Cuvintele din cafea

 

Din cafea se-nalţă cuvintele puse cap la cap

în luna aceasta grădina doarme în sine

şi noi o veghem să devină viers al primăverii

 

stare de graţie e zahărul ce se aşează în zaţ

pentru ca noi să visăm cum 

se-ntâlnesc lunile

cum se despart zilele

şi de ce nopţile sunt refluxul pierdut în priviri

 

a venit muza sub forma unei pisici

prelingându-se spre planeta roşie

numai ea ştie că ceea ce visăm noi 

este felul de a fi zei

 

ne facem veacul aici

în cafeneaua piticilor pe somnambule mese

colţ în colţ cu poezia de dragoste

 

avem tutun pe degete pe buze prin buzunare 

căutăm mărunţiş pentru copiii orfani

ne oferim de pomană viaţa 

pentru a nu se stinge în felinare

 

acum ne doare o stea înfiptă în umăr 

puterea ei răscoleşte cupole şi nuduri

păsările şi ierburile îşi caută seminţele sub zăpezi

şi noi le privim pe Via Appia

 

sunt negre cuvintele-n cafea

eu te păstrez pentru mine 

mai trag un fum şi mă duc să sting felinarele acelea …

 

Un gând dincolo de abis

 

Nu mai poţi să mergi cu trenul

e prea mare înghesuiala dintre şine

când hoiturile râd dincolo de bariere 

 

stau în picioare şi te privesc uimit

cum îţi ruginesc mâinile

cum îţi cad hainele în dizgraţie

 

nu te strânge nimeni în braţe şi eşti de prisos

pământul se roteşte fără tine

prin rochia ta se văd stelele calcinate

e pusă în balanţă aroma nopţii

 

din busolă a mai rămas misterul păsărilor

negrele guri ale hăitaşilor

tot mai îndepărtat sunetul de corn 

speranţa hăituită de magnetismul iubirii

 

avem în noi drumurile cu pecetea ploilor

ne pierdem în lanuri 

şi ne ajung pretutindeni barbarele cântece

 

se strevăd tăcerile prăbuşite 

în inima galaxiei eşti gândul meu

care scrie pe frunze

 

prin orbitele fragile prin urcioarele de lut

solitar este gândul 

care te înalţă dincolo de abis

pentru a te reda… pentru a mă reda…

 

În faţa noastră un ţărm

 

Am tras zăvoarele ruginite cum sunt

nu aştept un străin cu faţa desfigurată

în oglinzi se prelungeşte ziua

a mai rămas muniţie pentru a ucide orice dorinţă

 

să te ridic pe umeri mi-ai propus

ca tu să vezi ce este peste zid

dincolo se estompează capătul unei punţi

fugarele cetăţi retrase în pietre

 

ne ridicăm dând din aripi imaginare

o străduinţă de a fi pe câmpia memoriei

absenţa din ochii tăi trece dincolo

nu a sunat încă stingerea …

 

cad secundele de cenuşă

ploile au gust de cerneală

şi se ridică pe ziduri tăcerea

te întreb: ce este dincolo?

 

tu te faci că ştii

umerii mă dor de-atâta întuneric

ne apasă o lume ne apasă un dor

ţi se destramă privirea de-atâta încordare

 

şi rămânem uimiţi amândoi

printre săgeţile de parfum

pe catarge nebune ca două păsări diferite

în faţa noastră visăm un ţărm.

 

Ne-a prins toamna

 

A trecut vremea teraselor

miresmele viilor încet se sting 

sunt flăcări peste tot şi ochii pădurii

prin noi se preling

 

tot mai aproape-i noaptea

şi ea zămisleşte un început de lume

se presimt ploile nesfârşite

în această genune

 

noi ne iubim şi rătăcim prin trupuri

eu prin trup de bărbat 

tu prin trup de femeie

căutăm un iris desperecheat 

 

a rămas singură tăcerea 

o cronică veche 

la o masă de brad scrijelim 

despre umbrele care nu au pereche

 

şi ne ducem fiecare prin lume

doar frunze ruginite rămân din noi

cu sufletele sfâşiate

suntem arborii goi

 

trece prin noi vântul şi e târziu

toamna ne prinde sufletul în gheare

as vrea să dăm înapoi zilele … nopţile

dar vinul s-a acrit în pahare …

 

În livezile de pruni

 

În livezile de pruni merg omizile şi caută

rugina unei vieţi crude

un sânge târziu …

 

ce ne vom face cu atâtea crisalide?

 

e un zvon de flori în lume

aripi petale şi miresme …

 

se-nalţă din noi singurătatea

o statuie de sare a nimicului

lucirea de metal tăişul prin care străvăd

clipele desculţe

 

dă-te uitării

numai aşa se rostogolesc celulele

şi se-ncing horele

şi se scriu cărţile

 

aş vrea să te uit într-un raft

să simţi gustul prafului

pe Hafiz ca pe-un zeu să-l iubeşti

 

cade peste noi funinginea electrică

şi fluturii bat din culori ca din aripi

noi batem în porţile tăcerii

 

şi ne deschidem

pentru a fi mai apoi gândul inimii

când se rup crisalidele în sinea lor.

 

Cohorte de furnici şi cohorte de zei

 

Suntem acum făpturi ca niciodată

cohorte de furnici şi cohorte de zei

 

în colţul acesta de lume 

mai avem puţin şi-ncepem jocul

florilor de hârtie desperecheate

 

olarul a pus în templul lutului

neodihna celui însetat

o catedrală luminoasă a muncii

 

în sentimentele de cenuşă

se aud inimile cum bat

se aud frumoasele cum se duc …

 

Corbii libertăţii

 

M-am născut cu tine-n gând

când mă durea tăcerea

într-o coapsă a pământului

un parfum de argint putred

 

cresc munţii din muguri

o părere roşie e gura ta

ce neagră e luna care s-a uitat la noi!

 

ce-nalţi sunt arborii!

cămilele fără ţară …

 

ştim zarea

în care ninge cu trupuri

corbii libertăţii rup carnea din noi.

 

Ceremonia unei vieţi zilnice

 

De pe munte se coboară un poem al apelor

când se frâng celulele-n ramuri

un adăpost ai găsit

pentru culorile destrămate în timp

 

eşti mai tare decât esenţa lemnului de mirt

nu te simt ierburile când le calci 

nu se cutremură vântul răsucit pe poteci

doar umbrele calcinate ale pădurii se văd

 

te-am negat în lumină

pentru a vedea dacă poţi duce

atât de departe esenţa tăcerii …

 

şi tu ai răsărit viers liber

eu fiind acum uimit

câte se pot întâmpla într-o fragilă absenţă

 

minunate sunt zilele de catifea ale visului

în care mă strecor pentru a te vedea

ascunsă în urmele pădurii

se va potoli setea animalelor din apa acestor urme

 

desfrunzită şi putredă risipire a vântului

printre culori un zvon de abisuri

ceremonia unei vieţi zilnice

 

noi doi plutim ca şi când nu suntem

noi suntem inima din pumnal …

 

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.