În decursul anilor am încercat să fac (cu mijloace parţial improprii) o antologie a aşa-zisului „folclor urban”, unde (vă asigur) există adevărate capodopere.
În acest sens, am preluat de la prietenul meu, cunoscutul ziarist şi foto-reporter Ion Liciu, o baladă pe care el însuşi o preluase de la un miner ieşit la pensie, de la Uricani.
Am mai adăugat şi eu câte ceva. Această baladă (cu trei sau mai mulţi autori) însă, având tot farmecul creaţiei populare care a stat la baza creării ei, o redăm cititorilor, ca un modest omagiu adus lui Ion Liciu, cel care a fost, este şi va fi întotdeauna un extraordinar om de cultură!

 

Balada secretarei grăbite

O domnişoară

Ca o comoară,

Nici prea minoră

Dar nici majoră,

Cu rujul verde,

Ce se încrede,

Åži se excită

Într-o clipită.

Dar, vezi matale,

Doar cu parale

Ori  mici atenţii

Sau intervenţii,

Pe la cei mari

Ce-s veşnic tari,

Ce au puterea

(Mânce-i averea!).

Deci domnişoara,

(Cea cu comoara)

La şefu’ vine,

Că ei „îi ţine”.

El este treaz,

Cu ruj pe obraz,

Åži o aşteaptă

Că e deşteaptă

Åži are surse

Chiar şi resurse.

Zâmbete-aduce,

Chiar îl seduce

Cu acestea toate,

El dă pe spate.

Ea-i emotivă,

Figurativă,

Însă activă,

Chiar colectivă.

(Iată, rimează)

Åži cu colivă,

El ce să facă?

Dur o dezbracă,

Dintr-o privire.

(Asta iubire!)

Vrea să ajungă

(Calea nu-i lungă)

O secretară

Nu prea amară

Åži nici prea dulce

Ca s-o încurce,

Dar, ce păcat!

Postul visat

E ocupat

De una ternă

Åži chiar maternă,

Ce-are cunoştinţă

Åži multă ştiinţă

Åži e morală

Dar fără fală.

Ea deşi-i rece 

Nu vrea să plece

Åži timpul trece

Åži se petrece

Iar postul prezis

Devine un vis

De nedescris,

Îndepărtat,

Întunecat,

Dezafectat,

Vai ce păcat!

Că-i de rahat

Ce s-a-ntâmplat!

Însă, la urmă,

„Suspansul” curmă

Orice regrete.

Ca s-o desfete,

Cea secretară

E dată-afară,

(Ce clipă amară!

Nemilenară)

Åži cu curaj,

Dată-n şomaj,

Deşi lucrase

Åži ajutase

La dezvoltare

Cu-epuizare

Deşi muncise

Åži cele promise

Erau pare-mi-se

Îndeplinite,

Bine gândite,

Nici pe departe

Neavenite.

Åži atunci pe post

Simplu şi anost,

Ca să nu dea prost,

Ea numită a fost

Åži-a fost iute unsă,

De spirit pătrunsă,

Unde-a vrut ajunsă,

Deţinând controlul

Că-şi ştia ea rolul!

Dar, mai amânat,

Tot s-a întâmplat

Ce-i de aşteptat.

Directorul chiar

S-a convins amar

Că n-avea habar

Nu-i era în clar

De ce să se-apuce

Unde drumul duce

Åži pe ce ia banii

După ce trec anii.

Åži-ar fi vrut s-o schimbe

Fizicul să-şi plimbe

Pe la alte posturi

Dar era târziu

(Numai eu o ştiu)

Îl avea la mână

De vreo săptămână

Åži-orice gest haios

Iute l-ar da jos.

Deci şi-a revenit

Åži s-a mai gândit

Iar într-un sfârşit

Brusc s-a hotărât

Ca să se salveze

Să nu se-nerveze.

Åži-a găsit cu cale

(Să n-o ia la vale)

Cu ea să se-nsoare

Chiar din disperare.

Sau din alte cazuri.

Să nu facă nazuri

Să schimbe macazuri

Să n-aibă necazuri.

Culmea, ea n-a vrut,

Adevărul brut

Åži l-a dat în gât

Că era urât

Åži l-a dat şi jos

Că n-a fost frumos.

Åži-n loc a adus

Pe unul sus-pus.

Care n-a apus

Åži-a urcat mai sus.

Åži, zâmbind sinistru,

A ajuns ministru.

Iară ea, prosperă,

Chiar consilieră

Ca să-i deie sfaturi

Cugetând pe laturi,

De-i deie idei

Care-ţi vin când bei,

Să-i aducă-aminte

Că ea e fierbinte

Åži-or merge-nainte

Măcinând cuvinte,

Chiar irosind bani

Încă mulţi, mulţi ani.

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.