Casa funerară

din Vulcan - cea de la Dincă, din apropierea locului pe care se afla vestitul buzdugan - nu este la prima experienţă de acest gen. Cel dintâi investitor vulcănean care s-a lansat în afacerea legată cu asigurarea de condiţii bune pentru cei aduşi aici în tranzit în drumul lor de plecare din această lume s-a judecat ani buni cu proprietarul casei de la Dincă. Iar casa, în cele din urmă, pare-se că a fost câştigată de către vechiul său proprietar.

 

De la acesta a ajuns

la persoana care a administrat-o după ce a fost nevoită să lase în plata Domnului casa de peste drum de poliţie în care pornise afacerea cu închirierea locului de depunere şi de priveghere a decedaţilor. Motivul îl ştiu, fiindcă am scris despre proble­ma respectivă. Câţiva vecini au reclamat că nu mai pot respira din cauza mirosului, iar pe alţii îi deranjau concertele de rămas bun pe care le dădea fanfara seara. Şi, ca să vă readuceţi aminte, tot unora fără ureche muzicală de pe strada Decebal li se datorează interdicţia ca, atunci când convoiul funerar străbate această arteră, fanfariştii să nu scoată un sunet din alămuri.

 

Nu cunosc exact motivele

pentru care domnul care manageria Agenţia Funerară "Ultimul Popas" a renunţat de curând la afacere. Dumnealui spune că s-a cam săturat ca să mai fie deranjat în miez de noapte de către aparţinătorii celor aduşi în sicrie. O fi şi acesta un motiv, desigur, fiindcă, înaintând în vârstă, vine vremea când nu-ţi mai face plăcere să priveşti aproape zilnic coroane, doliu, ochi plânşi şi să asculţi tânguirile din cântecele bisericeşti adecvate momentului. Cum la fel de adevărat poate şi un alt motiv.

 

Promisiunea 

cum că primăria ar purcede, în fine, la construirea unei case funerare în partea de jos a localităţii, în oraş, este mai veche. Cu ani în urmă, îi fusese ales ca loc de amplasament locul din dreapta, cum intri pe poarta principală a cimitirului vechi de la Morişoara. Proiectul a fost abandonat, fiindcă studiul de feza­bilitate a scos în evidenţă faptul că imobilul, în care locuieşte acum groparul, împreună cu familia, va duce lipsă de clienţi. Pentru că, s-a demonstrat cu argumente de netăgăduit, cine vine să-şi pună aici mortul, în condiţiile în care cunoscuţii ar fi nevoiţi să bată, pentru priveghi, atâta amar de drum? Plus că s-ar scurta conside­rabil, chiar şi în comparaţie cu cel parcurs în prezent de la Dincă la cimitir, şi ultimul drum al celor plecaţi la loc cu verdeaţă.

 

Casa funerară din

oraş ar urma să fie amplasată, după cum se aude, undeva în curtea spitalului. În care a rămas loc berechet după demolarea vechilor case de colonie în care funcţionau câteva magazii şi fosta morgă. În aceasta din urmă, cu ani în urmă, neauzit de nimeni, îşi vedea de lumea lui Iosif Gruber. "Mutu", cum îl ştie toată lumea. Despre care am auzit că, mai nou, ar fi fost dat afară şi din cămăruţa în care era atelierul de tâmplărie. Deci loc liber este în curtea spitalului şi va  mai fi. Uitaţi-vă atent, dinspre leagănele de pe locul de joacă al copiilor din Parcul Avram Iancu, şi-i veţi vedea pe câţiva tuciurii cum trudesc la demolarea a ceea ce a mai rămas din fostele garaje ale spitalului...