24.04.2013,  21:59:53 | 0 comentarii | 1565 vizualizari GALERIE:     FOTO    
În actualitate - plagiatul / Prof.univ.dr. Mircea Popa de vorbă cu prof.univ.dr.ing. Dorin Isoc, preşedinte al Asociaţiei Grupul pentru Reformă şi Alternativă Universitară (GRAUR)
de Ziarul Vaii Jiului

► „Principala armă de luptă împotriva imposturii, fiindcă plagiatul este o manifestare esenţială de impostură, este acţiunea de publicitate pentru cunoaşterea sa de către toţi membrii unei societăţi”

„Ghid de acţiune contra plagiatului”
Mircea Popa: Stimate dle profesor aţi lansat zilele acestea la Târgul de carte „Gaudeamus” de la Cluj-Napoca lucrarea cu titlul „Ghid de acţiune contra plagiatului”. Ce îşi propune să releve cartea Dvoastră?
Dorin Isoc: Această carte îşi doreşte să fie o lucrare aplicată. Prin cuprinsul său ea vine să umple un gol important în practica tratării unui fenomen social adânc înrădăcinat şi bine dezvoltat în lumea intelectuală a României.  
Trebuie spus de la bun început că fenomenul nu este unul specific românesc. Ca formă de manifestare, plagiatul apare în toate ţările lumii. Ce este specific însă este că în România tratarea manifestărilor elementare a  fost întotdeauna cel mult un subiect de scandal, şi în acest fel nu s-a ajuns aproape niciodată la o finalitate utilă. Nu putem să uităm cazul Caragiale, care nu a condus la altceva decât la o retragere scârbită a unui mare scriitor, Caragiale, şi la pledoarii excepţionale ale altui scriitor, Delavrancea, care a fost avocatul apărării. A fost un scandal şi a rămas amintirea unui scandal. Atât înainte de acest caz cât şi după aceste caz, plagiatele au existat şi există.
În acest context, cartea îşi propune să prezinte esenţa actului de plagiat, trăsăturile sale fundamentale, căile de evitare, căile de combatere, dar şi căi de apărare ale părţilor implicate în lucrul cu operele creaţie intelectuală.
 
Indexul Operelor Plagiate în România
Mircea Popa: Am înţeles că aveţi şi o firmă care luptă împotriva plagiatului. Prin ce metode?
Dorin Isoc: Plagiatul este un fenomen, sau mai bine spus o manifestare socială din apropierea celor care au de-a face cu creaţia intelectuală. În cartea pomenită se demonstrează că tratarea plagiatului trebuie realizată în climatul larg al întregii societăţi, întrucât plagiatul îi afectează, în mod direct sau indirect, pe toţi membrii societăţii. 
Sunt preşedintele unei asociaţii non-guvernamentale care are printre obiectivele sale integritatea. Prin această asociaţie am organizat activităţi şi am aplicat principiile pe care cartea le detaliază. 
Astfel, tratarea plagiatului presupune că există mai multe etape: identificarea, publicitatea, constatarea factuală şi acţiunea în justiţie.
Identificarea este etapa individuală în care cititorul avizat reuşeşte să găsească primele indicii probate ale existenţei plagiatului. Este necesar ca întreaga societate să fie avizată asupra descoperii sale. 
În mod concret, anunţarea descoperirii unei suspiciuni de plagiat cu primele dovezi ale acestuia se face prin publicitate, adică prin aducerea la cunoştinţa tuturor celor interesaţi. Definirea şi introducerea, dar şi argumentarea legitimităţii acestei etape reprezintă o contribuţie esenţială a cărţii în lupta împotriva plagiatului.
În pregătirea cărţii, pe data de 6 februarie 2012, asociaţia GRAUR a lansat site-ul www.plagiate.ro, unde îşi propune să construiască Indexul Operelor Plagiate în România.
Aceasta este forma principală de luptă împotriva plagiatului care stă la îndemâna societăţii civile.
Ce cuprinde Indexul Operelor Plagiate în România? Acest Index cuprinde toate lucrările publicate semnalate ca suspiciuni de plagiat. Construirea Indexului se face în timp cu contribuţia oricărei persoane care a identificat o astfel de suspiciune şi care pune la îndemâna echipei Indexului dovezi care constau în lucrarea plagiată şi lucrarea autentică, din care s-a plagiat, sub forma unor fragmente, şi din descrierea acestei informaţii, totul centralizat într-o fişă a suspiciunii de plagiat. Fişa suspiciunii de plagiat constă într-un tabel, în care sunt puse în relaţie paginile şi rândurile de la care s-a realizat preluarea fără drept a piesei de creaţie intelectuală din opera autentică şi paginile şi rândurile la care această piesă se regăseşte în lucrarea plagiată.
Odată ajunsă în Indexul Operelor Plagiate, o suspiciune dovedită nu va mai putea să-l părăsească niciodată, întrucât oricând un alt cititor poate semnala aceeaşi situaţie de plagiat sau, dimpotrivă, poate semnala aparenţa unui astfel de plagiat. În ambele situaţii cei care folosesc lucrările scrise trebuie să fie avizaţi. 
Celelalte două etape de tratare sunt specifice situaţiilor în care există persoane sau instituţii care solicită reparaţii, inclusiv retragerea unor drepturi şi titluri acordate prin declaraţii false asupra calităţii de autor. De fiecare dată în aceste situaţii, asupra retragerii sau acordării de reparaţii singura care se pronunţă este justiţia. 
Inovarea propusă de carte este că pentru cunoaşterea unui plagiat nu este necesară intervenţia sau apelul la justiţie, ci numai identificarea suspiciunii şi publicitatea acesteia, adică intervenţia societăţii civile.
 
Plagiatul o manifestare a imposturii
Mircea Popa: De ce acest interes pentru plagiat? Se pare că acest subiect este extrem de actual nu numai la noi dar peste tot în lume. Cum trebuie să procedăm în cazul în care depistăm astfel de infracţiuni?
Dorin Isoc: Interesul pentru plagiat ca faptă este strâns legat de interesul tot mai mare al societăţii pentru respectarea şi încurajarea integrităţii. Deşi nu par foarte înrudite, trebuie menţionat, de exemplu, că plagiatul şi dopajul în sport sunt manifestări similare: ambele sunt menite să înşele şi să creeze valori şi ierarhii false. Campaniile mediatice care au în centrul lor oameni politici care au plagiat şi sunt siliţi să demisioneze apar alături de campanii în care sportivi ajunşi campioni, cum ar fi cazul ciclistului Lance Edward Armstrong, sunt aduşi în situaţii în care li se retrag medaliile obţinute pe căi necinstite sau sunt descalificaţi.
Principala armă de luptă împotriva imposturii, fiindcă plagiatul este o manifestare esenţială de impostură, este acţiunea de publicitate pentru cunoaşterea sa de către toţi membrii unei societăţi. După această acţiune manifestă şi necesară este rolul societăţii să acţioneze prin alte metode, inclusiv prin oprobriu şi alte forme de sancţiune. 
Mulţi se întreabă de ce nu intervin organele abilitate sau de ce nu se sesizează organele abilitate ale statului. Răspunsul este simplu: legea este un mijloc de acţiune şi orice persoană interesată poate face apel la lege. Cu alte cuvinte, dacă acţiunea societăţii de a face publicitatea unui plagiat şi apoi de a-l incrimina prin dezaprobare nu este suficientă, orice persoană nemulţumită poate acţiona prin căile specifice justiţiei, dar aceasta nu mai este o problemă generală ci una de interes personal.
 
Opinia profesională nu este calomnie
Mircea Popa: La ce articole de lege ne raportăm şi cum ar trebui să interpreteze instanţa speţa în cauză? 
Dorin Isoc: După cum am arătat împotriva plagiatului se poate acţiona în calitate de cetăţean sau ca persoană interesată. Apelul la justiţie este calea pe care o pot alege persoanele interesate. Fără a dori să intru într-un domeniu pe care nu-l stăpânesc pe deplin şi care nu a fost niciodată obiectul interesului meu în relaţie cu plagiatul, este bine să amintesc că toate demersurile cărţii au la bază o decizie a CEDO, pe care puţini o cunosc, şi anume hotărârea din 15 februarie 2007 în cauza Boldea împotriva României, publicat în Monitorul Oficial nr. 615/ din 21 august 2008. 
Semnificaţia deosebită a acestei decizii este că ea se referă la un caz de plagiat, în care este implicat un cetăţean român şi că ea precizează în mod explicit că opinia profesională, adică opinia unui cititor avizat care semnalează suspiciunea unui plagiat, nu poate fi interpretată drept calomnie. Insist să precizez că este vorba de calificarea unei opere drept plagiat, nu de acuzarea unei persoane drept plagiator. 
 
Infracţiunea de plagiat nu se prescrie
Mircea Popa: Există un termen de prescriere a infracţiunii sau nu?
Dorin Isoc: Nicio lege nu se referă la un astfel de termen de prescriere. În interpretarea cărţii se disting două termene de prescriere. În primul rând, trebuie precizat că orice termen de prescriere a unei fapte se raportează la un anumit moment. Cu certitudine, momentul publicării unei opere scrise nu poate fi invocat drept unicul moment de la care ar putea să curgă un astfel de termen.
Mai departe trebuie ţinut seama de poziţia celui căruia i s-ar putea invoca un astfel de termen de prescriere. În opinia mea există două categorii de persoane interesate care intră în relaţie cu un plagiat, adică cu o operă plagiată. Prima categorie de persoane interesate o reprezintă autorii operelor autentice şi care pot revendica despăgubiri de orice natură în condiţiile legii. 
O a doua categorie de persoane interesate este una mult mai largă şi la care legea nu face referire în niciun fel. Ea este categoria neprecizată a oricărui cititor al operei.
Dacă pentru prima categorie de persoane interesate s-ar putea discuta de un termen de prescriere, opinia mea este că acest termen ar putea să curgă de la momentul dovedit al identificării plagiatului.
Pentru cea de-a doua categorie de persoane interesate, un astfel de moment de referinţă nu poate exista, pentru simplul motiv că fiecare cititor poate avea propriul său moment în care identifică opera plagiată în relaţie cu opera autentică.
În acest fel se poate justifica faptul că în mod practic nu poate exista un moment de la care să fie prescriptibilă fapta de plagiat.
Consecinţa logică este că fapta de plagiat este practic o faptă imprescriptibilă din punct de vedere juridic. 
În mod paradoxal, se creează astfel premisa ca plagiatul să fie situat din acest punct de vedere alături de crimele de război sau crimele împotriva umanităţii, care sunt, de asemenea, imprescriptibile prin prevederile legislaţiei internaţionale.
 
Consecinţele grave ale plagiatului
Mircea Popa: De ce justiţia ocoleşte, în general, astfel de procese sau dă sentinţe aleatorii? 
Dorin Isoc: Cred că o serie de explicaţii posibile rezultă din răspunsurile anterioare. O realitate o reprezintă însă şi faptul că în lumea justiţiei există o percepţie uşor „înţelegătoare” pentru autorii plagiatului, printr-o justificare că o cauză care ar avea drept obiect o faptă de plagiat ar fi o simplă şicanare între persoane. O dovedeşte cauza tranşată la CEDO şi amintită mai sus.
O altă raţiune strict subiectivă am găsit-o în faptul că acţiunile în justiţie care au drept obiect plagiatul au drept părţi mai ales profesori. În faţa unor astfel de persoane, atitudinea judecătorilor este uşor timorată pentru că, deh!, cu toţii am trecut prin şcoală şi n-o fi dracul chiar atât de negru!
Din nefericire pentru toată lumea, plagiatul ca manifestare împotriva integrităţii are consecinţe sociale deosebit de grave. 
Dacă se face acum necesara extrapolare de la plagiat la lumea creaţiei şi la faptul că progresul este asigurat numai de o creaţie de calitate, adică de creaţie realizată de oameni integri, care sunt integraţi într-o competiţie corectă şi reală, atunci apar efectele economice care nu pot fi neglijate. Conexiunea vizează educaţia, care se face prin opere scrise, care se adresează tinerilor pe care îi poate face creativi sau simpli profitori. Dacă acest aspect ar fi luat în considerare de toate organele şi instituţiile implicate, atunci aplicarea legii nu ar mai fi un simplu paleativ aplicat unei nevinovate sau jenante „şicane” între colegi prea plini de orgolii şi vanităţi.
 
Paşi în lupta cu plagiatorii
Mircea Popa: Cum trebuie să acţioneze cei care constată că au fost plagiaţi? Dar universităţile ce măsuri practice trebuie să aibă în vedere?
Dorin Isoc: În viziunea cărţii, orice autor prins că a plagiat ar trebui să acţioneze în doi paşi. Primul pas ar fi anunţarea Indexului Operelor Plagiate pentru publicitatea plagiatului în care a fost atras. Al doilea pas este cel în care este implicat interesul persoanei şi aici fiecare acţionează după cum consideră. 
Este evident că este vorba de demersul în faţa justiţiei, care poate cuprinde sancţionarea infracţiunii şi pretenţiile cu titlu de reparaţii morale. Apelul la un avocat poate fi o cale care să ajute în mod eficient pe cel păgubit prin plagiat.
În ceea ce priveşte instituţia universitară, acţiunea depinde de strategia acesteia, dacă o astfel de strategie este definită. Dacă pentru o universitate integritatea reprezintă o valoare atunci acţiunea administrativă trebuie să fie fermă şi imediată. Ce este însă semnificativ de spus este că această acţiune trebuie să fie practicată în mod egal atât pentru cazurile în care sunt implicaţi studenţi, cât şi pentru cazurile în care sunt implicaţi dascăli. Un exemplu pozitiv şi reprezentativ îl reprezintă universităţile lumii anglofone.
Din păcate, universităţile din România se situează mai degrabă pe o poziţie de complicitate. Nu există astfel mecanisme eficiente de pregătire a studenţilor pentru evitarea şi prevenirea plagiatului. Când este vorba de personalul didactic şi numeroasele plagiate ale acestuia, apar manifestări şi reacţii care ajung la forme extreme de încălcare a legii pentru evitarea „scandalului” sau falsei pudori de a nu mânji faţa instituţiei cu faptele unor persoane.
 
www.plagiate.ro
Mircea Popa: Daţi-ne câteva exemple de cazuri cunoscute de plagiat.
Dorin Isoc: Personal, voi evita răspunsul, dar voi invita orice persoană curioasă să viziteze cu încredere site-ul www.plagiate.ro. Nu va avea niciodată de regretat! 
Mai departe, cred este greu de definit ce înseamnă „caz cunoscut” de plagiat. În opinia mea orice plagiat este doar un plagiat şi un plagiat înseamnă întotdeauna o operă de creaţie împreună cu autorul său, al cărui nume nu trebuie asociat în mod necesar unei persoane, operă în care se regăsesc piese de creaţie intelectuală preluate fără drept din opera altui autor.
Trebuie precizat aici că în carte se susţine că rolul principal al justiţiei este să identifice persoana plagiatorului care este făptuitorul şi care trebuie să sufere rigorile legii. Publicul cititor poate să nu cunoască numele real al autorului unei opere de creaţie. 
Să nu uităm, de exemplu, că numele real al autorului Eminescu era Eminovici! Ar fi păcat să se tragă de aici concluzia că Eminescu ar fi fost un plagiator. Este de reţinut esenţa şi anume că persoana plagiatorului trebuie pusă în relaţie certă cu autorul operei plagiate.
 
Un doctorand neputincios
Mircea Popa: Am avut un caz de doctorand care, după ce s-a dovedit neputincios să realizeze o teză de doctorat, a dat în judecată Universitatea şi pe conducător pe motiv că aceştia ar fi vinovaţi de eşecul său…
Dorin Isoc: Ca să fiu delicat, aş spune că este un caz la fel de interesant ipotetic ca şi cum o persoană ar fi supărată că nu a fost „aleasă” campioană olimpică! Să nu uităm însă că titlul de campion se câştigă prin competiţie şi nu se obţine prin alegere democratică…
 
O încălcare grosolană a integrităţii academice
Mircea Popa: Ce părere aveţi despre un doctorand care introduce în teza sa articole şi texte întregi aparţinând altor autori, fără a le cere dreptul de reproducere?
Dorin Isoc: Evit să mă pronunţ asupra gestului. Nu pot evita însă subiectul, întrucât el necesită nişte precizări din punctul de vedere al tratării creaţiei intelectuale. O creaţie intelectuală proprie, cum este teza de doctorat, nu poate cuprinde articolele sau textele întregi ale altor persoane decât autorul tezei. Acest lucru rezultă din însăşi modul de definire a tezei de doctorat şi a studiilor doctorale, care se dovedesc a fi o formă prin care unei persoane, deci nu autorului unui articol reluat, ci autorului tezei i se recunoaşte calitatea de cercetător, adică de descoperitor de lucruri noi.
În accepţiunea Legii dreptului de autor, din cele mai vechi versiuni ale sale, dintr-o operă se pot prelua numai fragmente limitate şi numai cu caracter exemplificator sau în vederea tratării prin intermediul unor atitudini personale ale celui care le preia. 
În acest fel, fapta rezumată nu poate fi catalogată decât o încălcare grosolană a integrităţii academice.
 
Legea poate rezolva abuzul
Mircea Popa: Dar doctorandul care pune în mod abuziv fotografia conducătorului de doctorat pe coperta unei cărţi fără ca acestuia să i se ceară acceptul?
Dorin Isoc: Evit să mă pronunţ şi asupra acestui gest. Nu pot însă evita subiectul. Încălcarea unor reguli elementare de integritate academică intră la acest caz în concurenţă şi cu alte prevederi legale şi cred că apelul la lege este o cale rezonabilă de soluţionare a situaţiei relatate.  
 
Un salut către presa care luptă cu plagiatorii
Mircea Popa: Dacă aţi auzit de cazul Ştefan Nemecsek? Cum vă apare acest caz în lumina presei din Valea Jiului?
Dorin Isoc: Cazul nu-mi este cunoscut. În acest context aş dori însă să precizez că nu sunt un vânător de plagiate sau de plagiatori. Singura mea preocupare este de a studia manifestarea plagiatului şi de a-i construi o tratare sistematică în acord cu standardele lumii civilizate şi pe măsura consecinţelor deosebit de grave pe care le determină. Tot în acest context doresc să precizez că nu sunt de acord cu campaniile de presă care urmăresc cu orice preţ „sânge”. Salut însă necondiţionat acţiunile presei care privesc plagiate semnalate, dar opinez că după semnalare ar fi bine ca tratarea să devină sistematică şi întreaga societate să beneficieze de nevoia de depoluare intelectuală şi apoi de „ecologizarea” cea mai potrivită a mediului creaţiei intelectuale.

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 6 ori 8  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal





- - -
Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online!

_____
Flyere, pliante, broşuri, afişe, cărţi de vizită, mape, formulare...
_____
Cataloage promoţionale 2024
_____
Plăcuţe şi indicatoare pentru case, blocuri, sedii
_____
Rame click - comandă online!
_____
Panou decorativ pentru interior sau exterior – tu alegi designul!
_____
Steaguri publicitare - click pentru a comanda!
_____
Stâlpi pentru delimitare (opritori, de ghidare) - comandă online!






_____
Cataloage promoţionale 2024


Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!
_____
Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online!
Promovare
Publicitate
Newsletter