29.10.2011,  14:18:17 | 0 comentarii | 1147 vizualizari
Frankenstein versus Nemekstein
de Ziarul Vaii Jiului

La intervale regulate mama natură produce fiinţe bizare: creaturi cu mai multe membre sau cu membre lipsă, vietăţi diforme, gigantice sau, dimpotrivă, liliputane pentru specia lor. Aceste creaturi groteşti prin înfăţişare, de cele mai multe ori ne terifiază sau ne provoacă un imens dezgust.

 

De aceea, noi, oamenii, ne-am obişnuit să numim aceste producţii ale naturii monştri. Uneori aceşti monştri sunt neajutoraţi sau neadaptabili, din care cauză ei trezesc compasiunea oamenilor. De cele mai multe ori însă, aceste creaturi sunt violente, provocând distrugeri sau chiar crime abominabile. Literatura şi filmul au exploatat din plin această tematică, prezentând cu talent cazuri interesante, care fac parte din categoria mai sus menţionată. King Kong, o gorilă de dimensiuni gigantice şi cu o putere incredibilă, este poate cel mai potrivit exemplu în acest caz. 

Pe lângă monştri produşi de natură există şi monştrii produşi de oameni sau de societatea însăşi. Åži monştrii produşi de societate pot fi încadraţi în două categorii: monştrii hidoşi şi diformi, terifianţi prin felul în care arată, sau dimpotrivă, creaturi care par a fi semeni de-ai noştri şi care nu se deosebesc deloc prin înfăţişare de alte fiinţe umane. Un excelent exemplu din prima categorie este monstrul lui Frankenstein, o creatură gigantică realizată de un creator uman din părţi de cadavre şi adusă la viaţă printr-o tehnică neobişnuită. Din cea de-a doua categorie fac parte exemplare ale specie noastre, care, cum spuneam, nu pot fi deosebite la o primă privire de fiinţele umane normale. În limbajul de specialitate aceşti monştri poartă denumirea de psihopaţi. Åžtiinţa descrie acest tip de specimene, produse datorită unor erori regretabile ale societăţii, familiei sau grupului social din care fac parte, ca având în esenţă o singură problemă: incapacitatea de a empatiza emoţional cu ceilalţi oameni. Cu alte cuvinte, suferinţele, durerea, nemulţumirile şi insatisfacţiile celorlalţi semeni îi lasă absolut reci pe aceşti indivizi. Aceasta pentru simplul fapt că ei au în viaţă o unică preocupare: promovarea prin toate mijloacele posibile a propriului lor sine. Istoria ne-a oferit cu o generozitate regretabilă zeci de astfel de exemple. Poate mult prea mulţi psihopaţi au ajuns mari conducători de oşti, principi, regi sau chiar conducători de stat în perioada modernă. Hitler şi Stalin sunt probabil exemplele cele mai cunoscute. Cei doi dictatori, fideli până în ultima clipă ţelului lor, acela de glorificare a propriului ego, n-au pregetat să trimită la moarte milioane de fiinţe umane. Åži au realizat această „operă” cu o consecvenţă incredibilă. Dacă mai punem la socoteală şi faptul că moartea semenilor trimişi „la abator” n-a însemnat un simplu glonţ în frunte, ci un lung şir de torturi şi umilinţe care nu pot fi narate sau chiar menţionate fără să trezească fiori oricărei fiinţe umane normale, avem un tablou foarte cutremurător al dezastrului umanitar pe care îl pot provoca monştrii din această categorie. Ajunşi la acest punct al discuţiei noastre, merită, poate, să dăm câteva sfaturi practice acelora care vor să recunoască şi să se ferească de acest tip de monştri. Ei bine, nu e chiar foarte simplu, dar putem oferi câteva exemple. Pentru un psihopat este absolut normal să te înjure şi să te jignească în cea mai cumplită manieră, iar în momentele următoare să te salute politicos, ba chiar să-ţi întindă mâna. De multe ori,  psihopaţii se servesc de munca altora cu o seninătate uimitoare, fără să ofere nimic în schimb şi se arată consternaţi, ba chiar revoltaţi, când oamenii a căror muncă a fost însuşită pe nedrept le atrag atenţia asupra acestui fapt. Mai mult decât atât, psihopaţii se folosesc în general de celelalte fiinţe umane ca de nişte simple instrumente. Odată scopul lor atins, ei nu pregetă să „îi arunce la gunoi” pe „indivizii” de care s-au folosit cu o nonşalanţă dezarmantă. De cele mai multe ori, cei mai afectaţi de acţiunile psihopaţilor sunt chiar membrii propriilor familii. Literatura de specialitate cunoaşte cazuri când persoane din familia psihopaţilor au ajuns să aleagă mai degrabă a trăi în lumea celor drepţi decât în prezenţa acestor monştrii cu chip uman. Alţi nefericiţi membri ai unor familii peste care a dat ghinionul să găzduiască vreun psihopat au ales mai degrabă drumul pribegiei, în locuri depărtate din ţară sau, uneori, chiar în alte ţări, ca să poată trăi cât mai departe de influenţa monstrului cu pricina. Psihiatria ne mai spune că pshihopaţii sunt caracterizaţi de aşa numita moralitate infantilă. Conform acestei moralităţi, pe care o deţin şi copiii până la 4-5 ani, persoanele din jur nu posedă calităţi intrinseci precum: omenia, inteligenţa, virtutea, curajul, etc. Calităţile oamenilor sunt deduse din relaţia psihopatului cu aceştia. Astfel, aceleaşi persoane pot fi descrise de psihopat prin epitete sublime la un moment dat, ca în doar câteva săptămâni sau chiar zile să fie caracterizate prin termeni total negativi. Calităţile oamenilor se schimbă, aşadar, funcţie de sentimentele psihopatului faţă de aceştia. Părinţii copiilor sub 4-5 ani ştiu că, în general, odraslele până la această vârstă obişnuiesc, dacă nu li se fac toate pe plac, să arunce uneori vorbe grele de genul: eşti rău! sau: nu te mai iubesc! La fel şi psihopaţii. Doar că ei folosesc un limbaj puţin mai elaborat, în esenţă ideea fiind aceeaşi. 

Astfel, auzim din gura lor, nu de puţine ori, vorbe de genul: eşti nesimţit, nu ai obraz, eşti pervers, eşti un infractor, eşti un hoţ, eşti un neom, eşti lipsit de moralitate etc. Să nu uităm că aceste epitete se pot oricând transforma în opusul lor ori, după caz, pot deveni chiar mai brutale, funcţie de relaţia conjuncturală a pshihopatului cu respectivele persoane… Se ştie că, de multe ori, psihopaţii recurg la instanţele judecătoreşi ale ţării lor. Ei dau în judecată cam pentru orice pricină, uneori chiar şi pentru cauze derizorii, pe cine pot, când pot şi unde pot. Aceasta se datorează mai ales faptului că ei sunt întotdeauna absolut convinşi că dreptatea este de partea lor. Mai mult decât orice, psihopaţii nu-şi recunosc niciodată propria lor vină. Chiar şi atunci când zeci de oameni le spun că au greşit, că merită să-şi ceară iertare, că greşeala lor poate fi îndreptată, dacă se pleacă de la premise corecte, psihopaţii nu vor recunoaşte niciodată că vina le aparţine. Mai degrabă se vor lansa într-un război infernal cu toţi cei care „au avut îndrăzneala” să îi corecteze şi să le atragă atenţia. În acest război ei nu se dau în lături în a lansa insulte, a inventa minciuni şi scenarii, a şantaja sau chiar a da ordine cuiva să ucidă, dacă împrejurările sau contextul le permite.

Însă, toţi monştrii descrişi mai sus au o mare problemă, o problemă care până la urmă este universal-umană: iubirea! Fie că nu sunt iubiţi datorită înfăţişării sau comportamentului lor, fie că nu pot să iubească, ori îşi caută iubirea şi aprecierea semenilor sub diverse forme, care, uneori, ne lasă muţi de uimire. Spre exemplu, King Kong moare apărându-şi imposibila iubire, şi salvează fiinţa umană iubită cu preţul propriei sale vieţi. Monstrul lui Frankenstein îşi caută disperat o consoartă după respingerile repetate şi brutale venite din partea fiinţelor umane, şi, în final, îşi forţează propriul creator să îi construiască o iubită… Din aceeaşi categorie face parte şi Nemekstein din titlul prezentului articol. Îl vedem căutându-şi disperat iubirea şi aprecierea semenilor: întotdeauna cu un vraf de cărţi ce-i poartă semnătura sub braţul stâng şi cu aparatul foto sub braţul drept. Prin deşertul egiptean, printre beduini şi cămile, în săli de lectură, în biblioteci, în complexe expoziţionale, pe stradă, sau pe unde se iveşte ocazia, el caută neobosit. Uneori primeşte câte un autograf sau bunăvoinţa unor oameni care se lasă fotografiaţi împreună cu el. Asta îl face fericit! Autograful sau poza îi dau iluzia că este apreciat şi… chiar iubit. Da, e şi acesta un mod de a-ţi câştiga iubirea niciodată primită sau poate pierdută într-o copilărie nefericită plină de lipsuri şi de nevoi, în care părinţii au fost mult prea preocupaţi cu problemele zilnice, decât în a oferi copilului acea afecţiune de care toate fiinţele umane au atâta nevoie.

Totuşi, dacă ar fi să-l compar pe Nemekstein cu monstrul lui Frankenstein, îl prefer de zece ori pe acesta din urmă. Cei care îşi amintesc sfârşitul romanului lui Mary Shelley nu pot să nu fie impresionaţi de sfârşitul tragic al monstrului frankensteinian. Conştient de propria-i monstruozitate, această fiinţă hotăreşte să-şi ia viaţa. El înţelege, în final, că ar fi mult mai dureros pentru el să trăiască printre oameni, decât să moară printre gheţurile Polului Nord, unde hotărăşte să îşi găsească propriul sfârşit. 

Această atitudine stoică de înţelegere a propriului destin marcat de tragism ne provoacă compasiunea şi, totodată, ne trezeşte admiraţia faţă de această creatură. Prin această atitudine din finalul romanului, monstrul frankensteinian ne câştigă simpatia şi sufletele. Tocmai de aceea, spuneam că îl prefer lui Nemekstein,  de care ar putea, într-adevăr, să mă apuce mila. Dar pentru că face atâta rău în jur şi înţelege atât de puţin din consecinţele propriilor fapte, Nemekstein nu-mi poate provoca decât repulsie. 

Oricum… chiar şi monstrul lui Frankenstein era mai inteligent! 

 
Monstrul lui Frankenstein îşi caută disperat o consoartă după respingerile repetate şi brutale venite din partea fiinţelor umane, şi, în final, îşi forţează propriul creator să îi construiască o iubită… Din aceeaşi categorie face parte şi Nemekstein din titlul prezentului articol. Îl vedem căutându-şi disperat iubirea şi aprecierea semenilor: întotdeauna cu un vraf de cărţi ce-i poartă semnătura sub braţul stâng şi cu aparatul foto sub braţul drept. Prin deşertul egiptean, printre beduini şi cămile, în săli de lectură, în biblioteci, în complexe expozi­ţionale, pe stradă, sau pe unde se iveşte ocazia, el caută neobosit. Uneori primeşte câte un autograf sau bunăvoinţa unor oameni care se lasă fotografiaţi împreună cu el. Asta îl face fericit! Autograful sau poza îi dau iluzia că este apreciat şi… chiar iubit. Da, e şi acesta un mod de a-ţi câştiga iubirea niciodată primită sau poate pierdută într-o copilărie nefericită plină de lipsuri şi de nevoi...

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 9 ori 7  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




- - - - - -
- - -
Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online!

_____
Flyere, pliante, broşuri, afişe, cărţi de vizită, mape, formulare...
_____
Cataloage promoţionale 2024
_____
Plăcuţe şi indicatoare pentru case, blocuri, sedii
_____
Rame click - comandă online!
_____
Panou decorativ pentru interior sau exterior – tu alegi designul!
_____
Steaguri publicitare - click pentru a comanda!
_____
Stâlpi pentru delimitare (opritori, de ghidare) - comandă online!




_____
Cataloage promoţionale 2024


Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!
_____
Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online!
Promovare
Publicitate
Newsletter