28.03.2013, 19:14:06 | 0 comentarii | 2837 vizualizari
GALERIE:
FOTO
Şcoala de şoferi, accidente auto, curse de autobuz, accidente ş.a.m.d. / O incursiune în universul rutier interbelic din Valea Jiului
Articole de acelasi autor
de Marian BOBOC
În acest documentar ne propunem să scoatem la lumină câteva informaţii inedite despre chestiunea rutieră în epoca interbelică în Valea Jiului: şcoala de şoferi, accidente auto, parcul auto, înfiinţarea de curse de autobuz, vânzări de maşini. Dar, să le luăm pe rând.
416 maşini&motociclete
În 1926, parcul auto al Văii Jiului era destul de sărăcăcios, ca să nu spunem aproape inexistent. În unele localităţi de-abia dacă exista vreo maşină. În această situaţie se afla Vulcanul. La 26 iulie 1926, notarul Vulcanului raportează primpretorului plasei Petroşeni „că automobile sau autobuze în comunele aparţinătoare Notariatului Vulcan nu sunt. Se află însă un autobuz în comuna Vulcan, care formează proprietatea numitului Popescu Traian, însă această maşină nu funcţionează din lipsa podului de la Iscroni şi din cauza drumului rău, aşa că această maşină în curând va fi dusă din Vulcan”. Tot în acest an, li se atrage atenţia proprietarilor de autobuze, „care transportă pasageri şi bagaj”, că „nu pot circula fără concesiunea de circulaţiune a Direcţiunii Generale P.T.T. şi a Direcţiunii judeţene de drumuri şi poduri.”
După cum veţi citi mai jos, în doi ani transportul se dezvoltă în Valea Jiului, apărând zeci de autovehicule şi autobuze.
Dintr-un tablou al autoturismelor înscrise la Prefectura judeţului Hunedoara aflăm din câte automobile (aici intrând şi… motocicletele) se compunea parcul automobilistic al judeţului Hunedoara la 27 septembrie 1928. Ei bine, pe şoselele judeţului Hunedoara circulau nici mai mult, nici mai puţin de 416 automobile cu număr de înmatriculare de Hunedoara.
Proprietarii acestora domiciliau în sate, oraşe, comune: Deva, Geoagiu, Cugir, Ilia, Orăştie, Brad, Simeria, Cristur, Hunedoara, Şibot şi Cugir (arondate în 1928 jud. Hunedoara), Haţeg, Toteşti, Lăpuşnic, Densuş, Sântămăria, Baia de Criş, Ludeşti, Crîscior, Tuştea, Dobra, Gura Dobra, Ruşi, Băiţa, Vălişoara, Râul Alb, Călan, Pui, Chitid, Hărău, Peştişul mare, Orăştioara de sus, Râu de Mori, Ţebea, Brănişca, Zam ori Bretea Mureşeană.
Şi în localităţile din Valea Jiului, zonă puternic industrializată, „domiciliau” circa 70 de autovehicule, după cum urmează: Lonea (proprietar - inginerul Alexandru Petrini); Petroşani (Nicolae Popescu – şeful Siguranţei; Aurel Guga; Ştefan Kiss; Ioan Rus şi Cătălina Gál; Rudolf Mittelhuber; Gheorghe Toderaş; Ştefan Nagy; Alexandru Poleak; Ioan Loy; Iosif Gudo; Nicolae Benea; Carol Şandor; văduva lui Adolf Berger; Iosif Loy; dr. Ionel Moga; Augustus Kovacs; Solomon Felsner; Iosif Remete; dr. Leo Gruber; Constantin Georgescu; Ferdinand Quitt; Ştefan Kiljen; Iuliu Balint; Nicolae Kimanoszki; Laurenţiu Luigi; Ioan Winklehner; Ştefan Kiss; Alois Lorencz; Valeria Grosuk; Matei Imling; dr. Alfred Weisz; Mihail Kinceg; Alexandru Fehei şi soţia; Ladislau Kovacs şi Francisc Masek; Ioan Krausz; dr. Maximilian Iunger; Minele de Cărbuni ale Societăţii Anonime Române; Soc. Petroşani); Livezeni (Marcu Bozici); Iscroni (Jean Dumitrescu); Aninoasa (Ladislau Gadó; Simion Iancu); Vulcan (Andrei Lua; Andrei Lica; Francisc Brukner şi Avram Goldstein; Teofil Dumitraş; Ernö Banka; Ioan Rusu; Sabin Fizeşan; Gustav Szapko – motocicletă; Gustav Sapho şi soţia; Samuilă Enea; Ioan Liska; Alfred Rudolf; Ioan Radu; Francisc Konka); Lupeni (Gheorghe Mailat; Iosif Collarini; dr. Friderich Faltick; Carol Mariolaki; Maxim Iacob; Uricani Valea Jiului; Ştefan Corpadi şi Iosif Sijjarto; Societatea Minelor de Cărbuni - 3). Numărul de ordine 1 îi aparţinea, fireşte, automobilului Prefectului judeţului Hunedoara.
Piaţa auto
Am fost curioşi să aflăm dacă, în perioada interbelică, în Valea Jiului exista o piaţă auto. Am aflat că, sporadic, la rubrica de mică publicitate a presei locale erau publicate anunţuri de profil. Vă prezentăm câteva din ofertele vremii: „Automobil/ De vânzare un automobil marca Fiat, motorul putere de 28 cai în stare bună. Reflectanţii sunt a se adresa la Tipografia Jiul Cultural Petroşeni” (15 iulie 1923) „De vânzare un automobil/ cu 10 H.P. Citroen, curat, nou, nefolosit. Reflectanţii să se adreseze proprietarului dlui Ioan Liszka casier la soc. Petroşani din Vulcan. Automobilul e de vânzare urgent şi se poate vedea la locuinţa susnumitului din str. Mihai Viteazul (Crividia) No. 12”. (7 februarie 1926)”„Aviz. Aduc la cunoştinţa on. Public, că începând cu 20 Decembrie 1926, am pus la dispoziţia on. Public un Auto-Camion pentru import şi export cu preţul cel mai moderat. Mailat Gheorghe, Petroşeni, lângă (Usina Electrică) casa Grosek”. (12 decembrie 1926).
Prima reprezentanţă
De reţinut că la 18 martie 1929 se deschide prima reprezentanţă auto din Valea Jiului. Reprezentanţa aparţinea societăţii Leonida&Comp. din Bucureşti şi avea sediul la Petroşani, pe Calea Regele Ferdinand, chiar în localul Băncii Târgu-Jiu. Din anunţul publicitar aflăm că reprezentanţa era bine „asortată” cu „piese de tot felul, cauciucuri Goodear, uleiuri etc.”. Chiar dacă suntem asiguraţi că preţurile la maşini sunt „cele mai convenabile”, pentru a cumpăra un automobil marca Chevrolet, Cadillac, Lasalle ori „renumitele Crysler”, suntem siguri că şi în anul 1929, ca şi în 2013, trebuia musai să ai ceva la portofel.
Primele şcoli de şoferi
După cum s-a văzut oferte şi parc auto existau, mai era nevoie doar de şoferi. Dar ca să fii şofer, şi în acele vremuri ca în 2013, trebuia să urmezi o şcoală de şoferi, iar apoi să susţii un examen.
Şcoală specială de şofeuri Deva anunţă deschiderea la 15 noiembrie 1926 a primului curs de şoferi în Petroşani: „Cursul va cuprinde o parte teoretică şi alta practică şi este autorizat de către autorităţile locale, toţi absolvenţii vor fi supuşi la sfârşitul cursului la un examen, primind astfel permisul de conducere pentru automobile. Limba de predare va fi cea cerută de lege la examenul de şofeuri (Română), iar în cazul cererii generale se vor da explicaţii şi în limba Maghiară. Pentru probele practice elevii cursului vor avea la dispoziţie două automobile. Taxa totală pentru urmarea cursului este: particulari – Lei 3.000; Funcţionari şi Ofiţeri – Lei 2.600, Studenţi – Lei 2.300. Doritorii de a participa la cursuri sunt rugaţi de a se prezenta cât mai curând la Biroul de afişaj MUNTEAN şi COMP. Petroşeni. Durata cursului e una Lună 2 săptămâni teoretic, 2 practic. Taxa de înscriere: L. 100”. Un om respectat de comunitatea petroşeneană, Teodor Munteanu, tipograf la Jiul Cultural, era responsabilul cu înscrierile.
La 15 noiembrie, cursanţii petroşeneni ai şcolii de şoferi s-au întâlnit, la orele 12 „trecute fix”, cu reprezentantul şcolii, inginerul Crişan, în localul Tipografiei Jiul Cultural. Peste o săptămână, la 25 noiembrie, 20 de elevi din Deva ai inginerului Crişan au susţinut examenul la Lugoj, în faţa comisiei, ieşind „cu tot succesul, fără să cadă vreunul”.
Cei 56 de elevi din Valea Jiului ai şcolii de conducători auto înscrişi în 1926 au absolvit cu brio examenul în 1927, intrând cu toţii în posesia permisului de conducere pentru automobile.
Încurajat de succesul afacerii, conducătorul Şcolii speciale de şofeuri Deva revine în vara anului 1928 pentru redeschiderea la 9 iulie a acestui curs „necesar atât ca sport, cât şi ca profesiune”. Prin urmare, „doamnele şi domnii cari doresc a urma acest curs distractiv şi util în acelaşi timp, se pot înscrie în Petroşani, strada Principele Carol No. 5 (casele N. Todea)”. Şi încă o veste bună pentru amatori: „Plata în rate. Succesul e deplin”. Cursurile de şofer încep la Petroşani, Aninoasa, Vulcan şi Lupeni, fiind ţinute chiar de directorul şcolii, ing. Nicolae Crişan. Pe 7 octombrie, elevii au dat examen în faţa comisiei Prefecturii de Poliţie din Lugoj, rezultatul fiind considerat „lăudabil”. Mai pe înţelesul mulţimii, aceasta înseamnă că toţi elevii au luat examenul.
Numărul amatorilor de şoferi cu acte în regulă din Valea Jiului fiind în creştere, încet dar sigur, şcoala de şoferi devine un business. Nici nu a trecut bine, şi cu… bine, prima serie de elevi examenul, că este anunţat un nou curs de şofeuri: „În urma succesului cu care toţi elevii au trecut examenul pentru obţinerea permisului de conducători de automobile şi în urma cererilor nou venite – la 22 octombrie a.c. se deschide din nou un curs de şofeuri în Petroşani, sub direcţia d-lui ing. Nic. Crişan. Înscrieri la Banca Parângul. Taxa: 3.000 lei”.
Din 1929, afacerea şcolii de şoferi este preluată de un petroşenean, Nicolae Sădean. Numele lui Sădean le este cunoscut cititorilor noştri (cu memorie măcar de o… săptămână), deoarece el a apărut în calitate de mecanic al conductei de apă în ediţia precedentă a Prăvăliei cu istorii. Mirosind că este rost de o afacere, în mai 1929, Sădean, un afacerist întreprinzător, preia din mers ideea, anunţând deschiderea unui curs de şoferi în Petroşani. Şi pentru a sfida orice concurenţă, scade semnificativ costul cursului teoretic şi practic de la 3.000 lei la 2.500 lei.
Afacerea lui Sădean a prins rădăcini la Petroşani, din moment ce în anul următor, în 1930, acesta anunţă din nou deschiderea cursului de şofer: „La 15 ianuarie a.c. (1930 – n.a.) se va deschide în Petroşani un curs de şofer sub conducerea d-lui Nicolae Sădean. Cursul va dura 8 săptămâni. Taxa – 2.500 lei, plătită în 3 rate. Funcţionarii publici beneficiază de 40% reducere”. Peste 3 luni, în martie 1930, o altă serie de cursanţi urmează cursurile şcolii de şoferi. Cu o asemenea atrăgătoare ofertă, nu e de mirare că şcoala deveană a dispărut din viaţa Petroşaniului.
La 25 februarie 1930, se reglementează din punct de vedere legislativ situaţia acestor şcoli, Consiliul de Miniştri emiţând Jurnalul nr. 271 (adică o Hotărâre de Guvern – n.a.), publicat în Monitorul Oficial nr. 52/ 5 martie 1930, în care sunt stipulate condiţiile cerute pentru autorizarea funcţionării de şcoli pentru pregătirea şoferilor (conducători auto).
La 15 aprilie 1930, Prefectura judeţului Hunedoara comunică Comisariatului de Poliţie Petroşani că Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale va da autorizaţia pentru funcţionarea unor astfel de şcoli. De autorizaţie au nevoie nu doar şcolile care se vor înfiinţa, ci şi acelea înfiinţate deja.
Solicitanţii autorizaţiei de funcţionare trebuiau să respecte următoarele condiţii: „a) să fie inginer mecanic sau electrician; b) să posede cărţi de meşteri mecanici sau electricieni şi dovezi că s-au specializat în lucrări de automobile; c) să fie absolvenţi ai unei şcoli superioare de arte şi meserii, cu dovezi că s-au specializat în lucrări de automobile”.
În afara persoanelor fizice, mai puteau deschide şcoli pentru pregătirea şoferilor şi următoarele instituţii publice, cu condiţiile ca să fie conduse de specialişti care să îndeplinească condiţiile înainte enumerate: Automobil Clubul Regal Român; Camerele de Comerţ şi Industrie; Camerele de Agricultură; Societăţile Anonime; Întreprinderile pentru industria de automobile, precum şi persoanele particulare”.
Jurnalul Consiliului de Miniştri nr. 271 mai prevede ce acte mai trebui depuse odată cu cererea: “titlul cerut mai sus pe baza căruia solicitantul cere autorizaţia, dovada că posedă locul pentru şcoală şi materialul didactic necesar, precum şi un memoriu în mare care va arăta organizarea şcolii, durata cursurilor, obiectele de învăţământ, corpul didactic şi taxele ce se vor percepe de la elevi”.
După apariţia noii legii, un lucru îmbucurător pentru cursanţii şcolii de şoferi: începând cu luna aprilie 1930, examenele de conducători de automobile nu mai loc la Lugoj, ci la Chestura Poliţiei Deva, dimineaţa – partea teoretică, iar de la orele 15 – proba practică.
Curse de autobuze, înaintea ZMK-ului
În ediţia nr. 100 am povestit despre prima cursă de pasageri, efectuată între Petroşani-Tg. Jiu cu… trăsura. Acum vom trece în revistă câteva curse de autobuze din perioada interbelică, pe diferite rute.
În 1926 Iosif Blendea concesionează cursele de autobuze pe relaţia Petroşani-Tg. Jiu. Dat fiind numărul mare al solicitărilor în septembrie 1927, Blendea este nevoit să mai introducă o cursă suplimentară. Prin urmare, clientela este informată cu promptitudine prin intermediul presei locale de introducerea celei de-a treia curse: „Atenţiune! Pe lângă cursele obişnuite de automobile între Petroşani-Tg. Jiu, d-nul Iosif Blendea, concesionarul acestor curse, a mai înfiinţat o cursă suplimentară, cu plecarea din Târgu-Jiu între 10-11 a.m., iar din Petroşani, la 5 p.m., spre Târgu-Jiu, cu aceleaşi taxe. Se atrage atenţiunea tuturor asupra înlesnirilor ce prezintă aceste curse pentru transportarea călătorilor”. Călătorii parcurgeau cei 60 de km între Petroşani şi Tg. Jiu cu autobuze marca Ford şi Chevrolet. Preţul biletului: 150 lei, adică 2,50/ km.
În august 1929 se înfiinţează o cursă auto pe linia Petroşani-Haţeg. La orele 8, autobuzul sosea de la Haţeg, iar la 13,30 pleca din Petroşani spre Haţeg. Costul biletului: 100 lei.
Iată toate cursele de autobuze efectuate din şi spre Valea Jiului în februarie 1930: Vulcan-Petroşani (două curse tur-retur efectuate cu un autobuz Chevrolet; 17 km; 30 de lei biletul; 2,50/ km); Lupeni-Petroşani (o cursă tur-retur; autobuz Internaţional; 41 de lei biletul; 3 lei/ km); Aninoasa-Gara Iscroni-Petroşani (o cursă tur-retur efectuată cu autobuz Ford, alta cu Chevrolet; 14 km; 30 lei; 2,50 lei/ km); Petroşani – Haţeg (tur-retur; autobuz Chevrolet; 48 km; 100 lei biletul; 2 lei/ km).
În mai 1930 se înfiinţează o cursă de pasageri între Petroşani şi Lonea.
Tot în luna mai 1930, Teofil Dumitraş pune bazele liniei de autobuze pe distanţa Petroşani-Deva şi retur. Autobuzul pleca din Petroşani dimineaţa de la orele 5, plecând din Deva la orele 14. Dacă în zilele noastre aceeaşi distanţă este parcursă cu microbuzele ZMK într-un ceas şi jumătate, autobuzul lui Dumitraş o străbătea în 4 ore!
În octombrie 1931, lui Iosif Blendea îi expiră contractul de concesionare a liniei de autobuze Tg. Jiu-Petroşani. Se organizează o licitaţie. Câştigătorii licitaţiei sunt soţii Elena şi Anton Potamian. Prilej cu care, Blendea şi asociaţii săi, C. Fântână şi D. Simion, atrag atenţia clienţilor: „(…) fostul concesionar nu mai răspunde pentru nici un fel de neglijenţe ce eventual vor surveni de pe urma acestui serviciu”, mulţumindu-le celor care i-au ajutat vreme de 5 ani la bunul mers al afacerii lor, „publicului călător pentru sprijinul ce l-au dat, precum şi autorităţilor din Tg. Jiu şi Petroşani”. Frumoase şi apuse moravuri comerciale.
După câştigarea licitaţiei, soţii Potamian trec la fapte. Din 5 noiembrie pun în circulaţie, pe şoseaua Petroşani-Tg. Jiu, două maşini. Din nota Cursele Tg. Jiu – Petroşani, publicată în presă în martie 1932, reiese seriozitatea noilor concesionari: „Autobuzele de pasageri, concesiunea d-lui A. Potamian, au făcut curse regulat şi cu toată vremea destul de grea - zăpadă mare, viscol, ger – din ultimele două luni, ianuarie şi februarie, n-a fost o zi ca transportarea poştei sau pasagerilor să sufere. Facem această constatare cu toată buna plăcere, dat fiind atenţiunea deosebită a d-lui Potamian de a servi pe deplin pe onoraţii săi pasageri, pentru ca să rămână întotdeauna mulţumiţi”.
Întrucât în 1930 staţia de autobuze se afla în proximitatea Bisericii Ortodoxe „Sf. Nicolae”, deranjând cele sfinte, delegaţia consiliului comunal Petroşani hotărăşte în noiembrie 1930 schimbarea staţiei, „în piaţa de zarzavaturi, ca şi în trecut”. Şi ca în prezent.
Drumuri şi o taxă… caraghioasă
De la 1 iulie 1930 comunele instituie un nou bir: „taxa pentru drum”, reprezentând impozitul pe circulaţie. Încă de la început, noua taxă este… taxată de presă ca fiind „un impozit caraghios”, dezlănţuind adevărate tirade: „(…) Pentru care drumuri se percep aceste taxe? Le-aţi văzut d-vs. undeva, pe hartă, sau prin aer? Sau hârtoapele cât gropile de obuz legate între ele de băltoace, se numesc drumuri? Dacă însă se încasează impozitul pentru drumul de pe cea lume, atunci organele în drept au greşit adresa şi s-au cam grăbit. Întâi să se vadă acolo şi apoi să pornească la încasat” sau „Poate nici o ţară din lume nu are şosele mai desfundate decât ale noastre. Unde sunt şoselele îngrijite dinainte de război, când exista numai o Românie mică? A rămas doar amintirea lor şi lanţul interminabil de hârtoape, poreclite şosele naţionale, judeţene etc”. Dacă nu am ştii că aceste rânduri au fost scrise în urmă cu 83 de ani, am fi putut jura că sunt scrise în 2013. Deh, taxele îşi schimbă valoarea şi denumirea, drumurile rămân aceleaşi… Apropos, a uitat cineva de taxa Băsescu?!
La încasarea impozitului pe circulaţie intervin oareşce nemulţumiri. Prima dată, taxa pe drum le este oprită funcţionarilor, cei „mai siguri contribuabili”.
E interesant de remarcat că atunci când era vorba de achitarea obligaţiilor către stat, patronii firmelor de transport - care erau principalii beneficiari ai şoselelor – nu prea se înghesuiau pe la casierie. Exasperat după ce o somaţie din luna iunie a fost ignorată de respectivii patroni, Serviciul drumurilor de stat Deva (ce aparţinea de Casa autonomă a drumurilor de stat din cadrul Ministerului lucrărilor publice şi al comunicaţiilor) apelează la Poliţia Petroşani: „Binevoiţi a pune în vedere următorilor proprietari de autobuse ca de urgenţă să depuie taxele ce datoresc trecute în dreptul fiecărui la Banca Naţionala Deva, pe seama Casei Autonome a Drumurilor de Stat, iar recipisele originale a le depune la Serviciul nostru şi anume:
ANTAL JOSIF din ANINOASA ce face cursa Aninoasa-Petroşani: Lei 18.200, cuvenite până la 1 august a.c.
MITARU PETRE din ISCRONI ce face cursa Aninoasa-Petroşani: Lei 2.600 pe luna iulie a.c.
DAN BURLEC din ISCRONI ce face cursa Lupeni-Petroşani: Lei 18.200, cuvenită pe 7 luni, până la 1 august.
BENONI ŞCHIOPU din PETROŞANI: Lei 21.000, cuvenită pe 7 luni, până la 1 august 1930”.
În caz de neprezentare la casierie a respectivilor operatori de transport, Poliţia Petroşani este autorizată să oprească circulaţia respectivelor autobuze.
În afara stării deplorabile a şoselelor semnalate şi de presă, putem constata că în acea perioadă acestea erau… meteo-dependente. Mai ales circulaţia pe Defileul Jiului era supusă capriciilor vremii. Din numeroasele relatări de presă care consemnează întreruperea circulaţiei pe defileu reţinem două din 1930.
Una mai aspră: „Viscol groaznic pe linia Petroşani-Tg. Jiu. Întreruperea circulaţiei autobuzelor. După zăpada căzută în ultimele zile, a urmat un viscol nemaipomenit pe şoseaua Petroşani-Tg. Jiu. Astfel în seara zilei de 17 ianuarie, cursa de pasageri a d-lui Iosif Blendea s-a înzăpezit în câmpul Bumbeştilor, la 19 km de Tg. Jiu şi 40 km de Petroşani, fiind forţată de furia viscolului şi mărimea zăpezii, care pe unele locuri atinge 1 ½ metri, să rămână toată noaptea în mijlocul şoselei, împreună cu călătorii. Printre cei care au luat parte la neplăcerile unei astfel de călătorii a fost şi directorul ziarului nostru (V.B. Taloescu, directorul-proprietar al Avântului), care mergea ca de obicei la Tg. Jiu în tipografie, în chestiunea gazetei. De asemenea, un turism care venea tot de la Petroşani, şi în care se afla d-nul I. Şufană, directorul Băncii Târgujiului, s-a înzăpezit în acelaşi loc. Toate sforţările comune ce s-au depus pentru ca ambele maşini să-şi poată continua drumul au fost imposibile. Aşa că întreaga noapte a fost petrecută cu toţii, în condiţiuni ce se pot uşor deduce. A doua zi s-a putut ajunge la destinaţie, prin alte mijloace, decât cu acelea, cu care pasagerii plecaseră de acasă, maşinile fiind ceva mai târziu după mari sforţări depuse. În prezent (la 20 ianuarie – n.a.) circulaţia e întreruptă”.
Şi alta mai blândă: „Întreruperea circulaţiei autobuzelor. Începând de miercuri (adică 13 februarie 1930 – n.a.), circulaţia autobuzelor pe linia Petroşani – Tg. Jiu a fost întreruptă din cauza unui nou viscol pe defileul Jiului”.
În afara zăpezilor abundente şi a viscolului, şi inundaţiile atentau cu „succes” la integritatea şoselelor.
Iată cum arăta şoseaua de pe defileu după inundaţiile din 29-30 septembrie 1924: „Şoseaua prin Defileul Surducului s-a surpat de tot pe o lungime de 10 m, încât circulaţia este complet întreruptă, neputând trece nici chiar cu piciorul. Afară de aceasta, apa a stricat 2 poduri la Bumbeşti, aşa încât circulaţia prin Surduc va fi întreruptă pe un timp îndelungat”.
Peste un an, în septembrie 1925, în Valea Jiului au loc din nou inundaţii de proporţii. Printre „victime” se află din nou drumurile, furia apelor măturând podul spre Uricani, terasamentul şoselei judeţene. Şi şoseaua naţională, Deva-Petroşani, a suferit stricăciuni: „Pe şoseaua naţională au mai fost smulse numeroase alte poduri mai mici. Astfel, această importantă cale de comunicaţie se întrerupe”. Ca şi inundaţiile din anul precedent şi cele din 1925 au afectat grav Defileul Surducului (Jiului),: „În Defileul Surducului, apele unite au măturat podul cel mai mare de la vechea graniţă, care a fost distrus anul trecut tot cam pe vremea aceasta şi a fost refăcut din nou înainte de a se produce cursa de automobile. Astfel, această importantă cale de comunicaţie se întrerupe brusc pentru nu se ştie câtă vreme”.
La 31 octombrie 1936, puhoiul apelor se revarsă iar peste Valea Jiului. Ca de obicei, s-au înregistrat şi pagube rutiere. Şoseaua Vulcan-Lupeni a fost distrusă, iar circulaţia pe Defileul Jiului a fost întreruptă din cauza ruperii şoselei în câteva locuri.
„Pionierii” accidentelor
Dacă în zilele noastre tragediile rutiere apar mai mult la rubrica „diverse”, în perioada interbelică, accidentele petrecute pe şosele reprezentau o ştire „bombă”, găzduită îndeobşte chiar pe prima pagina a ziarelor. Însă, odată cu înmulţirea accidentelor, accidentul rutier îşi pierde din caracterul senzaţional, intrând în zona banalităţii, migrând în paginile de interior.
Din accidentele rutiere de „pionierat” întâmplate în Valea Jiului am reţinut câteva, care au suscitat atenţia cititorilor de presă: „Accident cu automobilul. Duminică 29 Iulie automobilul D-lui Toderaş din Petroşani, mergând cu viteză nebună spre Pui, în dreptul staţiei Băniţa, din cauza vitezei şi a frânelor defecte s-a izbit de un stâlp, prăbuşindu-se în şanţ. Şoferul Toderaş Bela s-a ales cu ambele picioare fracturate, iar ceilalţi pasageri cu contuziuni destul de grave”. (Relatare din 5 august 1928) „Un accident. D-l judecător T. Făurescu, şef al judecătoriei din Petroşani, cu ocazia unor cercetări în Câmpul lui Neag, a suferit un accident care putea să-i fie fatal. Oprindu-se în vârful unei pante, motorul autobuzului cu care mergea, acesta s-a răsturnat asupra unei prăpăstii. Mai grav a fost rănit d. dr. Bruno Halmos, apoi d-nii: grefier Goga, Dr. E. Molnar. D-l Făurescu a scăpat cu leziuni mai uşoare şi cu o mână sucită”. (10 august 1930) „Grav accident. Zilele trecute s-a întâmplat un grav accident pe şoseaua Haţeg-Petroşani. Camionul Dv. 425, proprietatea d-lui Gherson Rudolf din Haţeg, transportând zarzavaturi la Petroşani şi mergând cu viteză mare, voind să treacă înaintea cursei de persoane, din neglijenţa şoferului, s-a răsturnat în şanţul şoselei, la ieşirea din hotarul comunei Livadia de câmp. În maşină se aflau 3 persoane, dintre care proprietarul Gherson a rămas mort pe loc, iar şoferul şi un bulgar, grav răniţi, au fost internaţi în spitalul din Haţeg, unde ambii au încetat din viaţă”. (21 septembrie 1930) „Grav accident de automobil. D-nul Sterian Gais, şef-portărel de pe lângă judecătoria din Petroşani, pe când suia o pantă în hotarul comunei Cîmpuluineag cu un automobil de piaţă, unde avea să ţină o licitaţie, însoţit fiind şi de fiica sa, maşina defectându-se, şoferul n-a mai putut-o opri şi a pornit înapoi pe pantă. Cum alături era o prăpastie, d-l Gais împreună cu fiica sa au sărit jos, rănindu-se grav la faţă şi corp, peste d-l Gais trecând chiar roţile maşinii. Ambele victime sunt grave rănite şi se găsesc sub cură medicală. (12-19 iulie 1931) „Încă un accident de automobil. Maşina de piaţă No. 69 Dv., condusă de şoferul David Cocotă, pe când se înapoia de la Târgu-Jiu, în drum spre Petroşani, la cantonul No. 1 de pe defileul Jiului, la un moment dat s-a prăbuşit în Jiu. În automobil se găseau Coloman Ştefan, Coloman Ladislau şi I. Pobel. Toţi s-au ales cu grave leziuni pe tot corpul. Ultimul, fiind mai grav rănit la cap, a fost internat în spitalul din Petroşani, însă a încetat din viaţă după câteva ore”. (12-19 iulie 1931)
Incidente cu bandiţi şi scandalagii
Indubitabil, şosele vremii reprezentau adevărate pericole. Când scăpau cu bine de accidente, şoferii erau traşi pe dreapta de… tâlhari. În volumul subsemnatului, Prăvălia cu istorii am refăcut povestea unei temute şi active bande de tâlhari care au înspăimântat Valea Jiului şi împrejurimile sale în anii 1928-1929.
Banda, care avea un nume înfiorător - Mâna neagră, a operat din greu şi pe şoselele Văii Jiului şi împrejurimilor, după cum urmează: 29 Martie 1929. Pe drumul Băniţa-Merişor, spre Petroşani, la o cotitură e atacat automobilul în care se afla ing. Soriş Daică. Bandiţii Muntean Ilie şi Chiruţă Vasile ies în faţa maşinii, mascaţi şi înarmaţi cu puşti, somându-l să oprească. L-au jefuit de 4.500 lei şi un ceas de aur cu lanţ. Lovitură reuşită. 30 Aprilie 1929. Şoseaua Surducului. Muntean Ilie, întovărăşit de Chiruţă Vasile, stau la pândă în pădurea de lângă şosea. Automobilul, condus de Imling Matei, este somat să oprească. Bandiţii, înarmaţi cu puşti şi mascaţi, îl jefuiesc pe petroşeneanul Imling de 4.800 lei şi îl deposedează şi de acte. Altă lovitură izbutită. Iulie 1929. Drumul Petroşani-Peştera Bolii. Ilie Muntean, Chiruţă Vasile, Hurducan Gheorghe şi Ştefănescu Ioan, înarmaţi şi mascaţi, stau la pândă. Trece un automobil. În el - doamna Maria Hoffman din Vulcan şi, bineînţeles, şoferul. Bandiţii îl ameninţă cu armele pregătire să tragă, somându-l să oprească. Deşi pare o pradă uşoară, doamna Maria Hoffman nu se intimidează. Îi spune şoferului să nu oprească şi să ambaleze motorul. Luaţi prin surprindere, bandiţii trag două focuri de armă. Însă e nimerit doar… automobilul. Din fericire, nu prin părţile esenţiale. Prin urmare, lovitură eşuată… 16 Iulie 1929. Drumul Băniţa-Merişor. Pe acesta trece un automobil. La bordul lui se află 3 persoane, două doamne, Clara Sârb şi Tereza Verez, şi un domn, Virgil Sârb. Toţi 3 din Lupeni. Bandiţii Muntean Ilie şi Chiruţă Vasile, în deja cunoscutul şi înspăimântătorul „echipament de lucru” - mascaţi şi înarmaţi -, îl somează pe şofer să oprească. Acesta nu opreşte. Din contră, accelerează. Văzând că le scapă prada, bandiţii trag două focuri asupra lor. Maşina se îndepărtează. Din nou, n-au avut noroc… 11 August 1929. Defileul Jiului. Muntean Ilie şi Iancu Aurel ies pe Defileul Jiului să o pună iar de o tâlhărie. „Plimbarea” le este răsplătită… Un automobil trece pe şoseaua din defileu. În maşină se află 4 craioveni - N.C. Ştefănescu, Ion D. Bota, Grigore Săndulescu şi Constantin P. Negrilă. Bandiţii mascaţi îi somează cu armele să oprească. Oltenii nu se lasă şi, „dând viteză mare”, se îndepărtează de bandiţi. Care trag 4 focuri de armă asupra pasagerilor maşinii, rănindu-l grav pe Bota şi mai puţin grav pe Săndulescu. Iar bandiţii au dat chics… Tot în vara anului 1929. Drumul Surducului. Banditul Muntean Ilie, pândind pe drumul Surducului, vede trecând un ţăran. Fiind ţăran, nu avea maşină. Banditul nu-l iartă şi îl jefuieşte de 800 lei.
Când nu erau opriţi de tâlhari, şoferii/ pasagerii maşinilor se confruntau cu… scandalagii turmentaţi. Iată o relatare concludentă a unui astfel de caz: „Proprietarul autobuzului Petroşani-Deva, atacat de nişte cheflii. Dl. Teofil Dumitraş, proprietarul autobuzului de persoane Petroşani-Deva, a fost atacat de 3 indivizi turmentaţi de băutură, în hotarul comunei Sf. Maria, pe când se înapoia cu maşina de la Deva spre Petroşani. Dl. Dumitraş, văzând că se află în pericol împreună cu ceilalţi călători din maşină, s-a repezit spre indivizii cu chef, ce se postaseră înaintea autobuzului, şi care se numesc: Ceriban Petru, cantor (!), Ioan Marionţ şi George Faniş, primar (!!!), şi le-a aplicat câte o lovitură cu manivela de la maşină, rănind grav pe Marionţ. Belicoşii cheflii au fost astfel bătuţi măr şi reclamaţi şefului de post din Sf. Maria, pentru atacul pus la cale, cazul aducându-se şi la cunoştinţa parchetului”. Intervenţia lui Dumitraş, şofer şi patron, dă un cu totul alt înţeles expresiei „neam de manivelă”.
Din Valea Jiului
Armata Roşie a ciordit 9 autovehicule
Între cele 36 de diverse „articole” luate ca amintire din Valea Jiului de Armata Roşie s-au aflat şi 9 autovehicule, în valoare de 58.974.570 lei. Conform unor documente datate „27 martie 1945”, acestea au fost „ridicate de Armata Roşie fără forme, din plasa Petroşani”. Cu alte cuvinte, au fost ciordite… „Davai ceas…”.
Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Pe aceeasi tema
Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online! Flyere, pliante, broşuri, afişe, cărţi de vizită, mape, formulare... Cataloage promoţionale 2024 Plăcuţe şi indicatoare pentru case, blocuri, sedii Rame click - comandă online! Panou decorativ pentru interior sau exterior – tu alegi designul! Steaguri publicitare - click pentru a comanda! Stâlpi pentru delimitare (opritori, de ghidare) - comandă online! Cataloage promoţionale 2024 Alege să o susții! Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online! Newsletter
|