|
Nr. 3932, vineri 21 mar 2025, Anul XVIII
30.10.2012, 21:01:58 | 0 comentarii | 902 vizualizari
GALERIE:
FOTO
Ceremonia unei vieţi zilnice ne dovedeşte că / Sărbătorile vin de la zei şi, uneori, chiar... de la poeţi
Articole de acelasi autor
de Mihai BARBU
Ion Hirghiduş este un filozof cu acteîn regulă care scrie, cu egală dăruire, poezie Poetul - doctor în filosofie cu o teză despre Constantin Noica - este, în viaţa de toate zilele, profesor la Universitatea din Petroşani. În particular, el reuşeşte, spre deosebire de mulţi din colegii săi din Dealul Institutului, să fie o prezenţă constantă în librării, atât în raftul destinat lucrărilor de filozofie cât şi în cel destinat poeziei. Ca filosof, s-a legitimat cu cele două cărţi de specialitate ( Introducere în filosofia lui Constantin Noica/ Dacia, 1999 şi Studii şi eseuri filosofice/ Dacia, 2005), iar ca poet cu alte două volume intitulate Femeia lui Dumnezeu (Editura Fundaţiei Alfa, Cluj, 2007) şi Ceremonia unei vieţi zilnice (apărută tot la Editura Fundaţiei Alfa, în acest an).
Din prezentarea laconică de pe manşetele ultimului său volum de versuri
am remarcat o apreciere pe care un editor occidental ar fi pus-o, fără îndoială, pe o banderolă care ar fi înconjurat orice carte semnată Ion Hirghiduş. Despre ce este vorba? În anul 2001 a apărut, în englezeşte, o selecţie din poeţii tineri ai momentului făcută de un clasic în viaţă. Alegerea lui Sorescu (sau cum ar suna azi mai trendy Sorescu’s Choice/ versions by Martin Mooney edited by John Fairleigh) îl cuprinde şi pe Ion Hirghiduş. Aici am putea face o paranteză extrem de măgulitoare pentru subiectul acestor rânduri: dacă G. Călinescu l-a descoperit entuziast pe Marin Sorescu la începuturile sale, Ion Hirghiduş ar trebui să fie la fel de măgulit că a fost selectat într-o antologie asumată de Marin Sorescu, într-o perioadă când el încă nu a debutat în volum. Ion Hirghiduş se revendică din gruparea faimoasei reviste Echinox, unde a fost redactor pe perioada studenţiei sale clujene.
Ultimul său volum de versuri se intitulează, aşa cum v-am anunţat, deja, mai sus,
Ceremonia unei vieţi zilnice. Faptul că diurnul este pus în relaţie cu o abordare „oficială” înseamnă că acest cotidian are, pentru poet, semnificaţia zilelor foarte rare şi foarte speciale. Volumul e împărţit în două mari capitole Cuvintele din cafea şi Ceremonia unei vieţi zilnice. Dacă am muta cuprinsul volumului în domeniul showbiz-ului, am putea spune că prima parte a cărţii face figură de vedetă engleză, iar cea de-a doua - de vedetă americană. Afirmăm asta în sensul că primul capitol (care este substanţial ca număr de pagini şi ca forţă poetică) pregăteşte intrarea în scenă a celui de-al doilea (care se vrea unul esenţial şi concluziv).
În Cuvintele din cafea, poetul se declară, oficial, drept un proprietar de cuvinte
Dacă Dinescu trece, în poezia română, ca un îndreptăţit proprietar de poduri, Hirghiduş se doreşte a fi proprietarul cuvintelor pentru că, potrivit unei observaţii neutre, „cuvintele sunt încă singure/ într-un arbore imaginar/gândurile - cerul - pământul”. Luarea în posesie a acestor cuvinte e îndreptăţită în absenţa altui proprietar de drept. Dacă un proprietar de pod face legături necesare doar pe orizontală, un proprietar de cuvinte intenţionează să facă acelaşi lucru pe o imaginară verticală vegetală. Această verticală este materializată printr-„Un arbore între cer şi pământ/ un zid de frunze ca un gând”.
Ziua are la Hirghiduş un trup uriaş şi din cauză că stelele cerului sunt pitice (Suntem noi şi atât)
Când se deschid, la ceremoniile cotidiene, porţile cetăţii, „literele cad din cuvinte şi se împrăştie limba iubirii peste tot”. Ziua la Uricani, unde locuieşte poetul născut la Zorleşti/ Gorj, e împărţită între doi cai cosmici, unul alb şi altul negru. Ei se dovedesc extrem de fericiţi dar, vai, sunt rătăcitori pe pământ. Unde, se întreabă poetul, „este calul alb fericit cum e ziua?” şi „unde este calul negru fericit cum e noaptea?”. Un al treilea cal (coborât şi el din cer pentru că „se cam terminase de mult timp iarba cosmică”) e unul roşu şi e total nefericit. Nefericirea lui pustieşte, la rândul său, şi pe cel care îl încalecă temporar. Cal şi călăreţ se întreabă, mereu, care e motivul solitudinii lor. Absenţa cailor, alb şi negru, aduce poetului nostalgia calului de lemn încălecat în copilărie „care nu păştea ci doar mă privea într-un anume fel”. Copilăria pierdută e privită cu o maximă tandreţe pentru că „este calul meu subtil de sub şa/ un cal troian care mi-a cucerit inima”.
Deşi este, prin naştere, un om al sudului, poetul se declară hotărât „un om din nord”
cu privirea pierdută-n zăpezi/ pe unde aleargă uneori caii absenţi”. Prezenţa calului, un animal perfect (de aceea e atât de greu a-l surprinde cu liniile unui creion leneş) e în acord subtil cu titlul volumului. Coperta, realizată de Ioana-Delia Hirghiduşi, vede ceremonia unei vieţi zilnice în compania unei cafele negre şi a unui stilou care după ce a executat somptuoase caligrafii lasă şi o (inevitabilă) pată de cerneală.
Dacă prima parte a volumului are parte de titluri semnificative şi generoase
(E frig la tine-n pleoape, Sunetul în cădere liberă, Sămânţa pădurilor roşii, Crini să fie profeţiţi o mare de nuferi, Bătălia roşie a cireşelor de mai etc.), demne de un adevărat proprietar al cuvintelor, al doilea ciclu - care dă şi titlul volumului - marchează poeziile doar prin sobre cifre arabe. Relaţia între bărbat şi femeie e văzută ca o stare de levitaţie în care cei doi plutesc ca şi cum nu ar fi. „Noi suntem inima din pumnal” e concluzia rece şi definitivă a vieţii petrecute sub semnul sângelui roşu. E o culoare care revine obsesiv şi e motivată, se pare, de ceremonia unei vieţi zilnice care nu se încheie asemenea apei. Acest tip de iubire se urcă în cer şi „taie râuri divine în lumea spre care tânjim”.
Într-un ultim poem suntem anunţaţi solemn că „ceremonia nu se încheie aici”
Urmează, desigur, un alt timp „al cernelii/ pe care tipografii îl pun să înainteze/ prin filele cărţii”. E soarta cărţilor care, asemenea femeii din poemele lui Hirghiduş, sunt mai tari „decât esenţa lemnului de mirt”. În ciuda acestei tării de esenţă foarte veche, femeia pluteşte peste lumea vegetală („nu te simt ierburile când le calci”) şi nu tulbură atmosfera drumului pe care urmează să-l parcurgă („nu se cutremură vântul răsucit pe poteci”). Aceste întâmplări magice sunt de natură a face extrem de discretă prezenţa bărbatului („minunate sunt zilele de catifea ale visului/ în care mă strecor pentru a te vedea/ ascunsă în urmele pădurii”). Dar nu şi a poetului hărăzit care e Ion Hirghiduş...
Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
 Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online! 
Flyere, pliante, broşuri, afişe, cărţi de vizită, mape, formulare... 
Cataloage promoţionale 2024 
Plăcuţe şi indicatoare pentru case, blocuri, sedii 
Rame click - comandă online! 
Panou decorativ pentru interior sau exterior – tu alegi designul! 
Steaguri publicitare - click pentru a comanda! 
Stâlpi pentru delimitare (opritori, de ghidare) - comandă online! 
Cataloage promoţionale 2024
Alege să o susții! 
Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online!
Promovare
 Publicitate
 Newsletter
|
Copyright © 2008-2025 ZVJ. Toate drepturile rezervate.
