zile pe holul Universităţii din Toronto.”
Şi, cum tot aminteam de vietăţile exemplare prin tenacitatea lor: „am mai avut încă un hobby... apicultura. Am avut până la 35 de stupi, pe care acum i-am abandonat. I-am dat unui nepot să continue tradiţia”, dă Miron Rebedea un plus de pasiune vieţii sale.
Amintirea cea mai frumoasă a colecţionarului nostru pare să fie legată de evenimentul pe care l-a scris cu litere mari în memoria sa: „Toate expoziţiile la care am participat au fost frumoase şi interesante. Dar, cea mai mare expoziţie, care a avut şi cele mai multe exponate, a fost în 1985. S-a ţinut la Petroşani şi au fost acordate 80 de premii”.
Acum lucrurile merg mai încet, mai firav, dar drumul continuă: „Astăzi am schimbat două insigne de minerit pe o medalie românească. Insignele au fost foarte vechi, deci au valoare”.
Să deschidem ochii!
Într-o lume în care cele mai multe lucruri se aruncă, pasiunile oamenilor fiind legate doar de trăitul prezentului la foc automat, prezenţa colecţionarilor de formaţie „clasică” reprezintă un punct de reper asupra căruia ar trebui să medităm. Aceşti soldaţi ai răbdării şi pasiunii de a valoriza lucruri sunt modele de urmat pentru cei tineri, colecţiile lor putând fi declanşatoare ale unei pasiuni ce există, într-o anume măsură, în fiecare dintre noi.
Poate că o nouă pasiune ar trebui să fie pusă în faţa noastră, spre binele tuturor: colecţionarea de... colecţionari.
Colecţionarul nu este investitor
„Colecţionarul are anumite afinităţi. Unora le plac insignele, alţii preferă monedele, fluturii, corăbiile... Mulţi dintre colecţionari nu-şi permit să cumpere piese foarte scumpe sau serii pe o anumită tematică. Investitorii sunt o specie aparte, care doar întreabă cât costă o anumită piesă, de ce costă atât... Un colecţionar alege o piesă altfel, cu sufletul. De exemplu, un colecţionar de tablouri alege un tablou pentru că îi place lui, nu pentru că nu-ştiu-cine e autorul şi are semnătură. Investitorii nu caută decât semnături. Mai puţin contează ce e pictat, cum e pictat, ce reprezintă, cu ce efort s-a realizat...” (colecţionarul Vasile, din Hunedoara)
Comentarii articol (1 )
#1
 Teo22.10.2012, 16:46:53
Colectionar de programe si bilete de meci, fanioane, fotografii, etc doresc sa corespondez si sa fac schimburi cu persoane care au aceeasi pasiune. Adresa mea de email este: imipasadevalcea@gmail.com
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
 
Alege să o susții! 
Promovare
 Publicitate
 Newsletter
|
Copyright © 2008-2026 ZVJ. Toate drepturile rezervate.
Ziarul Văii Jiului | De neoprit
