Cuvânt înainte. Sonetele de faţă fac parte din volumul „Ca nişte spânzurători amintirile” şi la rândul lor au fost alese din altele 100, urmând ca, într-un viitor (mai apropiat sau mai îndepărtat) restul de sonete rămase să facă parte dintr-un volum intitulat provizoriu „Rătăciri de zi şi noapte” sau „Trage linie şi-adună!.” Personal, iubesc enorm „sonetele” şi încerc să le dau, întotdeauna, ceva din mine, pentru a le ajuta să trăiască. Astăzi le las în grija dumneavoastră, nu înainte de a-i mulţumi domnului Paul Gabor care le-a renăscut electronic şi cu deosebită pasiune. Să nu uit să subliniez ilustraţia paginii făcută cu două tablouri ale pictorului Iosif Ladislau Toth, acestea fiind prezentate, pentru prima dată, la expoziţia de la cafeneaua „Mari caffe”. Åži să nu uităm: important e să putem să ne înălţăm sufleteşte în umbra unor poezii cu accentuate amprente de suflet, pentru că a fi mai buni şi mai curaţi trebuie să înţelegem poezia vieţii şi farmecul ei. 

 

PÄ‚SÄ‚RI ZBORUL DUC CU ELE

Ceasurile curg din turnuri

noaptea-n gând se furişează

urlă umbre-delirează

rău amanetate-n bunuri

 

păsări zborul duc cu ele

ape negre ne pătrund

zboară sfinţii-nu le-aud

aripile lor prea grele

 

voi visa culori de vânturi

păsări stinse lângă cer

în mormane dulci de cânturi

 

umbre în lumine pier

vindem carele cu gânduri

prizonieri la colţ de cer.

 

PUSTIUL TIMPUL ÎL CUPRINDE

Lumina mi-a întins o rază

galopul vântului l-aud

şi peste tot un verde crud

o poartă înspre mâine lasă

un vis prelung mă-nalţă-n şa

când paşii mi-au fugit de-acasă

mă-nchide-n el şi mă apasă

popasul într-un fulg de nea

 

mocnite drumuri în cenuşă

pustiul timpul îl cuprinde

şi-n vene scârţâie o uşă

 

zac amăgirile prin tinde

iubirea-şi ia ultima tuşă

şi sărutările îşi vinde.

 

DAÅ¢I-MI PASUL PENTRU DRUM

Daţi-mi pasul pentru drumuri

pentru suflet daţi-mi cerul

pentru febră daţi-mi gerul

pentru noapte daţi-mi gânduri

 

din adânc tu înălţime

mai coboară-mi umbra-n lut

ce-am ştiut - ce n-am ştiut

ce e rău şi ce e bine

 

cântul lumii ca un scut

sub acoperişul nopţii

un izvor neînceput

 

şi pribeag în voia sorţii

priceput – nepriceput

lăstăresc în faţa porţii.

 

STAU CU VÂNTUL LA PICIOARE

Razele le ştergi cu-o mână

cerul doarme dar e viu

malul care nu-l mai ştiu

valul morţii îl amână

 

sunt mai tânăr cu-o viaţă

şi mult mai sărac c-un gând

prea târziu sau prea curând

umbra-mi nu-ţi va fi de faţă

stau cu vântul la picioare

de ploi tinere nu scap

şi mă doare-un dor de soare

 

galerii prin tine sap

mor în gând la fiecare

dar în cerul tău nu-ncap.

 

LUMINA PENTRU AMÂNDOI

Lumină pentru amândoi

şi aripi pentru noi văzduhuri

aprinse lumânări de duhuri

şi gări ce ne-au condus spre noi

 

cuţitele rostogolite

prin aerul ce ni se fură

sublima noastră arătură

în care semănăm cuvinte

 

s-a sinucis călătoria

mori pentru noi singurătate

conturul tău rămâne-acia

 

ne despărţim de tot şi toate

durerea fiindu-ne moşia

părerile de rău - palate.

 

PRIZONIERA MÂINII TRECI

Dacă vii din vânt rămâi

lasă-ţi sufletul de pleci

prizonieră mâinii treci

spre târziul cel dintâi

 

ploaia-i ca odinioară

ne-am trezit expuşi luminii

martori fiindu-ne străinii

ce i-am ajutat să moară

 

desfrunzirea mea furând,

acel mâine de departe

e-o capcană ce n-o vând

 

graniţa ce ne desparte

şi ne va răni curând

o păstrez ca semn de carte.

 

ÎNAPOI ÎNCHISÄ‚-I POARTA

Pânze-n vânt pentru-o plecare

infinitul dimprejur

nu-l străbat nu-l înconjur

ci-l ofer pentru-o uitare

 

iedere în ochi se sting

nopţile se scurg pe buze

numai paşii-or să m-acuze

că-s învins chiar dacă-nving

 

înapoi închisă-i poarta

înainte-i înapoi

ia cu tine de pleci - soarta

ce-i prea strâmtă pentru doi

tu eşti stânca eu sunt piatra

ce-i lumină-i şi noroi.

 

ÎNGROP ULCIOARELE CU DOR

Din car de aer rup o boare

cu o culoare îi dau foc

şi când în cer nu mai e loc

luminii eu mă fac ninsoare

 

îngrop ulcioarele cu dor

şi luna o culeg prea plină

discret iau partea-mi de lumină

prinsă-n fâşia ei de nor

 

iubito de atâta praf

tăcerile-s demult răpuse

şi depărtările stau vraf

 

oraru’-ntoarce nişte fuse

vântul ne-oferă un perdaf

duhnesc cărările apuse.

 

TÂNJIND DUPÄ‚ UN ZBOR ÎNALT

Adâncurile-ţi ard pe frunte

iubito auzi-mă-n tăcere

acum când aşteptarea piere

şi tâmplele-s în noi cărunte

 

iubeşte-mă ca o părere

întoarce-mă din drumul meu

alungă-mă deşi mi-e greu

dar dă-mi arvună o durere

 

un cal e-un vis te urcă-n şa

să n-ajungi timpului vânat

eşti a plecării - ea-i a mea

 

să faci din toamnă-un bal mascat

tu fi-vei costumată-n stea

tânjind după un zbor înalt.

 

TREC PRIN GÂNDUL TÄ‚U SURPAT

Neclintit frământ un vânt

trec prin gândul tău surpat

simt mirosul de păcat

şi-un cer sfânt peste pământ

 

smalţurile lumii-n cer

nu mă plâng dar dau de ştire

învelit într-o privire

cât să pierd şi cât să cer

 

zestrea gândului e-un vis

neclintit cu ora-i stinsă

lângă poarta ta proscris

 

doare partea neatinsă

flori fugind din paradis

pentru-o lacrimă promisă.

 

 

MUGURII SE-NTORC DIN CER

Mugurii se-ntorc din cer

îi aud plutind pe apă

pe sub maluri moartea sapă

sorţii partea lor îşi cer

 

într-o albie de sânge

păsările stau să cadă

un fior a prins să ardă

lacrimile ce n-or plânge

 

nimeni azi şi nimeni mâine

ce de doruri mi-a ţesut

giulgiul toamnei care vine

 

câte trepte m-au durut

spre a coborî în tine

cea de azi - cea de demult.

 

PE SUB FEREÅžTI SE ZBATE-UN MAL

Pe-un talger pun această noapte

fără lună tară tine

ţipă câte-o stea în mine

pe când tunetele-s şoapte

 

albul rece-al dimineţii

de sub streşine de dor

lacrimile tuturor

spală murdăria vieţii

 

pe sub fereşti se zbate-un mal

sub pleoape ochii-s părăsiţi

din larg ne-aduce câte-un val

 

apoi la umbre-s împărţiţi

ne-nfăşurăm în albul voal

de nuferi împământeniţi.

 

TIMPU-N CERURI RÄ‚STIGNIT

Lacrima din care ochii

s-au zbătut pe-un prag de lut

liniştea ce ţi-a cusut

din adânci nelinişti - rochii

 

umbra ta pe un cuţit

împlântat în dor de aer

nori de frică strânşi în caer

timpu-n ceruri răstignit

 

vine valul şi-l veghez

clătinat în vânt şi ploi

fruntea frunzei n-o curtez

 

jumătate-s pentru doi

într-o stea mă înrolez

lăsând umbra-mi în noroi.

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.