► Comunicat de presă

 

În perioada 7-14 mai 2013, la Petrila, a fost organizată cea de a doua parte a atelierului internaţional de regenerare urbană post-industrială. La această a doua fază au participat 32 de studenţi şi profesionişti din Paris, Bruxelles, Bucureşti, Cluj şi Timişoara. Atelierul face parte dintr-o iniţiativă a Societăţii Culturale „Condiţia Română” din Petrila, având ca parteneri: E.M. Petrila, Primăria şi Consiliul Local Petrila, Clubul Copiilor Petrila, Universitatea din Petroşani. 

 

Această coagulare unică în cazul Văii Jiului a unei părţi importante din stakeholder-ii locali a reprezentat atracţia principală pentru demararea şi dezvoltarea unui atelier internaţional concentrat pe probleme de patrimoniu arhitectural, urbanism, peisaj, dar şi scenarii de dezvoltare economică şi de gestiune a unei posibile conversii funcţionale a clădirilor minei. Amintim că în cazul Petrilei există o iniţiativă  intitulată „Salvaţi Mina Petrila”, la care au aderat peste 200 de persoane. Chiar dacă numărul nu este foarte mare, acest lucru atestă un ataşament faţă de spaţiul minei şi de structurile acesteia, lucru ce o diferenţiază faţă de celelalte localităţi miniere din Valea Jiului.

Scopul acestei de a doua etape a atelierului a fost de a contribui la conturarea unor scenarii sustenabile de re-utilizare a clădirilor din incinta minei. Aceste scenarii au trebuit să definească o etapizare a implementării proiectului, dar şi o relaţionare cu locuitorii şi actorii publici implicaţi. Echipele mixte, româno-franceze, s-au bazat pe informaţiile acumulate în urma primei etape a atelierului (14 – 20 octombrie 2012), precum şi pe intervenţiile specialiştilor invitaţi: prof. ec. Cristian Ost (ICH EC Brussels Management School), prof. arh. Jean-Bernard Cremnitzer (E.N.S.A. PARIS-BELLEVILLE), Arh Irina Iamandescu (UAUIM) şi soc. Maria Grecu.

Acţiunile din cadrul atelierului, proiectele, precum şi elaborarea studiului de pre-fezabilitate îşi propun oferirea unor alternative pentru soluţia dărâmării integrale până la 1 ianuarie 2016 a sitului minier Petrila, fără discutarea posibilităţii păstrării şi reconversiei unor clădiri cu valoare. Procesul de închidere a minei Petrila (conform ump.minind.ro) este parte dintr-un proiect mai larg de închidere a exploatărilor miniere ne-rentabile – MINING II, finanţat prin împrumut de la Banca Mondială. Proiectul presupune închiderea fizică a minelor şi refacerea mediului, dar şi componenta de regenerare socio-economică. Obiectivele componentei de închidere şi refacere a mediului sunt: închiderea şi reabilitarea completă a siturilor miniere în care nu se mai produce şi astfel reducerea impactului sectorului minier asupra mediului şi asupra moştenirii ecologice în conformitate cu cerinţele de aderare la UE, şi redarea terenului ocupat de mine altor activităţi sociale şi economice. La finalul acestui proces, terenul trebuie lăsat în condiţii sigure şi stabile. Din punctul de vedere al structurilor de suprafaţă, al clădirilor din incinta exploatării miniere Petrila, obiectivul este ca toate structurile rămase să fie stabile din punct de vedere fizic (structural) şi chimic (decontaminate). Forma finală a terenului şi a clădirilor trebuie să fie optimizată şi compatibilă cu mediul înconjurător şi cerinţele comunităţii locale.

Componenta de regenerare socio-economică are ca scop accelerarea măsurilor destinate creării de locuri de muncă implementate în cadrul primului împrumut şi susţinerea activităţilor de dezvoltare locală prin construirea de capacităţi la nivelul comunităţii şi prin finanţarea infrastructurii economice şi a serviciilor sociale. 

Soluţia tehnică care rezolvă problemele de securitate fizică şi chimică a terenului ocupat de E.M. Petrila, precum şi reabilitarea mediului natural, adoptată în cazul minei Petrila este cea de demolare a structurilor existente, decaparea solului la o adâncime de 2 m şi replantarea unui strat vegetal: „În cadrul procesului de închidere vor fi îndepărtate clădirile şi instalaţiile utilizate în timpul activităţii miniere, vor fi luate măsuri pentru înlăturarea riscurilor de mediu, iar solul va fi recuperat pentru a putea fi folosit în alte scopuri” (ump.minind.ro).

Cele cinci echipe de studenţi şi arhitecţi s-au confruntat cu dificultatea înţelegerii într-un timp foarte scurt nu doar a complexităţii sitului minier în sine, cât şi a complexităţii sociale, legislative, administrative a întregii Văii. Scenariile propuse de aceştia au reuşit însă să înglobeze toate aceste realităţi, iar, la final, scenariile lor au fost adânc ancorate în posibilităţile reale de dezvoltare. Chiar dacă proiectele par la prima vedere ambiţioase - noi centre administrative, culturale, de producţie, trasee muzeale - aceasta este direcţia în care sunt studiate şi reorganizate zone similare în întreaga lume. Sunt zone care prin trecutul lor dau plus de valoare terenului şi investiţiilor viitoare. 

Proiectele au fost prezentate public, şi au reuşit în cele din urmă să atragă atenţia administraţiei locale care şi-a manifestat interesul de a duce mai departe iniţiativa. În momentul în care scriem, putem spune că Atelierul a avut un punct final concret – elaborarea unui studiu de pre-fezabilitate ce urmează a fi prezentat în cadrul şedinţei de Consiliu Local din 29 mai 2013. Studiul a fost redactat de organizatorii atelierului sub coordonarea Asociaţiei pentru Arheologie Industrială din România, condusă de Irina Iamandescu şi prezintă cele cinci scenarii ale celor cinci echipe de studenţi şi profesionişti, iar scenariul propus este o combinaţie a punctelor forte din fiecare. Votarea acestui studiu şi înaintarea către Ministerul Economiei pot avea ca efect abrogarea hotărârii de guvern care a aprobat proiectul de demolare şi refacerea proiectului cu menţinerea, punerea în siguranţă şi eventuala conversie funcţională a clădirilor minei.  

Atelierul nu şi-a oprit activitatea odată cu prezentarea finală şi elaborarea studiului de prefezabilitate. În momentul de faţă, atelierul încearcă pe de o parte o sintetizare şi publicarea rezultatelor celor două faze şi plănuirea fazelor viitoare ale atelierului, şi pe de altă parte, construirea unei reţele de indivizi, demersuri, proiecte, grupuri, asociaţii, administraţii locale etc. interesate de problema patrimoniului industrial şi dezvoltarea localităţilor foste mono-industriale din România. 

Proiectul Petrila – regenerarea unui peisaj post-industrial este demarat de ADERF - Asociaţia doctoranzilor şi studenţilor români din Franţa (Association des Doctorants et Etudiants Roumains en France) şi Societatea Culturală „Condiţia Română”, în parteneriat cu Consiliul Local si Primăria Petrila, Compania Naţională a Huilei - Exploatarea Minieră Petrila, Universitatea Petroşani, Ecole Nationale Superieure d’Architecture de Paris-Belleville, Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu” Bucureşti, Universitatea Tehnică din Cluj Napoca - Facultatea de Arhitectură şi Urbanism, Universitatea de Agronomie si Medicină Veterinară Bucureşti, OAR Hunedoara, Institutul Francez din România, Asociaţia pentru Arheologie Industrială, Asociaţia Plusminus şi biroul de arhitectura Ideogram. Proiectul este finanţat parţial din taxa de timbru de către Uniunea Arhitecţilor din România şi Ordinul Arhitecţilor din România. 

Mai multe detalii pot fi găsite pe pagina de facebook a evenimentului https://www.facebook.com/PetrilaRegenerareaUnuiPeisajIndustrial (unde vor fi încărcate si proiectele) sau pot fi oferite de organizatori. 

Cristina Sucală, cristina_sucala@yahoo.com

Ilinca Păun Constantinescu, ilincapaun@yahoo.com

Ina Stoian, ina.stoian@gmail.com

Dragoş Dascălu, sddascalu@yahoo.com

Ion Barbu, thebarbu@gmail.com