Se ştie că, pe vremea fostului comandant, Dănuţ Mocanu, poliţiştii erau oarecum împărţiţi în două categorii. Prima, cei cunoscuţi ca fiind apropiaţi ai acestuia, era formată din poliţiştii Suciu, Scafariu, Săndel şi Alina Goia. A doua parte... din restul lumii cu chipiu. A nu se înţelege că, fiind împărţiţi după cum am spus, poliţiştii uricăneni nu munceau. Atâta doar că unii, adică primii, munceau ce li se spunea, iar ceilalţi munceau fix ce li se permitea.

Drept urmare, schimbul de locuri între comandanţii Mocanu şi Amurăriţei a făcut ca – dintr-o dată – apropiaţii ex-comandantului uricănean Mocanu să rămână cam fără direcţie, dar şi reticenţi la a răspunde din tot sufletul ordinelor, fireşti şi pe cale ierarhică, sosite de la noul comandant.

Pentru eficientizarea activităţii, noul comandant a decis ca „pe cameră”, adică ofiţeri de serviciu pentru ture de 24 de ore, să fie pe rând toţi poliţiştii încadraţi la unitatea locală din Uricani. Adică inclusiv cei 4 poliţişti, anterior menţionaţi. Care, spun sursele noastre, nu prea ştiau – până la plecarea comandantului Mocanu – cum e treaba cu „pe cameră” pe motiv că n-au prea fost însărcinaţi în acest sens. Faptul că noul comandant a dispus ca şi cei patru să facă de serviciu „pe cameră”, la intrarea în sediu, de unde să gestioneze direct relaţia cu cetăţeanul, adică să fie nevoiţi să fie de treabă cu muritorul de rând, sosit pentru a-i fi soluţionate problemele în conformitate cu competenţele legale ce revin unităţii locale de poliţie, pare să fi supărat la culme rasa superioară a poliţiştilor din Uricani. Şi, spun sursele noastre, ca un făcut, poliţiştii Suciu, Scafariu şi Goia au căzut de la datorie direct în concediu, probabil medical. Numai să nu păţească „umilinţa” ca, din rasa superioară fiind, să ajungă în rândul poliţiştilor de rând (care, pentru că asta e munca, mai trebuie să facă de serviciu şi „pe cameră”, pe unde mai ajunge şi cetăţeanul greu de cap, cu care trebuie să ai răbdare). Pe lângă faptul că treaba asta pute a insubor­donare, ea are şi menirea de a demonstra că, de fapt, la Uricani nu s-ar putea înregistra rezultate cu Amurăriţei la cârmă. Ceea ce e total fals dacă ţinem cont că, la Lupeni, mandatul îndelungat cu Amurăriţei la butoane a fost unul chiar liniştit, de siguranţă şi încredere. Siguranţa cetăţeanului, bat-o vina, fiind mai des pusă în pericol de gropile din carosabil decât de o eventuală lipsă de preocupare a oamenilor coordonaţi de Amurăriţei. Coman­dantul, cât a fost la Lupeni, şi-a făcut treaba. Şi, în ciuda piedicilor, poate face treabă şi la Uricani.

În altă ordine de idei, grupul rasei superioare de poliţişti, apropiaţi ex-comandantului Mocanu, speră ca zilele bune să se reîntoarcă şi pe strada 1 Mai, la numărul 6, acolo unde-şi are sediul unitatea locală de poliţie. Nu prin reîntoarcerea lui Mocanu, căruia probabil că-i convine de minune funcţia de comandant de poliţie municipală, şi mai mult ca sigur că n-ar mai da-o pe una de şef de poliţie de oraş, ci prin plasarea în funcţia de comandant al Poliţiei oraşului Uricani a unui apropiat sau chiar membru al grupării Mocanu. Toate variantele grupării Mocanu îl exclud pe actualul comandant, Romeo Amurăriţei. Varianta 1, preferată în interiorul poliţiei din localitate (de fapt, doar de cei 4 poliţişti menţionaţi expres în prezentul articol), este poliţistul Scafariu. În acest fel, Mocanu ar conduce cu dreapta la Lupeni, cu stânga la Uricani, ziua la stat, iar noaptea la privat (la cabană, ori la chioşcul din mijloc, cel închiriat). Soluţia n-are, din câte se pare, sprijin politic. Cu toate că, n-are sens să facem pe proştii că poate ne blocăm în poziţia aia, trebuie să spunem că recuperarea comandantului Mocanu de la Uricani la Lupeni are pecete roşie, de PSD Lupeni, fiind o soluţie de compromis a războaielor Buhăescu – Mocanu şi Buhăescu – Resmeriţă (numele au fost menţionate, vă asigu­răm, strict pe criterii alfabetice). Varianta doi, tot pentru funcţia nr. 1 de la Uricani, e mai tânărul Daniil Pătrăşcoiu, fiul unui consilier local. Care a mai lucrat cu chipiu la Uricani, iar acum prestează la Lupeni.

Pe lângă faptul că are rezultate modeste în poliţie, iar treaba asta să zicem că din pricina vârstei, Pătrăşcoiu mai are un defect. Este legat ombilical de familia unui om de afaceri din Lupeni, familie ale cărei interese se întind bine de tot pe raza oraşului Uricani. Ceea ce-i conferă lui Pătrăşcoiu o incompatibilitate de ordin moral, în ciuda sprijinului PSD de care ar putea beneficia la nevoie (tatăl său fiind consilier local la Uricani, director de şcoală, dar şi pesedist cu state vechi).

Judecând după cum merg lucrurile pe lumea asta, e foarte probabil ca – în curând – numele comandantului de la Uricani să înceapă cu „S” sau cu „P”. Ar fi o uşurare şi pentru rasa superioară de poliţişti din localitate. Care, astfel, n-ar mai fi nevoiţi să ajungă, din când în când, şi „pe cameră”...