|
Nr. 4289, vineri 16 oct 2026, Anul XIX
 .
20.07.2012, 22:02:48 | 0 comentarii | 1126 vizualizari
GALERIE:
FOTO
Nevoia de simboluri
Articole de acelasi autor
de Mihaela PETROŞAN
Cetatea Devei Deva, oraşul-târg cochet în alte vremuri, dar acum sufocat de betoane reflectând lăcomia şi gusturile îndoielnice în materie de arhitectură şi urbanism, poleit cu kitsch, are şansa de a-şi compensa pierderile datorate modernităţii scoţând mereu în faţă un simbol autentic: cetatea medievală ce domină aşezarea dinainte chiar de timpul în care o comunitate şi-a făcut rost aici.
Multă vreme lăsată să înfrunte timpul sub nepăsarea tuturor, cetatea Devei şi-a recâştigat o fărâmă din dreptul la respect abia în ultimul deceniu, când edilii au început să priceapă că altceva mai sănătos în valoare nu prea au de oferit turiştilor ce trec prin reşedinţa unui judeţ adăpostind o istorie exemplară.
Şi, chiar dacă ruinele năpădite de vegetaţie se arată tot lăsate de izbelişte, moderna telecabină ce te urcă în cetate, panourile mai mult sau mai puţin vandalizate şi schelele de lemn căţărate pe ziduri creează impresia plăcută de sit istoric în refacere.
O speranţă
Călătoria dinspre arşiţa impusă de betoane înspre ruinele cetăţii, adică de 160 de metri măsuraţi pe verticala locului, a devenit comodă odată cu construirea deja celebrei cabine austriece care, preţ de 10 lei noi, dus-întors, te scapă de corvoada unui traseu destul de obositor, cu 113 trepte chinuitoare şi urcuşul la pas fie pe potecă sinuoasă, fie pe abrupt pentru cei mai antrenaţi. E drept că traseul clasic este tentant prin sălbăticia încă nealterată a locului – evident, dacă nu iei în seamă urmele metalice, din plastic sau de hârtie lăsate de concetăţeni obişnuiţi să trăiască murdar. Dar când îţi doreşti să vizitezi monumentul şi nu să faci traseu sportiv telecabina ultramodernă reprezintă un atribut folositor al civilizaţiei.
Din păcate, schelele care acoperă parte importantă din ziduri şi imposibilitatea de a vizita incinta cetăţii - năpădită de bălării -, lasă vizitatorului un uşor gust amar. Apoi, prezenţa unor utilaje ruginite şi cabluri electrice coborând fioroase pe ziduri dau senzaţia de talpă înnoroiată de bocanc aşezată pe un tablou de valoare. Salvarea constă în imaginea superbă asupra oraşului şi a văii Mureşului, care mai temperează dezamăgirea iubitorului de istorie. Şi totuşi, e bine!
O istorie agitată
Asupra cetăţii Devei istoria s-a aruncat în valuri, mai mari sau mai mici, scriindu-se în repere interesante, vechi, unele încă nelămurite. Există chiar şi un mit lăsat să planeze asupra locului, măcar spre satisfacţia omului predispus la fantastic şi legendar, poveşti cu zâne, pitici şi uriaşi ce îmbogăţesc zestrea acestei cetăţi.
Deşi prima atestare documentară a cetăţii datează din anul 1269, când, într-un act emis de Ştefan, duce al Transilvaniei, se aminteşte de „Castrum Deva”, unele surse susţin că primele lucrări de edificare datează din primii ani ai secolului XI, după înfrângerea de către unguri a ducelui Ahtum din Cetatea Morisena (Cenad), iar alte lucrări au fost executate în timpul regelui maghiar Geza II (1141-1161), când au sosit primii colonişti germani în Ardeal.
Ipoteza cea mai promovată este aceea conform căreia cetatea a fost înălţată în jurul anului 1250, în timpul regelui Bela IV, după năvălirea tătarilor din 1241.
Se ştie că cetatea ce străjuieşte Deva a fost reşedinţă voievodală începând din 1307, iar în secolele XIV şi XV district militar valah având în jurisdicţie patru districte româneşti. Din 1453, Iancu de Hunedoara a transformat-o în castel nobiliar. În timpul năvălirii turcilor - 1550, 1552, şi 1557 - cetatea a fost asediată şi ocupată în 1557 de sultanul Soliman cel Mare; acesta a predat-o reginei Isabela a Ungariei şi fiului său Ioan Sigismund.
În secolul XVI a funcţionat şi ca închisoare, aici fiind întemniţaţi umanistul David Ferencz, fondatorul bisericii unitariene şi Moise Secuiul, conducătorul nobilimii tansilvănene ostile puterii imperiale. În celula în care a fost întemniţat David Ferencz a fost amplasată în anul 1948 o placă comemorativă.
Până în 1687, cetatea a fost în posesia mai multor personalităţi precum Iancu de Hunedoara, Ştefan Báthory, Ioan Zapolya, Ştefan Dobó, Francisc Geszty, Gabriel Bethlen, Gheorghe Rákóczy I şi Akos Barcsay.
În timpul revoluţiei din 1848-1849, cetatea a ajuns în posesia maghiarilor, din cea a austriecilor şi, pe 13 august 1849, din cauza neatenţiei unui soldat, a explodat depozitul de praf de puşcă şi, odată cu el, o bună parte din construcţie, care de atunci a rămas o ruină.
Privind înspre viitor
Despre cetatea Devei se pot spune multe. Unii susţin că ar ascunde încă mai multe mistere, istoria sa fiind departe de a fi descoperită cu adevărat.
Există voci care spun, de exemplu, că ar fi existat, într-o vreme, un tunel secret care lega cetatea Devei de castelul Corvinilor de la Hunedoara, dar nimeni nu a putut vreodată proba această informaţie.
Cert este că cetatea Devei merită cu prisosinţă descoperită şi redescoperită, valorizată aşa cum trebuie, mai ales că inclusiv dealul pe care este aşezată reprezintă un monument în sine, fiind declarat rezervaţie naturală din 1988. Un proiect extrem de generos legat de valorizarea cetăţii Devei ar trebui să îşi afle finalitatea anul viitor. Rămâne să vedem ce rezervă viitorul acestui monument simbol pe care cu toţii îl dorim pus în faţa lumii, aşa cum stă bine unei adevărate valori. Aşa cum ne dorim să fie „reînviate” toate celelalte monumente extraordinare care fac mândria judeţului nostru.
Proiectul-program de restaurare şi punere în valoare a cetăţii Devei ar trebui să fie finalizat în anul 2013. El are o valoarea totală de 38.428.182 lei (8.981.065,25 euro), din care 25.325.368,34 lei (5.918.801,61 euro) reprezintă valoarea finanţării nerambursabile acordate prin Programul Operaţional Regional 2007 - 2013.
Telecabina de pe dealul cetăţii din Deva este singurul ascensor înclinat din România, iar din punct de vedere al lungimii traseului - 278 metri - şi a diferenţei de nivel - 158 metri - este primul din Europa. Instalaţia asigură legătura mecanică de la staţia de plecare, situată la cota 180,00 metri, până la platforma intermediară a cetăţii Deva situată la cota 342,65 metri. Capacitatea telecabinei este de 16 persoane. Viteza de deplasare este de 2 metri pe secundă, având o durată medie a unei curse de circa două minute şi jumătate.
Utilajul a fost achiziţionat de la firma austriacă Doppelmayr, firma care mai are o telegondolă instalată în ţara noastră, în staţiunea Mamaia. Lucrările au început în luna septembrie 2003 şi au fost finalizate în luna iunie 2005.
Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
 
Alege să o susții! 
Promovare
 Publicitate
 Newsletter
|
Copyright © 2008-2026 ZVJ. Toate drepturile rezervate.
Ziarul Văii Jiului | De neoprit
