|
Nr. 3826, vineri 04 oct 2024, Anul XVII
14.03.2013, 18:56:18 | 1 comentariu | 2172 vizualizari
Dacă Minerul Lupeni şi Jiul Petroşani au murit, / Atunci să redescoperim istoria sportului din Valea Jiului
Articole de acelasi autor
de Marian BOBOC
Ştim foarte puţin despre mişcarea sportivă locală de până la 1914 din Valea Jiului, o perioadă deloc cercetată de istoricii sportului. De altfel, şi istoricul sportului în perioada interbelică a fost cercetat haotic, pompieristic, mai mult în… fugă.Până acum, „Prăvălia cu istorii” a mai publicat şi alte subiecte sportive inedite: inaugurarea stadionului sportiv din Petroşani, meciuri internaţionale susţinute de Jiul Petroşani în perioada interbelică, sportul în documentele Siguranţei ş.a.m.d. Astfel, încetul cu încetul, prinde contur şi consistenţă o carte cu titlul provizoriu Reprize din şampionatele Văii… Din păcate, două echipe de fotbal de tradiţie în Valea Jiului, Minerul Lupeni şi Jiul Petroşani, „s-au îmbolnăvit de deces”. Prin urmare, nu ne mai rămâne decât să redescoperim, pas cu pas, fascinanta istorie a sportului din ValeaJiului.
Asociaţia de gimnastică Petroşani
După cum veţi citi şi în acest documentar, şi în perioada antebelică, în Valea Jiului sportul reprezenta o preocupare a autorităţilor vremii.
De exemplu, în 1913 la Petroşani activa o asociaţie de gimnastică, în fapt o asociaţie sportivă. Reunită în şedinţă la 30 mai 1913, conducerea asociaţiei a hotărât amenajarea unui teren de tenis.
Dinamica asociaţiei este dovedită şi de faptul că la începutul lunii iunie în asociaţie s-au înscris 20 de noi membri.
La 10 august 1913, la o aruncătură de… greutate de Petroşani, la Haţeg are loc un concurs sportiv de gimnastică şi de atletism. Diversitatea probelor impresionează şi astăzi, după 100 de ani de la desfăşurarea sa: aruncarea greutăţii, alergare, săritura în înălţime, săritura în lungime, paralele, bară, lupte, aruncarea discului. Probele atletice şi de gimnastică sunt completate şi de un meci de fotbal între reprezentativele Haţegului şi Lugojului. Iar ca reuşita să fie completă, începând cu orele 20,30 organizatorii au programat în încheierea manifestărilor sportive jocuri distractive şi o seară de dans.
Competiţia era destinată şi maselor, din moment ce la întrecerile individuale se putea înscrie, până la 24 iulie 1913, contra unei taxe de o coroană/ probă orice cetăţean din judeţul Hunedoara. Concurenţii sunt informaţi că pot să-şi recupereze taxa (şi chiar mai mult decât atât) cu o condiţie care motivează competitorii: plasarea pe podium, în primele 3 locuri. Ţinând cont că organizatorii au anunţat pentru ocupantul locul I un „premiu consistent”, e lesne de închipuit emulaţia sportivă.
Organizatoarea competiţiei, Asociaţia sportivă Haţeg, a lansat invitaţii către toate asociaţiile de profil din judeţul Hunedoara. Astfel, Asociaţia de gimnastică Petroşani înscrie în competiţie 8 sportive. Întrucât la concurs puteau să participe şi elevi ai şcolii medii, asociaţia sportivă petroşeneană mai înscrie şi 4 elevi în clasele superioare de gimnaziu.
Tineret, mândria fotbalului…
Societatea minieră Salgotarjan înfiinţează la finalul lunii martie a anului 1914 o echipă de fotbal de tineret, pentru a atrage pe teren elevii de gimnaziu.
O dovadă că pe maidanele Văii Jiului se dădea cu foc în lobdă sunt şi numeroasele întâlniri amicale între echipele de fotbal de amatori. Una dintre acestea are loc la 3 mai între selecţionatele tineretului catolic şi echipa a doua a gimnaziului Petroşani, fotbaliştii gimnaziului aplicându-le celorlalţi o bătaie „zdravănă”.
Jozsef Kiss. Un prim cronicar de fotbal competent şi… contestat
O aşezare în teren ultraofensivă
Duminică, 19 mai 1914, la Petroşani are loc meciul de fotbal dintre TE Petroşani şi Atletic Club Lupeni, în prezenţa unui „număr semnificativ de spectatori care au savurat fiecare fază a meciului, aplaudând cu generozitate tot ceea ce merita să fie aplaudat”. Partida se încheie cu victoria, cu 2-1 (1-0), fotbaliştilor petroşeneni.
Că fotbalul reprezenta, în primul rând, spectacol reiese din aşezarea în teren a jucătorilor, ambele echipe mizând pe aceeaşi formulă tactică 1 – 2 - 3 - 5. Cu doi apărători şi 5 atacanţi, e de mirare că scorul a fost atâta de strâns. Dar iată componenţa celor două echipe:
AC Lupeni: Gundelfingen – Sarkozy, Csora – Weintraub, Cseh, Berta – Mayer, Bencze, Kocsis, Kolben, Konrad;TE Petroşani: Spitzer – Keiling, Mann II – Tute, Zatoresky, Herman – Moga, Kovary, Mann I, Ladanyi, Maranics.
Referitor la cele două loturi, cronicarul sportiv Jozsef Kiss face următoarele aprecieri critice: „În ceea ce priveşte lotul lupenenilor nu avem nicio obiecţie, au făcut treabă bună. În schimb, echipa petroşeneană lasă loc pentru critici cât cuprinde. Jocul centralului lor a fost de-a dreptul sfidător. A fost, de departe, cel mai slab jucător de pe teren şi a ratat două goluri. Fără discuţie, rolul unui jucător central este unul crucial, dar, oare, chiar crede că ne va convinge driblând la nesfârşit, fără să paseze pentru nimic în lume? Cu siguranţă, nu putem spune că prin intervenţiile sale ar fi implicat şi restul coechipierilor construind faze de joc armonioase. Sperăm că pe acest post de acum încolo să vedem un alt jucător”.
Filmul partidei
Din cercetările întreprinse de noi până acum, putem acredita ideea că cronica lui Jozsef Kiss este prima cronică despre un meci de fotbal al unor echipe din Valea Jiului. Şi, după cum vă veţi convinge şi singuri în cele ce urmează, cronicarul Jozsef Kiss chiar se pricepea la fenomenul fotbalistic:
„La 4.30 petroşenenii deschid jocul, atacă şi se repliază în apărare. Primul gol l-a marcat Mann I în poarta celor din Lupeni. În a doua repriză, Mayer egalează scorul şi puţin mai târziu o lovitură superbă a extremei dreapta este preluată şi finalizată în al doilea gol tot de Mann I. Lupenenii egalează din nou, dar arbitrul anulează golul pe motiv de ofsaid. Toată echipa din Lupeni a jucat cu multă însufleţire, dar scorul rămâne nemodificat până la sfârşitul partidei. Echipa din Petroşani a prestat un joc la valoarea sa deja bine cunoscută.
Dintre lupeneni s-au evidenţiat: Sarkozy, Mayer, Gundi şi Cseh. Jocul întregii echipe reflectă experienţa lui Sarkozy, care face o muncă minunată cu întreaga echipă. Dintre petroşeneni o bună prestaţie au avut, în primul rând, portarul Spitzer, care a atras asupra sa ropote de aplauze. De asemenea, Maranics a fost într-o formă de zile mari, pasele sale precise ducând la marcarea golurilor şi, dacă nu s-ar fi confruntat cu experimentatul Sarkozy, cu siguranţă scorul ar fi fost cu totul altul. Ladanyi, de asemenea, a jucat foarte bine, ieşind în evidenţă prin pasele sale şi prin talentul său de a valorifica toate oportunităţile. Mann I a fost un trăgător modest, şi nu din cauza neştiinţei, ci din cauza egoismului său. Din partea apărării ne-am fi aşteptat la un joc mai bun. Fundaşii au jucat ireproşabil, deşi lenea lui Mann II a influenţat negativ jocul, nu odată.
Las intenţionat la urmă omul cel mai valoros ale echipei, Kovary, care în mod incredibil nu a putut să valorifice nimic. Tot în aceeaşi termeni putem cataloga şi evoluţia modestă a lui Mogdra şi Szerintunk. Kovary ar putea face treabă mai bună pe dreapta.
Arbitru a fost Goro, care a control jocul foarte bine, neputându-i fi aduse în niciun caz acuze de partizanat în favoarea vreuneia dintre echipe. Ar fi un mare câştig pentru fotbalul din Valea Jiului dacă ar obţine atestarea de arbitru profesionist.
Cam acesta ar fi filmul partidei, pe viitor ne dorim să vedem evoluând o echipă complet diferită”.
Supăraţi pe cronicar
Că fotbaliştii timpului puneau pasiune reiese şi din faptul că se inflamau la cele scrise în presă. Cronicarul sportiv Jozsef Kiss consemnează la 2 august 1914 o astfel de reacţie: „(…) în urmă cu 2 săptămâni am prezentat o scurtă relatare cu privire la meciul amical de fotbal Petroşani – Lupeni. Printre altele, am analizat evoluţia fiecărui jucător punând în balanţă avantajele şi dezavantajele. Decizia arbitrului a avut ca urmare o ruptură între sportivii din Petroşani. Decizia arbitrului, deşi una grava, a fost perfect întemeiată. De ce un număr de sportivi au părăsit terenul? Este trist că din pricina unei critici cel mai important club sportiv din Petroşani este pe punctul de a se destrăma. Dacă se consideră că criticile mele sunt nemeritate, atunci nu au decât să mă convingă de acest lucru prin evoluţia ulterioară. Ameninţările cu destrămarea clubului nu ajută nimănui. De asemenea, i-am auzit pe unii spunând că habar nu am de fotbal şi de regulile sale. Ei, aceasta deja chiar este o critică nefondată. Am scris cronici ale meciurilor de fotbal la Gyula, Cluj, Debrecen, publicate în ziare de prestigiu. Îmi susţin cu tărie cele afirmate în articolele anterioare. Aş completa doar că mi-aş dori să-i văd la centru pe Ladanyi sau pe Wancsakowsky”.Curajos şi titrat cronicar sportiv!
La Restaurantul „Kekel”,
Se constituie Asociaţiei sportivă a tineretului minier din Petroşani
La 28 iunie 1914, la Restaurantul „Kekel” din Petroşani, invazie de tineri sportivi. Aceştia nu veniseră la local ca să adaste la vreun şpriţ ori pentru vreo paranghelie, ci pentru un motiv cât se poate de întemeiat, participarea la şedinţa de constituire a Asociaţiei sportive a tineretului minier din Petroşani.
Încă de la începutul şedinţei, Peter Simon prezintă demersurile întreprinse de inginerul Istvan Szecsey pentru constituirea asociaţiei. Ca semn de recunoştinţă, adunarea îl alege pe ing. Istvan Szecsey preşedinte al Asociaţiei sportive a tineretului minier din Petroşani.
Participanţii votează Regulamentul de funcţionare a asociaţiei, votând un comitet de conducere format din 10 persoane, avându-i în frunte pe preşedintele Szecsey şi ca vicepreşedinte pe Peter Simon.
Adunarea a însărcinat conducerea asociaţiei să-i lanseze directorului Societăţii miniere Salgotarjan, I. Winklehner, propunerea de a fi preşedintele de onoare al nou înfiinţatei asociaţii sportive. Acesta nu doar că a acceptat cu „vizibilă bucurie”, ci a şi donat asociaţiei 100 de coroane.
Un document important pentru sportul de masă al Clubului Atletic al Soc.„Petroşani”:Către muncitorii Societăţii „Petroşani”
Clubul Atletic al Minelor Petroşani (CAMP), înfiinţat şi susţinut de către Societatea „Petroşani”, dă publicităţii la 8 februarie 1925 un apel către muncitorii societăţii miniere. Prin conţinutul său, acesta constituie un veritabil document, important pentru relaţia angajator-angajaţi.
„Educaţia fizică înseamnă învăţătură şi meşteşugul, cu care putem ajunge mai puternici, mai iuţi, mai sprinteni, mai îndemânatici, mai ageri la minte şi mai uniţi sufleteşte, prin anumite mişcări de mlădiere ale corpului bine cumpănite, prin jocuri, alergări, sărituri, lupte, trânte, not, călărie, aruncări de suliţe şi greutăţi şi multe alte încercări ale puterilor noastre.
Prin educaţia fizică nu este vorba să vă punem la o altă muncă, căci munciţi îndeajuns, ci este vorba să vă arătăm calea cea bună, care să vă ducă la putere şi sănătate, la îndreptarea neajunsurilor, cari isvoresc dintr’o muncă grea începută prea timpuriu la copii, inteţită uneori prea mult la tineri şi la oameni mari şi dusă prea departe la cei bătrâni, fără ca să primească în schimb o hrană îndestulătoare şi potrivită cu munca la care sunt supuşi.
Într’adevăr copiii muncitorilor încep a munci din greu la o vârstă prea fragedă, când oasele lor sunt încă moi şi sgârciurile încă nu sunt bine încheiate şi când greutăţile pe cari le ridică sau le duc în spinare apasă prea mult asupra trupului lor, pricinuindu-le îndoitura şirei spinărei şi oprindu-i din creştere. Dar în afară de aceasta copilul, care nu aleargă şi care nu se joacă, ajunge fără voinţă şi vicios, adică cu apucături rele. Aceste neajunsuri se pot înlătura prin educaţia fizică.
Vom încerca a vă pune în curent cu foloasele educaţiei fizice. Aceasta este recunoscută astăzi de aproape toată lumea, ca având două scopuri principale de atins şi anume:
1). Cultivarea şi propăşirea sănătăţii, căci este unanim admis, că sănătatea este fundamentală pentru desvoltarea completă a individului şi sănătatea este dependentă de buna funcţionare a tuturor organelor vitale.
2). Desvoltarea caracterului.
Vom stărui asupra fiecărui punct în parte.
Efectele educaţiei fizice – a jocurilor – asupra organismului corpului pot fi generale, adică acele efecte, cari influinţează marile funcţiuni: aparatele circulatoare, respiratoare, digestive, sânge, schimbul de materii, sistem nervos,locale, ale căror efecte sunt limitate numai la muşchi, oase, ariculaţii.
Ca efecte generale enumerăm efectele fizice, morale şi intelectuale. Drept efecte fizice putem considera:Sporirea forţii, adică sporirea puterii,Agilitatea, adică capacitatea de a face în unitatea de timp un număr mare de mişcări,Promptitudinea, capacitatea de a face mişcări subite,Dibăcia, putinţa de a executa mişcări puţin obişnuite,Preciziunea, capacitatea de a executa astfel o mişcare, încât să obţinem efectul dorit,Rezistenţa la oboseală,Robusteţea, desvoltarea armonică a corpului.
În fine, drept urmare logică întrunirea calităţilor fizice arătate mai sus, rezultatele de sport, aduc frumuseţea formelor, adică perfecta armonie între membre şi trunchi.
În ce priveşte partea efectelor intelectuale, iată unele din aceste calităţi: veselia şi voioşia, încrederea în forţele proprii, spiritul de abnegaţiune. În timpul jocului poţi cunoaşte pe cineva şi prin joc ajungi adesea să corectezi unele din părţile slabe ale individului. Tot prin joc se cultivă supleţea minţii. Repeziciunea în percepţiune, spiritul de iniţiativă, atenţia, memoria şi uneori chiar şi judecata.
Toate aceste sunt adevăruri moştenite dela popoarele cari au trăit cu mii de ani înainte. Şi ori cât de departe am privi înapoi în istorie am constata că popoarele culte se închinau sportului şi aceasta nu numai din punct de vedere estetic, ci din convingerea, că numai un popor viguros şi sănătos îşi poate stăpâni locul său în lume.
După relele, cari au bântuit în timpul din urmă, azi întreaga omenire este preocupată de problema educaţiunei fizice din cauza marei sale însemnătăţi cu privire la rezistenţa şi încrederea, pe cari individul şi massele întregi le pot câştiga ele înşile pe această cale.
Este netăgăduită intenţia bună a conducătorilor Societăţii „Petroşani” când pe lângă alte intituţii de cultură şi higienă susţine o arenă sportivă cu mari cheltuieli. Regretabil însă este, că în cunoştinţa celor mai sus înşirate, pentru a da posibilitatea muncitorilor mineri a se cultiva şi distra, Societatea a făcut apel către muncitori, pentru a îmbrăţişa în număr cât mai mare sportul şi acest apel nu a aflat urechi ascultătoare.
Trebuie să atragem atenţiunea asupra faptului, că sportul nu este numai a da cu piciorul în minge sau a te întrece în fugă cu alţii, sau a arăta care poate sări sau arunca greutăţi mai departe, sportul are altă menire, iar aceste sunt numai mijloacele.
Când ne adresăm vouă, muncitori, gâdul nostru nu este să vă îndemnăm să luaţi parte activă la sporturi, ci în primul loc ne adresăm vouă ca părinţi.
Voi muncitori bărbaţi munciţi din greu o parte a zilei, iar ajungând acasă trebuie să vă odihniţi corespunzător pentru a menţine puterea de lucru, puţinul timp ce vă mai rămâne liber trece repede cu alte îndeletniciri, astfel, că vă punem întrebarea cât timp vă mai rămâne şi pentru ca să vă ocupaţi cu copiii voştri. Asemenea şi mamele ocupate ziua întreagă cu gospodăria nu că ar mai avea timp să se ocupe cu copii, dar e chiar de multeori bucuroasă, că nu se împiedică la fiecare pas de ei şi singură îi trimite afară la stradă la joc. Da, e foarte bine. Trimiteţi copiii în timpul liber să se joace, dar nu la stradă unde îşi însuşeşte apucături rele, ci la arena sportivă unde poate să vadă şi să facă exerciţii sub supravegherea oamenilor pricepători şi vă asigurăm, că acest lucru va fi numai în favorul copiilor voştri. Acolo îşi vor putea desvolta trupul, se vor obicinui cu disciplina şi respectul şi se vor face oameni de ordine. Copiilor le plac întrecerile, lor le place să exceleze, să iasă în evidenţă. Aceasta putem s’o numim mândrie, dar nu e decât dorinţa de a fi puşi în lumină. Daţi-le aceste ocazii şi apucăturile rele se vor pierde foarte repede.
Nu spunem un lucru mare atunci când afirmăm că viitorul nu este în mânile oamenilor bătrâni, ci în ale tinerilor şi copiilor de azi.
Apoi vine rândul vostru tineri muncitori. Până la orice vârstă, nicicând nu este târziu a te apuca, de aceea ce nu poate fi întru stricăciunea ta. Voi poate nici nu puteţi cuprinde foloasele ce vă aşteaptă. Înainte de toate sunteţi acolo, unde se adună lume bună. Vă obicinuiţi cu purtarea în societate. Un atlet sau un fotbalist bun se va prezenta pe teren înaintea publicului, va fi trimis la concursuri în oraşe streine, va avea ocaziune să cunoască lume nouă, oameni nuoi, lucruri nuoi. Iar între timp va ajunge să fie cunoscut de directorii de mine, de şefii lui, ceea ce poate să’i fie numai în binele lui pentru viitor.
Puţinul ce mai avem de spus este pentru voi bătrânii. Care dintre voi nu ar simţi o bucurie atunci când ar vedea copilul sau altă rudenie a sa pe arena sportivă în faţa marelui public. Şi în după masa unei frumoase zi de cărbătoare, cât de recreat te vei înapoia acasă, după ce atât timp ai stat în aerul sănătos şi liber al naturei şi nu a trebuit să stai undeva în aerul îmbâcsit al vreunei cârciumi, cheltuindu-ţi câştigul pe beuturile falşificate şi stricătoare de sănătate.
Încercaţi deci numai odată sau de douăori a privi la concursurile sportive şi suntem siguri că singuri veţi vedea că acesta este cea mai frumoasă distracţie din zilele de sărbătoare.
Conducătorii clubului proiectează pentru anul 1925 şi aranjarea de excursiuni frumoase pe jos, în grupuri. Se va face o încercare de revenire la vechile jocuri ale poporului, în general se vor practica jocurile şi exerciţiile în aer liber, cari întăresc trupul, făcându-l pe om bun, vesel, frumos şi apt la luptă pentru existenţă.
Cetiţi deci încă odată aceste rânduri şi veţi înţelege că toate cele spuse aci sunt adevăruri. Puţină bunăvoinţă şi puţin interes şi atunci vă veţi convinge şi de rezultatele acestor adevăruri. „Minte sănătoasă în trup sănătos” este un proverb, a cărui origine se pierde în nemărginitul secolelor trecute şi care va rămâne şi pentru necunoscutul secolelor viitoare.
Urmaţi sfaturile noastre şi veţi îndeplini obligaţia, vă veţi face datoria faţă de societatea omenească şi faţă de voi înşivă.
Bun noroc!”
La şedinţa CAMP, Interdicţie pentru fotbalistul Weinert
La 20 decembrie 1924 are loc o şedinţă a comitetului Clubului Atletic al Minelor Petroşani (CAMP). După rezolvarea chestiunilor curente se aduce în discuţie şi comportamentul deloc sportiv al fotbalistului Weinert de la Jiul Lupeni.
Şedinţa a fost deschisă de preşedintele CAMP, inginerul Tiberiu Timoc. Dintre discuţiile de ordin curent, demne de reţinut din relatarea şedinţei sunt acelea referitoare la noul patinoar amenajat la arena sportivă din Petroşani: „(…) s-a dat o deosebită atenţie sporturilor de iarnă, făcând la arena sportivă un teren de patinaj cum rar se află în oraşele noastre din ţară. Taxa însă a fost stabilită cât se poate de convenabil pentru marele public, şi anume 15 lei de persoană, pe când în alte oraşe e 25 lei de persoană. Membrii Clubului plătesc numai 10 lei, iar membrii activi şi familiile lor nu plătesc nimic”.
Preşedintele Timoc mai informează comitetul de demersurile întreprinse pe lângă director general Nicolae Teodorescu în vederea organizării unei deplasări a sportivilor de la CAMP la Roma. Din păcate, solicitarea ca Teodorescu să intervină la ministrul Comunicaţiilor pentru a obţine un vagon gratuit nu a primit un răspuns favorabil, rezolvarea fiind amânată până în primăvara anului 1925.
Discuţiile despre comportamentul nesportiv al fotbalistului Weinert au constituit punctul cel mai fierbinte al unei şedinţe destul de… răcoroase. Prin urmare, să-i dăm cuvântul unui martor avizat: „Dl. ing. Litz comunică apoi amănunte despre purtarea jignitoare a fotbalistului Weinert din echipa Jiul (e vorba de Jiul Lupeni – n.r.), care în cursul unui match a adresat cuvinte ofensatoare la adresa Clubului Camp. Comitetul hotărăşte ca numitul jucător să fie exclus pentru totdeauna de pe arena Clubului Camp, iar Clubului Jiul de la Soc. Uricani-Valea Jiului să i se notifice în scris deciziunea aceasta”. Hotărâtă conducere, nu glumă…
Trei competiţii fotbalistice inedite
Cupa „Ing. T. Timoc”
În vara anului 1936 pe arena sportivă din Petroşani (situată în arealul actualului Parc Carol Schreter) are loc timp de două zile o competiţie fotbalistică inedită, dotată cu Cupa „Ing. T. Timoc”. Iniţiatorul competiţiei, inginerul Tiberiu Timoc, director tehnic al Societăţii Petroşani, a fost un bun român, într-o vreme chiar preşedintele Clubului Atletic al Minelor Petroşani, fiind unul dintre cei mai activi participanţi la viaţa cultural-social-sportivă interbelică a Văii Jiului.
La startul competiţiei s-au aliniat 6 echipe de fotbal care activau în campionatul districtului Văii Jiului: Jiul Petroşani, Minerul Lupeni, Lonea, CFR Simeria, Metal-Sport Călan şi Corvinul Deva. Nu ştim din ce motive, deşi anunţată, Metal-Sport Călan nu s-a mai aliniat la startul competiţiei, în care au jucat doar 5 echipe. Duminică, 7 iunie, au loc 3 partide, în care fotbaliştii Văii Jiului ies învingători: Jiul – Corvinul: 3-0; Lonea – CFR Simeria: 3-1 şi Minerul Lupeni – Corvinul: 8-1.
Luni, 8 iunie, se confruntă echipele învingătoare. Fotbaliştii loneni îi înving cu 1-0 pe minerii lupeneni, Jiul administrează un sec 6-0 Minerului Lupeni şi un 7-0 lonenilor.
La sfârşitul competiţiei, are loc festivitatea de premiere, ing. Tiberiu Timoc înmânând jiuliştilor Cupa „Ing. T. Timoc”, reprezentată printr-o minge de fotbal lucrată artistic din bronz. Mai notăm pentru istoricul fotbalului lonean că fotbaliştii din Lonea au ocupat locul al II-lea al competiţiei.
Seara, toţi competitorii, învinşi şi învingători, s-au deplasat la Cazinoul muncitoresc din Colonia de Jos a Petroşaniului, unde a avut loc un banchet în onoarea competitorilor.
Cupa „Direcţiunii Minelor”
În vara anului 1944, la Petroşani are loc o competiţie fotbalistică dotată cu Cupa „Direcţiunii Minelor”. La competiţie se înscriu 24 de echipe, dintre care amintim următoarele: A.C.P., Mecanica, Şcoala Technică Industrială, Mina Petrila, CFR Petroşani, CFR Livezeni, Mina Petroşani, echipa Petroşaniului. Jucătorii echipei Jiul care erau angajaţi ai minelor Petrila şi Petroşani au întărit cele două teamuri de amatori, iar fotbaliştii Jiului care nu erau angajaţi ai societăţii Petroşani au format echipa „Petroşana”. În meciul decisiv s-au întâlnit echipele „Petroşana” (antrenată de şeful Poliţiei Petroşani, Virgil Şerb) şi mina Petrila. Meciul s-a încheiat la egalitate, însă Cupa „Direcţiunii Minelor” a revenit echipei „Petroşana” fiind înmânată de ing. Alexandru Bădărău, directorul tehnic al Soc. Petroşani.
În afara cupei, organizatorii au mai oferit 11 medalii de argint aurite fotbaliştilor echipei ACP, 11 medalii de argint componenţilor echipei Mecanica, 11 medalii de bronz echipei minei Petrila. Un premiu inedit, 11 creioane automate a fost oferit de Ştefan Sadoveanu fotbaliştilor de la Şcoala Technică Industrială Petroşani pentru fair-play-ul dovedit în timpul competiţiei.Competiţia s-a încheiat solemn, în acordurile marşurilor naţionale intonate de orchestra organizaţiei „Muncă şi cultură”.
Cupa „Buttu”
Inginerul August Buttu, angajat al Societăţii „Petroşani”, era un mare pasionat de fotbal. Prin urmare, organizează în august 1944 o competiţie fotbalistică dotată cu Cupa „A. Buttu”. Finala s-a desfăşurat duminică, 13 august, pe arena sportivă „Jiul”. În finală s-au întâlnit echipa Minerul (care pierduse la 30 iulie cu 2-0 în faţa Jiului Petroşani) cu o combinată a echipelor Jiul, A.S. Lonea şi A.S. Aninoasa. Meciul s-a încheiat la egalitate, Cupa „A. Buttu” revenind echipei Minerul, pe locul al II-lea clasându-se doar la o diferenţă de un punct Jiul. Pentru iubitorii de istorie fotbalistică vom consemna şi formaţiile Minerului şi Jiului Petroşani.
Minerul: Kiss, Carpineţ, Racoţi, Peter, Moldovan, Astelean, Iancu, Onisia, Iancu, Bucur şi Popa.
Jiul: Henzel, Radu, Măndiţă, Pârvu, Zoller, Rotaru, Golgoţiu, Câmpeanu, Pop I, Szabo şi Vâjdea.
Un bilanţ încurajator din… 1924.Sportul la CAMP
Poate nu o să vă vină să credeţi, dar în 1924 erau legitimaţi 547 de sportivi la cele 5 secţii sportive ale Clubului Atletic al Minelor Petroşani (CAMP): atletism, fotbal, tenis, lupte greco-romane şi patinaj şi schi.
14 echipe de fotbal!
Pare incredibil în zilele noastre, dar în 1924, 14 echipe jucau sub culorile CAMP-ului: echipa I, Mina Est Petroşani, Mina Aninoasa, Mina Petrila, Mina Vest Petroşani, Mina Dâlja, Mina Vest Vulcan, Mina Chorin Vulcan, Mina Est, Atelierul Central Petroşani, echipele ferarilor din Vulcan şi Petroşani, echipa croitorilor şi echipa juniorilor care atunci erau denumiţi pitici.
Echipa I a jucat în 1924 în campionatul regiunii Arad, câştigând 6 meciuri şi pierzând doar unul. Fotbaliştii primului team al CAMP-ului au marcat 24 de goluri şi au primit doar 4, au adunat 12 puncte, câştigând campionatul regiunii Arad.
În afara meciurilor oficiale, CAMP a mai jucat în 1924 şi 29 de meciuri amicale. Statistica acestora e următoarea: 21 meciuri câştigate, 4 pierdute, 4 remize. Fotbaliştii petroşeneni au dovedit şi în amicale aceeaşi poftă de gol şi defensivă bună ca şi în meciurile oficiale, marcând 67 de goluri şi primind 29.
Celelalte echipe au jucat în campionatul minier. Primele trei locuri ale campionatului minier au fost ocupate de Mina Est Petroşani (26 de puncte), Mina Aninoasa (22 de puncte) şi Mina Petrila (19 puncte). Şi echipele miniere au susţinut şi meciuri amicale cu teamuri din Călan, Simeria, Deva şi Hunedoara.
Din activitatea piticilor din anul 1924 merită amintită partida desfăşurată la Arad, unde piticii petroşeneni au câştigat meciul cu „o superioritate vădită”.
Premii şi la luptele greco-romane
Şi luptătorii CAMP-ului au înregistrat rezultate bune la concursurile de lupte greco-romane, clasân-du-se de 6 ori pe locul I, de 4 ori pe locul al II-lea şi de două ori pe locul al III-lea. Considerat mai mult un sport de… iarnă, secţia de lupte greco-romane cunoaşte în ianuarie-februarie 1925 un reviriment.
Mândria CAMP-ului - secţia de atletism
Având rezultate peste aşteptări, 19 atleţi petroşeneni au reprezentat în 1924 mândria Clubului Atletic al Minelor. Aceştia au câştigat 11 competiţii atletice (3 naţionale, 4 regionale şi 4 orăşeneşti), stabilind 6 recorduri naţionale. Atleticii CAMP-ului s-au clasat de 49 de ori pe locul I, de 64 de ori pe locul al II-lea şi de 41 de ori pe locul al III-lea.
Cupa „Carol” şi Cupa de argint obţinută la cross country naţional au reprezentat alte motive de fală sportivă în anul 1924.
Puţini tenismeni
Tenisul, considerat un sport „de felul lui costisitor”, nu număra prea mulţi adepţi în zona noastră. Drept urmare, nici secţia de tenis a CAMP-ului nu s-a putut lăuda în 1924 cu o activitate bogată.
Patinaj&schi
Considerate cele mai noi secţii înfiinţate de CAMP, patinajul şi schiul nu intraseră în 1924 suficient în conştiinţa amatorilor de sporturi hibernale. Referitor la acestea, reţinem din Darea de seamă despre activitatea CAMP în anul 1924: „Prin înfiinţarea patinoarului la arena sportivă se va dezvolta de acum înainte. Schiori avem puţini. Terenul nostru, deşi suntem în munţi, este puţin potrivit pentru practicarea acestui sport”.
În 1927 Ferencvaros Budapesta. Le-a scos fotbalul din cap fotbaliştilor din Valea Jiului
În vara anului 1927, la începutul lunii iunie, fotbaliştii de la celebra echipă profesionistă de fotbal Ferencvaros Budapesta efectuează un turneu în Valea Jiului, disputând două meciuri în compania echipelor din Valea Jiului, de care a dispus la scoruri astronomice. Mai multe despre această descindere a fotbaliştilor maghiari citiţi în cronica meciului publicată la 17 iulie 1927.
„Echipa Ferencvaros, din liga profesionistă maghiară, cu ocazia turneului din România a ajuns iar şi în Valea Jiului. Jucătorii ne-au prezentat un spectacol în care şi-au arătat câteva dintre trucurile care i-au făcut celebrii în toată lumea. Bineînţeles, au câştigat în faţa Jiului cu 9:3 (3:2 la pauză), iar în faţa celor de la CAMP au câştigat cu 8:1 (1:0 la pauză).
Au participat toţi iubitorii de sport din Valea Jiului. Nu o să insistăm pe detalii tehnice ale meciurilor, ci pe învăţămintele pe care ar trebuie să le tragem în urma acestora.
Organizatorii şi-au asumat un risc financiar major organizând aceste partide (timpul bun a mai redus aceste riscuri). Şi-au asumat acest risc doar pentru a putea învăţa câte ceva de la cei care sunt adevăraţi maeştri. Aşa s-a şi întâmplat. Au avut de învăţat atât jucătorii, cât şi spectatorii. Atât cei care au fost în tribune, în calitate oficială, cât şi ceilalţi care au venit doar să se bucure de un spectacol sportiv.
Oaspeţii, vineri, au jucat cu rezervele, duminică - cu titularii. În ambele partide gazdele au făcut un joc foarte bun în prima repriză, jucând de la egal la egal.
Vineri, de un ajutor real în favoarea gazdelor au fost pe de o parte, plimbarea făcută de oaspeţi în Parâng, pe de altă parte, terenul de dimensiuni foarte mici.
Repetarea jocului bun din prima repriză a fost evident şi în a doua partidă. De altfel, oaspeţii şi-au adaptat strategia astfel, fiindcă ştiau că în a doua repriză gazdele nu vor mai reuşi să ţină ritmul, pierzându-şi rapid resursele fizice. Astfel, băieţii de la Ferencvaros au reuşit să câştige cu un avantaj evident fără a depune prea mult efort.
Deci, condiţia fizică precară este evident unul din punctele slabe ale celor de la Jiul, impunându-se ca fiind absolut necesar efectuarea de antrenamente sistematice şi bine structurate.
A fost o adevărată plăcere să-i cunoaştem pe băieţii de la Ferencvaros, atât pe teren, cât şi în particular. Pe lângă faptul că aceşti băieţi sunt foarte inimoşi şi au un suflet mare mai sunt şi foarte modeşti. Toate acestea derivă din stilul de viaţă sportiv pe care-l duc. Nu fac diferenţieri în funcţie de originea etnică (printre ei sunt maghiari, români, evrei). De asemenea, nu se fac diferenţieri nici în funcţie de clasa socială sau mediul cultural din care provine fiecare. Trăsături comune: se iubesc şi se respectă între ei, îşi respectă antrenorii şi sunt loiali clubului lor. Toate acestea fiind evident şi din devotamentul cu care apără culorile clubului lor pe teren.
O altă trăsătură comună a băieţilor de la echipa oaspete a fost lipsa aerelor de vedete.
Din cele două calităţi de bază mai sus menţionate rezultă o condiţie pe care ei o aplică cu stricteţe: niciodată un jucător nu-şi permite să-şi certe vreun coechipier, dacă acesta comite vreo greşeală în timpul jocului. Jucătorii nu contestă deciziile antrenorilor, iar în caz de înfrângere spectatorii să nu-i acuze pe jucători, fiindcă ceea ce se întâmplă pe teren nu este întotdeauna corect interpretat de cel care stă confortabil în tribune. Pe de altă parte, jucătorii să nu-şi dea ochii peste cap dacă uneori spectatorii le aduc reproşuri, să nu uite că spectatorii provin din rândul celor care nu au practicat sport.
Să facă toţi aşa cum fac cei de la Ferencvaros: prima dată, fiecare să-şi analizeze propriile greşeli şi să-şi dea interesul să nu le repete.
Nici supărarea celor din tribune nu este întotdeauna întemeiată. Urmărind modul de a reacţiona, aş clasifica spectatorii în trei categorii: prima - categoria celor fanatici, pentru care este mai presus de orice îndoială faptul că nu există echipă mai bună ca Jiul. Aceştia sunt cei care şi-au înecat în bere necazul indus de victoria celor de la Ferencvaros.
A doua categorie o reprezintă exaltaţii, care consideră că este o datorie de onoare a Jiului să câştige fiecare meci. Aceştia sunt foarte pasionali. Acum îl ridică în slăvi pe jucătorul care reuşeşte un dribling spectaculos, iar în clipa următoare îl înjură dacă pierde balonul. Nu au capacitatea de a aprecia şi aplauda un gol elaborat rezultat dintr-o fază spectaculoasă reuşit de echipa adversă.
Faţă în faţă cu aceste două grupuri, care, de fapt, nu au nimic în comun cu ideea de sportivitate se află al treilea grup. Care a ştiut să se bucure de spectacolul oferit de echipa oaspete. Aceştia au recunoscut diferenţa evidentă dintre cele două echipe şi care şi-au pus problema ce meci frumos ar fi putut fi dacă şi echipa noastră ar fi fost de o valoare apropiată de cea a oaspeţilor.
Există oraşe şi chiar şi ţări unde predomină spectatorii din cea de a treia categorie. Încercaţi să vă imaginaţi de ce spectacole sportive au şansa să se bucure”.
Comentarii articol (1 )
#1
 Daniel B19.03.2013, 20:13:08
Ma bucur sa citesc un articol atat de detaliat despre istoria sportului in Valea Jiului. Din pacate, dati-mi voie sa constat o descriere nonsens a autorului acestui articol. Oare cati suporteri de fotbal ar avea rabdarea sa citeasca descrierea unui meci de fotbal din 1914? In timp ce alte subiecte cu adevarat interesante asteapta sa fie cunoscute de cititorii vostri? Cum este posibil sa nu mentionati despre Baza de tenis din Lupeni, care a fost singura in Europa de Est din perioada descrisa de autor, la care veneau nobili din toata Europa sa joace tenis. Stie autorul articolelor sportive din ziarul d-voastra ca acea baza sportiva a fost reabilitata de mai bine de un an si data in folosinta? Sau nu este un subiect sportiv demn de mentionat pentru ZVJ? Multumesc si toate cele bune!
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Pe aceeasi tema
 Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online! 
Flyere, pliante, broşuri, afişe, cărţi de vizită, mape, formulare... 
Cataloage promoţionale 2024 
Plăcuţe şi indicatoare pentru case, blocuri, sedii 
Rame click - comandă online! 
Panou decorativ pentru interior sau exterior – tu alegi designul! 
Steaguri publicitare - click pentru a comanda! 
Stâlpi pentru delimitare (opritori, de ghidare) - comandă online! 
Cataloage promoţionale 2024
Alege să o susții! 
Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online!
Promovare
 Publicitate
 Newsletter
|
Copyright © 2008-2024 ZVJ. Toate drepturile rezervate.
