Pe cântăreţul Robert Târnăveanu, venit în forţă pe scena muzicii populare româneşti în ultimii ani, l-am cunoscut în anul 2005 la Festivalul oieritului „Sus pe muntele din Jina”, bineînţeles la Jina, pe Platoul Jinarilor, unde i-am ascultat pentru prima dată cântecele live. Eram împreună cu ing. Dumitru Negoi Răscolean, viceprimarul oraşului Petrila la acea dată. Robert se afla în primii ani ai afirmării. L-am reîntâlnit apoi aproape în fiecare an, uneori şi de câte două ori, căci pe măsură ce a devenit cunoscut a început să fie destul de des invitat la zilele oraşelor din Vale şi la unele nedei. Nu am pierdut prilejul oferit de prezenţa sa la nedeia din satul Cimpa de Paştile Mici (26 aprilie 2009), pentru a-i „smulge” un scurt interviu pentru cotidianul Ziarul Văii Jiului. Ceea ce place la Robert Târnăveanu este dezinvoltura, spontaneitatea şi faptul că nu vrea să pară ceea ce nu este, adică vrea să fie perceput aşa cum este, cu calităţile şi defectele omeneşti pe care fiecare le avem, adică vrea să fie el însuşi, aşa cum este în realitatea de zi cu zi.

- Domnule Târnăveanu, spectatorii vă cunosc de pe ecranele televizoarelor şi din spectacole, ascultându-vă melodiile pe care le interpretaţi dar, aşa cum ştim, lumea este curioasă să afle cât mai multe despre o persoană publică. Să o luăm deci cu începutul. Când şi unde v-aţi născut?

- M-am născut la Åžeica Mare în judeţul Sibiu. De fapt m-am născut la Sibiu dar am copilărit la Åžeica Mare, care e undeva spre Mediaş, ca zonă folclorică fiind la interferenţa între zona Târnavelor şi Mărginimea Sibiului. M-am născut la 12 iunie 1981. Aşa după cum am amintit, am copilărit la Åžeica Mare, unde am făcut şi primele două clase primare, apoi m-am mutat şi am locuit la Sibiu, unde am continuat studiile.

- Ce aţi buchisit pe la Sibiu, vorba lui Creangă?

- Am absolvit cursurile liceului agricol, ajungând „mare” tehnician veterinar, apoi o postliceală pentru controlul produselor agricole, iar în urmă cu doi ani, adică în 2007, am terminat agronomia, dar nu am reuşit să profesez căci m-a luat valul muzicii populare care mi-a ocupat tot timpul.

- De unde până unde  înclinaţia spre muzica populară, dacă aţi locuit la oraş, şi nu în orice oraş, ci unul ca Sibiul?

- Harul pentru muzică poate e de la Dumnezeu, aşa a vrut Dumnezeu ca eu să cânt. Trebuie însă subliniat un lucru, chiar dacă am locuit în Sibiu, toate sfârşiturile de săptămână şi vacanţele le-am petrecut acasă, în satul meu, la Åžeica Mare.

- Când aţi început să cântaţi?

- Am început să cânt din clasa a II-a, la o serbare de sfârşit de an. Aveam o colegă în clasă tare talentată la muzică, ea făcea şi Åžcoala Populară de Artă şi-mi plăcea cum cântă. Am început să cântăm împreună, apoi am cântat şi singur. Celor din jur le plăcea şi mă îndemnau să cânt în continuare, să fac chiar Åžcoala Populară de Artă şi eu.

- Când a fost totuşi adevăratul debut?

- Debutul adevărat l-am făcut în anul 2003 în luna decembrie în emisiune Tezaur folcloric a doamnei Marioara Murărescu, la concursul „Moştenitorii”, ocazie cu care am câştigat trofeul. Am participat şi la două mari festivaluri: „Strugurele de aur” de la Jidvei şi la Festivalul de muzică populară „Felician Fărcaşu” de la Sebeş. La ambele am câştigat trofeul pus în concurs. La aceste festivaluri am cunoscut-o şi pe doamna Lucreţia Ciobanu, căreia i-a plăcut cum cânt şi m-a ajutat apoi foarte mult.

- Aveţi un loc de muncă în momentul de faţă?

- Da! M-am şi însurat la 1 noiembrie 2008.

- De unde până unde naşi de cununie „Băciţa Mărie” din Novaci şi soţul ei Dede?

- A, e o întâmplare frumoasă cu familia Băbu de la Novaci. Eu colaborez cu ansamblul profesionist „Doina Gorjului” şi am tot venit la spectacole la Novaci, la Tg. Jiu. Naşei Mărie i-a plăcut cum cânt şi m-au căutat pe la Tg. Jiu, la un spectacol, să mă invite să cânt la nunta băiatului dumnealor Bogdan şi am rămas de atunci prieteni. Mai în glumă, mai în serios, au zis că mă cunună când m-oi însura, şi aşa am ajuns de ne-au cununat dumnealor. Nunta am avut-o la 1 noiembrie 2008 la Åžeica Mare.

- Soţia?

- Soţia e din Sibiu, am terminat amândoi agronomia. Ea lucrează la Direcţia Agricolă în oraşul Sibiu. Eu n-am practicat. Mie îmi place să cânt.

- Soţia vă înţelege, vă acceptă desele deplasări, acceptă viaţa asta de artist mai mereu plecat?

- Nu-mi place să vorbesc de mine, dar trebuie să spun că muzica, muzica populară a fost prima mea dragoste şi va rămâne. Am muncit foarte mult pentru a ajunge unde am ajuns, prin fapte proprii, şi nu pot să las pe nimeni nici măcar să-şi dea cu părerea că ar trebui să fac altfel, decum să stric ceea ce am construit singur.

- Aţi afirmat şi la televiziune că purtaţi o cămaşă momârlănească de la Jieţ în spectacole. Care e istoricul ei?

- Cămaşa o port de un an şi este într-adevăr cămaşă momârlănească de la Jieţ. Am purtat-o prima dată în ziua de 18 mai 2007 de ziua oierului la Novaci. De atunci numai în costumul acesta am cântat şi numai în asta o să cânt. Este o cămaşă de la un nepot al naşei Mărie, de la Jieţ, şi anume Nicu lui Moian. Într-adevăr, băciţa Mărie de la Åžtefanu cum este cunoscută, este originară din Jieţ, căsătorită în Novaci, ocupându-se cu soţul ei Dede de o mare turmă de oi, este vară primară cu semnatarul acestor rânduri. 

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.