Ziarul Vaii Jiului

scoală & cultură pe Jiul de Est şi Jiul de Vest

20.05.2013, 00:26:58 | 0 comentarii | 670 vizualizari

Poziţia Copilului / Un film care a primit, de la primele secvenţe, feed-back-ul pozitiv al publicului petroşenean

Articole de acelasi autor

În Parâng este instalat cel de-al doilea pasaj subteran destinat schiorilor

Cod galben de vânt pentru județul Hunedoara

De acum până la vara ar trebui să fie turnat asfaltul pe drumul spre Parâng

9.242 de cazuri Covid 19 pe teritoriul României. 392 persoane infectate în județ

În acest weekend, 16 incendii de vegetație uscată care au afectat 130 de hectare de teren

Scade numărul persoanelor aflate în izolare, scade sensibil și numărul celor care pleacă din carantină

Uricaniul nu mai are nicio persoană infectată COVID- 19. Cu toate acestea unde-i lege nu-i tocmeală, primăria continuă dezinfectarea, va amplasa la fiecare scară soluții dezinfectante

2245 cazuri de persoane infectate, 220 declarate vindecate, 69 decese

30 martie- 1 aprilie, atenționare Cod Galben de ninsori pentru Valea Jiului

200 de viziere donate spitalelor din Valea Jiului. Este nevoie de voluntari, dacă vrei să ajuți!

de Alina PIPAN

Joi seara, ora 18, Teatrul Dramatic „Ion D. Sîrbu”, sala de spectacole era plină ochi. Cei care nu încăpuseră pe scaune au luat loc pe scări. Toată lumea era prezentă pentru a vedea filmul premiat cu „Ursul de aur” la Berlin, „Poziţia Copilului”. Intrarea gratuită a fost, pentru mulţi, motivul principal pentru care au ales să vină la spectacol, dar acest motiv material s-a transformat în mijlocul ideal de a convinge publicul că filmul românesc merită toţi banii din lume.

La început a avut loc decernarea distincţiei de Cetăţean de onoare. Călin Peter Netzer a primit distincţia de la primarul Tiberiu Iacob-Ridzi, a mulţumit scurt şi a luat loc în sală, pentru vizionarea filmului, promiţând o sesiune de întrebări la final.

Primele scene ale filmului au fost oarecum debusolante. Scene realizate fără fineţe, multe filmate doar cu o cameră, de un operator ce părea fără experienţă. Nu exista coloană sonoră. Scene brute, dar extrem de reale, departe de ficţiunea filmelor americane, cu care ne-am obişnuit, care nu fuseseră estetizate. Încă de la primele scene, limbajul folosit a fost unul fără menajamente, exact aşa cum ni se întâmplă multora dintre noi să vorbim în fiecare zi. Se ştie, înjurăturile româneşti sunt cele mai expresive. Însă nu limbajul trivial a fost mesajul filmului, ci relaţia deficitară dintre părinţi şi copii.

Subiectul filmului este fictiv. Cornelia, o mamă de 60 de ani, arhitect, cu soţ medic, interpretată excepţional de actriţa Luminiţa Gheorghiu, încearcă, cu orice risc, să se facă prezentă în viaţa fiului ei. Când acesta omoară un copil de 14 ani într-un accident de maşină este practic momentul ideal în care aceasta poate demonstra că, fără ea, viaţa fiului ei, Barbu, ar fi un dezastru. Acesta din urmă, ajuns un adult după o viaţă de copil răsfăţat, nu cunoaşte pe deplin ce înseamnă să fii responsabil. Interdependenţa dintre cei doi este una nefuncţională, care stârneşte conflicte aprinse. Mama face tot posibilul să-l scape pe copil de o condamnare, mergând de la mită la intervenţii sentimentale care să impresioneze familia copilului decedat. În tot acest timp Barbu este agresiv, iresponsabil, încearcă să se debaraseze de mama lui.

Filmul nu vrea să scoată în evidenţă nici corupţia românească, nici limbajul românesc agresiv, nici modul de viaţă al românilor, sau diferenţa de clasă, fenomene universal valabile. Încearcă să exprime, cât mai real posibil, deficienţele de comunicare dintre mamă şi copil, care sunt, de asemenea, universal valabile. Tocmai de aceea, filmul a avut atât de mult succes, indiferent de provenienţa publicului.

Publicul petroşenean a avut oportunitatea de a vorbi direct cu regizorul. Acesta a stat la dispoziţia tuturor întrebărilor, unele pertinente, altele modeste, încercând să explice, pe scurt, că filmul este exact ceea ce arată, nimic mai mult. Nu are semnificaţii ascunse, nu deschide orizontul unei cascade de interpretări. Este un film sincer despre viaţă, aşa cum este ea.

Având în vedere că s-a aplaudat ca la… teatru, în picioare, din tot sufletul, este evident că vorbim de un film bun, ce merită văzut. Aşteptăm să vedem şi un cinematograf în Valea Jiului, cât mai curând.

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu

   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL.
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.