Să fim bine înţeleşi, noi nu îi contestăm omului calitatea umană, faptul că a muncit pentru comunitatea petroşeneană. Dar aşa au făcut mai toţi petroşenenii. Unii mai mult, alţii mai puţin, dar nu suntem noi în măsură să contabilizăm aceasta. Cert este că toţi petroşenenii, încadraţi într-un loc de muncă, au pus şi pun umărul la construirea Petroşaniului.

Pe lângă faptul că în 1952 a primit locul al II-lea la Concursul naţional de inovaţii şi invenţii  pentru contribuţia adusă la compoziţia unor materiale prefabricate, Dumitru Ţurnă a participat şi la construcţia mai multor imobile din Petroşani, dar şi din restul Văii, ca inginer. Dar nu a fost, de exemplu, arhitectul care a creat arhitectura imobilelor. Pur şi simplu, a contribuit, ca şi restul colegilor dumnealui, la ridicarea acestor imobile într-o eră în care se construia la foc continuu.  Dacă ne uităm la lista imobilelor care au fost construite în timpul vieţii lui profesionale, ne dăm seama de dimensiunea industriei de construcţii din comunism, cum se lucra în acea perioadă şi cum lucrau toţi oamenii la înfăptuirea unei societăţi. Creşa din cartierul Carpaţi, Şcoala Gimnazială I. G. Duca, Primăria Petroşani, Casa Rusu, INSEMEX, casa de cultură, spitalul, liceele industrial, de informatică şi economic, Hotel Onix, Piaţa Centrală, Gambrinusul, Poliţia, Jiul, teatrul (partea nouă), cinematografele, stadionul, magazinele, stadionul Jiul, fabrica de lapte şi câte şi mai câte sunt doar câteva dintre clădirile construite în timpul comunismului în Petroşani. Ce ar fi ca toţi aceia care au participat la construirea acestora să fie declaraţi „cetăţeni de onoare”?

În cele din urmă, consilierii locali au votat proiectul, cu două abţineri, mai mult de ruşine decât din admiraţie. De ieri, inginerul pensionar Dumitru Florin Ţurnă este cetăţean de onoare al municipiului Petroşani. Să trăiască!