„Minunãţia” barãcilor din Aninoasa, denumite şi „locuinţele sociale din Centru II”, se poate admira, la orice orã, direct din maşinile care trec pe drumul care leagã Petroşaniul de Vulcan. Mai ceva ca vestitele piramide egiptene… Priveliştea este regretabilã, ca sã nu spun mai mult, mai ales cã despre ghetoul respectiv s-a tot scris, atât în presa localã, cât şi în presa naţionalã, ba chiar au fost date şi imagini, la ore de maximã audienţã, inclusiv pe CNN.

 

Poliţia e mulţumitã şi ea…

Ce nu se vede din maşinã, atunci când treci pe lângã aceste aşa zise case, este drama celor care trãiesc acolo. Femei, bãrbaţi, copii, tineri, bãtrâni, toţi împreunã, la bine şi la greu. Mai mult la rãu decât la bine. Pãrãsiţi de societate, puşi la colţ de oamenii „civilizaţi”, pãcãliţi de administraţia localã cu promisiuni deşarte, înainte de alegeri, din patru în patru ani, aceste suflete abia trãiesc de pe o zi pe alta. Nici nu e de mirare cã, din când în când, mai încearcã şi metode mai neortodoxe de supravieţuire. Copiii le cer adulţilor de mâncare, bã­trânii plâng în case de foame şi atunci ei, adulţii, trebuie sã se descurce cum pot. „În ultima perioadã, chiar în ultimii trei ani, pot spune cã în rândul lor nu am mai întâlnit infracţiuni care ţin de marea violenţã, gen crime, tentative de crimã, violuri, tâlhãrii etc. De fapt, în toatã Aninoasa a fost linişte din acest punct de vedere, doar mici scandaluri, sau mici furturi, care se întâmplã peste tot în lume. Nu am mai avut nicio crimã în oraşul nostru din anul 2004, un lucru extraordinar. Faptul cã am avut discuţii nenumãrate cu ei, chiar şedinţe, la care a participat şi administraţia oraşului, inclusiv primarul Ilie Botgros, i-a fãcut ca, în mare parte, sã înţeleagã care sunt regulile de convieţuire într-o comunitate lo­calã, sã priceapã cã existã legi care trebuie respectate şi aşa mai departe”, ne-a declarat co­mi­sarul Nicolae Airinei, comandantul Poliţiei Aninoasa. 

Tot de la şeful poliţiei locale am aflat şi cã foarte mulţi dintre cei care locuiesc în aceste barãci şi-au gãsit de lucru în alte pãrţi: „Circa 16 persoane lucreazã la Arad şi Lipova, alţi câţiva la Braşov, iar alţii la secţia drumuri de la Orãştie-Sebeş, unde existã o lucrare pe DN 7. Câţiva dinte ei au plecat în strãinãtate, tot la muncã, la construcţii. Din 100 de majori, apţi de muncã, peste 60 sunt angajaţi acum cu carte de mun­cã, în diverse locuri”.

Şi totuşi, comisarul Nicolae Airinei este contrazis oarecum de familiile pe care le-am gãsit în barãci, luni dimineaţa. Veţi vedea mai jos şi de ce şi veţi observa cã una se vede dintr-un birou, indiferent care, şi alta se vede, sau se aflã, la faţa locului. Nu îl contrazic pe co­mandant, are dreptate în multe privinţe, dar încã mai existã şi destui oameni acolo care trãiesc ca vai de ei, de pe o zi pe alta…

 

O familie de 10 persoane trãieşte cu 340 de lei pe lunã!

La F4, într-una dintre barãci, locuieşte familia Pãţãlan. O familie destul de numeroasã, care are 10 suflete: 4 persoane mature şi 6 copii. Poate nu vã vine sã credeţi, dar toţi aceştia trãiesc cu un venit total de 340 de lei, bani proveniţi dintr-un ajutor social de 90 de lei şi din alocaţiile a doi copii. Ceilalţi patru copii nefrecventând şcoa­la şi-au pierdut alocaţiile. Capul familiei, Elena, susţine cã a cerut în repetate rânduri, la primãrie, locuri de muncã pentru ea şi concubinul ei, dar niciodatã nu a primit un rãspuns afirmativ. Mai mult, primarul s-a folosit de voturile lor, promiţându-le în campanie atât locuri de muncã, cât şi materiale de construcţii pentru repararea barãcii.

„Primarul a venit în campa­nie, ne-a promis locuri de mun­cã, materiale pentru repa­ra­ţia casei, dar de-atunci n-am mai vãzut nimic din toate astea. Cu 300 de lei cum sã putem trãi? Dacã împart suma la 10, chiar dacã nu ştiu eu prea multã aritmeticã, îmi dã 30 lei pe lunã de fiecare. Acum, vara, mai mer­gem dupã afine, dupã ciu­perci… Dar la iarnã? Nimeni nu se gândeşte şi la noi, decât în campania electoralã… L-am ales, la revedere! Noi nu vrem sã cerşim, sã ne dea nu ştiu ce bani, noi cerem locuri de muncã şi sã ne putem repara unde stãm acum. Tot spune de blocuri, cã se vor face şi de­moleazã aici… Nu va fi asta niciodatã, de 10 ani tot aud asta!”.

 

Le picã acoperişurile în cap…

La F5 aceeaşi problemã. Tavanul casei, din carton, stã sã cadã, punând în pericol şi vieţile celor trei persoane care locuiesc acolo, cu un venit total de 210 lei. Doamna Cornea, care locuieşte acolo, susţine cã a fost la primar pentru a-i cere materiale de construcţii pentru repararea tavanului, dar acesta mai întâi a urlat la ea, dupã care a spus cã vede el când rezolvã: „Am fost la primar sã-i spun de ma­teriale, deoarece tavanul cade azi-mâine pe noi, fiindcã s-a umflat… Dar a urlat la mine într-un hal fãrã de hal. Apoi 

mi-a zis cã vede dânsul când rezolvã, sã nu-l zoresc. Cã ştie dânsul ce face… În iulie au ve­nit douã doamne de la primãrie, mi-au fãcut anchetã socialã, dupã care mi-au trimis, pe data de 17 iulie, şi un plic, cu an­cheta respectivã. Prin care se spunea cã dupã cele consta­tate, comisia propune domnului primar sprijin pentru noi, cu materialele de construcţie res­pective. De atunci nimic, acum vine toamna, vin ploile şi noi suntem în casã vai de capul nostru. Din 200 lei cu ce sã-mi cumpãr materialele respecti­ve?”.

Aceeaşi situaţie, cu tavanul dãrâmat de-a dreptul şi la L1, în baraca unde locuieşte Mihaela Cãldãrar. Iar exemplele pot continua desigur, dar ne oprim deocamdatã aici.

 

Şi totuşi… existã „oale” TV

Cine trece prin Aninoasa poate observa de ceva vreme cã pe lângã barãcile din lemn şi carton, care aratã sub orice cri­ti­cã, mai existã, de câteva luni, cocoţate pe stâlpi sau pe garduri, şi antene parabolice, care fac reclamã la o anumitã firmã. Trecem peste partea cu reclama, care în zona respectivã face mai mult un deserviciu respectivei firme, şi ajungem la partea cealaltã, cu montatul „oalelor”… Oare chiar n-au avut ce face cei de la firma în cauzã de au trebuit sã se lege la cap cu nişte clienţi a cãror venituri nu depãşesc 200-300 de lei pe lunã? Şi care acum susţin cã nu mai plãtesc abonamentul deoa­rece nu au cu ce! De altfel, fami­liile respective (şi am iden­ti­ficat 9 “oale”) au beneficiat o perioadã de programele tv în mod gratuit, conform facilitãţilor oferite de firma în cauzã. Acum, trecând perioada de graţie, bine­înţeles cã marea majoritate a abonaţilor din Centrul II nu au mai plãtit abonamentul.

„Cu 200.000 de lei vechi cum­pãrãm pâine la copii, nu plã­tim abonamente!”, susţine una dintre locatarele unei ba­rãci, mamã a trei copii. În timp ce o altã femeie, o contrazice: „Am pus antenele astea ca sã mai vadã şi copiii câte ceva, sã nu rãmânã proşti. Ce sã facem şi noi, încercãm sã ducem o viaţã cât mai normalã. Pãcat cã acum o sã vinã sã ni le ia jos, dacã nu plãtim… Dar nu ne permitem, ce sã facem? Din 200 lei abia ne descurcãm…”.

 

Concluziile...

...le puteţi trage dumnea­voas­trã. Ca şi cei din administraţia localã, care n-au mişcat un deget pentru aceşti oameni, deşi susţin contrariul. Nu avem nimic cu nimeni, asta sã fie clar, nici mãcar cu primarul Ilie Botgros, care susţine cã subsemnatul are ceva cu domnia sa. Nu, domnule primar, dar nu pot sta pasiv când vãd cã Aninoasa pute de mizerie şi sãrãcie, când vãd cã oamenii sunt trataţi ca slugile, când vãd cã unii prosperã din venituri pe care nu le-ar putea justifica nici în 50-100 de ani de-acum încolo, iar alţii se zbat pentru o bucatã de pâine cu marmeladã. Asta este, venim din lumi dife­rite, avem conştiinţe diferite, iar drumurile noastre nu se vor intersecta niciodatã pentru cã vedem altfel lucrurile.