Azi, la ora 10, Muzeul Mineritului din Petroşani va fi gazda prezentării a două cărţi-eveniment pentru ceea ce înseamnă spiritualitatea perenă a Văii Jiului. Doctorul Dan Ioan Nistor va prezenta asistenţei cele două volume pe care le-a dedicat memoriei părinţilor săi, preotul  Marcu Ulpiu Traian Moşic şi preoteasa Cornelia Moşic.

 

Primul volum se intitulează „Din cele trăite printre oamenii de la izvoarele Jiului” (Editura Ex Ponto, Constanţa, 2009) şi este o selecţie din cele scrise de părintele Moşic pe când avea 70 de ani, 6 luni la 6 zile. („Mă grăbesc să scriu şi am foarte multe de scris şi nu ştiu de le voi aşterne în rânduri până nu mor. Nu pentru că au o valoare deosebită aceste amintiri, doar mi-am oferit mie şi hârtiei gânduri, fapte despre oameni, despre cele multe pe care le-am purtat în suflet cam 30-35 de ani”).

Au şi manuscrisele soarta lor. Traian Moşic a scris aceste amintiri pentru cei din jurul său („Poate careva dintre copiii mei va avea răgazul să le citească”) pentru că era puţin probabil (ca să nu zicem altfel...) ca un astfel de manuscris să poată vedea  lumina tiparului în timpul unui regim totalitar. Cum să publici opera unui om al altarului care, pentru că a „uneltit împotriva ordinii sociale”, a fost condamnat la 12 ani de muncă silnică (cu detenţii în puşcăriile Jilava şi Galaţi şi în lagărele de muncă silnică din Grădina, Salcia şi Periprava) plus 10 ani de degradare civică? Iată că unul din cei 4 copii ai părintelui Moşic, poetul Dan Ioan Nistor, a tipărit, la o sută de ani de la naşterea tatălui său, acest volum impunător. Cotidianul nostru  a sesizat imediat valoarea excepţională a cărţii şi a considerat-o drept evenimentul editorial al anului trecut în Valea Jiului. Tipărirea acestei cărţi are povestea ei. Doctorul Nistor a tipărit, artizanal, pe speze proprii, un număr de volume pe care le-a oferit prietenilor şi cunoscuţilor săi din Valea Jiului şi din Constanţa, locul unde a fost repartizat după terminarea Facultăţii de Medicină. Consiliul Local din Petrila şi primarul Ilie Păducel au promis editorului că vor finanţa tipărirea

într-un tiraj îndestulător al cărţii. Cu atât mai mult cu cât, preotul Moşic a slujit, de la ieşirea sa din închisorile comuniste şi până la pensie, într-o parohie din oraşul Petrila. De altfel, aşa cum probabil aţi sesizat deja, la începutul articolului noi am vorbit despre o prezentare şi nu despre o lansare de carte. Pentru moment, editorul a adus un număr de cărţi pe care le va oferi doar participanţilor, prieteni apropiaţi, la manifestare. Cei trei copii ai familiei Moşic, prof. Ulpia Maria Leu din Iaşi, ing. Teodor Septimiu Murgu din Sibiu şi dr. Dan Ioan Nistor din Constanţa (primul dintre ei, Mircea Corneliu, inginer minier,  a murit, în 1968, în adâncurile minei Anina) au venit special la Petroşani pentru a-şi omagia părinţii, prezentând iubitorilor de literatură din Vale cărţile scrise de cei care i-au crescut. (Celor care au o firească nedumerire în privinţa onomasticii diferite a copiilor părintelui Moşic le oferim o explicaţie simplă: pentru a putea să se înscrie la facultate, ei trebuiau să nu trezească bănuieli că bunul lor tată  e închis pentru că a uneltit la răsturnarea ordinii sociale de tip comunist. Drept pentru care, ei au fost „înfiaţi” fictiv de persoane binevoitoare din anturajul familiei pentru a putea deveni intelectuali cu acte în regulă. Åži azi, cei trei copii fac dovada că se consideră „Moşici” până în adâncul sufletului lor.)

Publicaţiile „Viaţa medicală” (nr.50 din 11 decembrie 2009), „Telegraf” (nr. 4761 din 10 august 2009), „Ex Ponto” (nr. 3/24 din iulie-septembrie 2009) au prezentat extrem de elogios cărţile scrise de Traian şi Cornelia Moşic. „Ziarul Văii Jiului” face, acum, acelaşi lucru.

„Toţi murim”, obişnuia să spună, la fiecare înmormântare, părintele Moşic. După această extrem de tristă constatare, părintele adăuga, concesiv: „Poate şi eu, poate şi dumneavoastră...”. Prin scrierea acestei cărţi-document, părintele ne-a dovedit că avea perfectă dreptate: poate nu toată lumea moare. Se salvează doar cei care lasă ceva durabil în urma lor. Traian Moşic e, cu siguranţă, unul din nemuritorii literari ai Văii Jiului.

Al doilea volum care va fi prezentat la Muzeul Mineritului este unul care reuneşte, pe copertă, numele a doi poeţi: Dan Ioan Nistor şi Cornelia Moşic. Când numai duh vom fi/ Liniştea de înserare (editura Ex Ponto, Constanţa, 2010) adună, sub aceleaşi coperţi, două  cărţi de versuri (ale fiului şi mamei sale). E vorba de o poezie care se inspiră din acelaşi univers al credinţei creştine. Dan Ioan Nistor a mai scris, în acest registru grav, volumele de versuri: Pelerin pe drumul măslinilor (Ed. Metafora, Constanţa,1996), Doamne, nu spre semeţia mea (Ed. Metafora, Constanţa, 1998), Acum este vremea (Editura Menora, Constanţa, 2000) şi Tăcerea Ta-mi grăieşte (Editura Ex Ponto, Constanţa, 2004). Mama sa (1906-1983) l-a avut ca duhovnic pe Părintele Arhimandrit Arsenie Boca de la Sfânta Mănăstire a Prislopului, bucurându-se de revărsarea de har a cuviosului. Acum a venit rândul nostru, al cititorilor, să ne bucurăm plenar de poezia lor. „Vreascurile/ ostenelii/ nu ard/ în zadar” zice, atât de frumos, Cornelia Moşic.

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.