Noua hartã a scumpei noastre patrii este una a jafului, a nele­giuirilor şi a escrocheriilor. Faptul cã municipiul Petroşani se aflã în România este confirmat şi de geografia penalã. Noica scria în “Sentimentul românesc al fiinţei”: “Progresul civilizaţiei trebuie obţinut sub un control uman, spre a nu se întoarce împotriva omului”. Control, supraveghere, monitorizare nu înseamnã neapãrat cenzurã, încorsetare, desfiinţare. În orice situaţie este primordial simţul mãsurii. “Inginerii şi tunuri” financiare, falimente şi privatizãri “cu cântec”, sistemele bidon, suveicã, piramidal sau cum se vor mai fi numind fãrãdelegile celor hãrãziţi de soarta demonicã de a spolia şi jefui ne dau un tablou incomplet al infracţiunilor econo­mico-financiare. Cât priveşte nu­mãrul lor... fãrã numãr, fãrã numãr. Dacã ar fi sã întocmim un top al escrocilor - ce au vieţuit şi tâlhãrit în spaţiul acesta românesc, binecuvântat de Dumnezeu - “dintre Jii” - pentru locul 1 şi pentru mult timp de acum înainte Pavel Gheorghe Iuliu rãmâne titularul incontestabil. Atunci când afli de escrocheriile tov. preşedinte al Asociaţiei Pensionarilor Petroşani constaţi cã avariţia lui Mamona, lãcomia lui Belfegor şi prgoliul lui Lucifer sunt întruchipate într-o perfecţiune satanicã de diabolicul personaj Pavel Gh. Iuliu. Pe parcursul documentãrii, eram gata sã credem cã pârdalnicul hoţoman s-a înhãmat la cãruţa nemerniciilor şi ticãloşiilor pentru a se îmbo­gãţi. Numai o “minune diavo­leas­cã” ce a avut loc în curtea pauperã a pupilei Risipitu Anişoara din Colonia Petroşani ne-a oprit de “a greşi din eroare”. Peste noap­te (şi sãrãcia cu lustru) au apãrut, la început... “un bãtrân dupã vorbã, dupã port”, apoi caii “putere” urmaţi, într-un ritm ameţitor (şi timp scurt), de mobilã, bu­nuri, valori de... infarct. Aşa ne-am dumirit cã Casanova nostru e “fierbinte” şi... recunoscãtor pentru dragostea de... nepoatã. Tipul este afemeiat “cu diplomã”, are predilecţie pentru... frãguţe şi nu se simte bine decât lângã... pui­cuţe. şi asta-i o “cestiune” ce ţine de moral? Sau de imoral? Dacã ar fi sã stãm strâmb şi sã judecãm drept, la 64 de cotolani, vârsta te recomandã ca un bunic la casa ta “ronţãindu-ţi obeza” pensie. şi numai pentru faptul cã pensia este recompensa pentru deceniile în care ne-ai cãlcat demnitatea în picioare şi ne-ai hãrţuit ar fi trebuit sã îngenunchezi în faţa icoanei şi sã-i mulţumeşti lui Dumnezeu. Dar pe cine nu laşi sã moarã, nu te lasã sã trãieşti. Fiind un “tip cu lovelele pe el”, îşi permite sã se “concubineze” cu orice copilã ce a sãrit pe lângã pãpuşele cu care se juca. Setea de a spolia, ar­doa­rea cu care epateazã în “tipul cu relaţii” şi “nasul lui fin” de ticãlos cu “miros la bani” îl configureazã ca pe un mafiot cu apucãturi de hoţ. Perfidia pungaşului şi ingeniozitatea metodelor de spoliere a fondurilor bãneşti pot aduce în orice moment Asociaţia Pensio­narilor sub spectrul falimentului. În ipotetica situaţie, unii “adormiţi” vor beli holbaţii la auzul “veştii” cã... tov. preşedinte e... “sãrac şi cinstit”. Aşa cum era Anişoara cinstitã... înainte de “concubinare”... Nu vreau sã cred cã auto­ritãţile nu se vor autosesiza chiar dacã mai motiveazã ei pe ici, pe colo cu fantasmagorii de genul “e asociaţie particularã”... Da, tova­rãşi, aşa este. Dar nu e stat în stat. şi apoi cine dracului e mai presus de lege? Spun şi scriu despre toate acestea în ideea cã Parchetul va binevoi sã-şi arate... profesionalismul. Cum adicã? Dacã-i spun lui Pavel cã aşa-zisele investiţii sunt de fapt canalele ce dirijeazã miliardele de lei spre SC Criss Design SRL, ticãlosul mã... exclude? “Pãi, ia mai sunaţi din zurgãlãi!”. Jecmãnelile ordi­na­re marca Pavel sunt fãcute pentru prosperitatea şi fericirea lui Sãndel şi Cristina. Aştept citaţia şi pe prietenul tãu... judecãtorul... cu care te tot lauzi în gura mare pe la toate ocaziile. Aşa tare, aşa mult m-am abãtut de la... linia, opera şi directivele...? Sunt un element care defãimeazã, care calomniazã...? Ascultã moş Cãcãreazã, eu pentru tine sunt o... metastazã. Trãim istoria cea mai neagrã a Asociaţiei Pensionarilor, de la înfiinţare. Adevãratul spirit de întrajutorare este în agonie. Ajutorul de deces este “piele şi os”. Mana­ge­mentul transparent pus în slujba pensionarilor a sucombat în martie 2005. Recentele “evenimente” în care am fost “cadorisit” cu acte (în copii) de la o “anonimã” mã obligã sã vin cu dezvãluiri şo­cante privind “gestionarea marca lui Pavel”.

Crima oribilã ce se desfãşoarã sub ochii (închişi) ai autoritãţilor (anesteziate) este datã de faptul cã victimele escrocului se constituie ca un grup social, bine determinat. PENSIONARII. Acest grup social caracterizat de senectute, suferinţe, labilitate psihicã şi nu în ultimul rând de boli (senilitate, senescenţã) şi un anume grad de inconştienţã, nepãsare şi nepu­tinţã poate fi manevrat cu o foarte mare uşurinţã. Ordura care se viseazã un “Capo di tutti capi” poate fi pusã în formol la Antipa sub eticheta: “Mafihoţul”. Criminal trebuie sã fi ca sã profiţi de cre­dulitatea şi lehamitea a peste 8000 de bãtrâni şi sã-i jecmãneşti împreunã cu liota ta de afurisiţi şi sictiriţi în cele mai ordinare mo­duri. Nu pentru aşa ceva te-au învestit cu încredere pensionarii, bãtu-te-ar Dumnezeu. La Aso­ci­aţia Pensionarilor Petroşani în­gerii trişti lãcrimeazã pe soclurile celor ce au menit-o pentru acte creştineşti. Un pãgân o profa­neazã. Marionetele comunismului sunt printre noi. Aşa cã, vorba moldoveanului: “Ia sî vezi, icişa, imediat cî dracu’ îi în drum spri tini, Pãvãlucã, şi are gând di ducã”.

SCÃPÃRICI

 

P.S. Numele meu e Scãpãrici. Sunt un chibriţel nãstruşnic şi-mi place la nebunie sã dau foc la tot ce întâlnesc rãu în cale.