Şi la noi în Valea Jiului, mai precis în Lupeni, un grup de tineri şi-a luat inima în dinţi cu tupeu şi curaj, ajungând la parametrii tehnici foarte ridicaţi în mersul pe douã roţi, mersul pe o roatã, sãrituri de pe clãdiri şi obstacole, dar şi co­borâri periculoase pe pante abrupte şi diverse obs­ta­­cole întâlnite în pãdure, cu vite­ze greu de ima­ginat cã ar pu­tea coborî un om normal.

Montan-bike-ul, atât prin construcţie, cât şi prin tehnica bine pusã la punct şi mult evoluatã de fa­bri­­cant, poate sã facã faţã cu succes la presiunile prin care aceşti copii minunaţi şi talentaţi scot în relief capacitãţi as­cunse pânã acum de coordonare şi precizie chiar ieşite din comun.  Storc bike-ul cu atâta frenezie şi talent, încât rãmâi uimit cã pot face aşa ceva fãrã pregãtire profesionistã în prealabil nişte puşti cu vârstele cuprinse între 14 şi 21 de ani. Tinerii de care vorbim nu sunt atraşi de alcool, ţigãri, droguri, bãtutul mingii în stradã, dar îşi perfecţioneazã zilnic tehnicile de trial şi donhill.

Tinerii spun cã ei s-au apucat de sport dupã ce i-au vãzut “pe unii la televizor care fãceau asta”.

„De vreo doi ani jumãtate practic acest sport. Am vãzut la tv şi mi-a plãcut. M-am apucat numai în  urmã cu un an jumãtate, cã nu am avut bani, dar pânã la urmã mi-am luat roţi şi mi-am fãcut un bike şi am început sã mã dau. E o pasiune şi mã dau de plãcere, nu pentru performanţã. M-am gân­dit şi la performanţã, dar sunt prea mulţi care practicã acest sport în ţara asta. Mai este vorba şi de sponsori, cã fãrã bani nu faci nimic. Bicicletei i-am adus câteva modificãri sã devinã mai race. Se putea şi mai bunã, dar este costisitoare. Mai am prieteni care vor sã înveţe şi sper sã nu se lase de acest sport”,  ne-a declarat Ioan Duma, care nu de mult a pãşit în adolescenţã. El este catalogat drept cel mai bun pe partea de trial.

Alin Nistor, zis Norby, lucreazã într-un service auto, iar mai toţi banii pe care îi câştigã îi bagã în achiziţionarea piese­lor care îi pot face bicicleta mai performantã. El este, dacã ne luãm dupã colegii sãi, cel mai bun pe partea de donhill şi spune cã s-a apucat de acest sport tot de un an şi jumãtate. 

„De un an şi jumãtate practic acest sport, dar am început mai profesionist anul acesta şi vreau sã continui. Nu am participat la niciun concurs, dar îmi propun ca anul viitor sã concurez. Anul acesta mã antrenez doar. Pregãtirea o facem în Straja, coborâm pe sub telescaun şi vreau sã mã antrenez pe trasee cât mai dificile. De vitezã sunt sãtul, dar vreau sã evoluez pe tehnic. Mai am şi alţi prieteni care vin cu mine, încerc sã îi învãţ pe ei”, ne-a declarat tânãrul.

Tot el spune cã piesele pentru bicicleta sa sunt destul de scumpe, dar lucreazã din greu pentru a avea bani sã şi le achiziţioneze: „Suspensiile sunt foarte scumpe, trebuie sã circule uşor, sã nu simtã bolovanii, cauciucuri speciale şi frâne. Lucrez la un service, banii pe care îi câştig îi bag în bicicletã”, a mai spus Alin Nistor.

Dupã ei, se remarcã şi vin din urmã cu forţã tineri precum Roland Drãgan (trial), Norby Hirţ, Ionuţ Oharj, Laurenţiu Stoica şi Alin Nistor (donhill).

Partea bunã este cã acest sport poate fi practicat şi de cãtre turiştii care viziteazã Straja, întrucât în zonã sunt destui instructori.