Începuturile patimilor preacuviosului părinte Arsenie Boca

Prima notă informativă (nr. 91/5 iunie 1943), întocmită de postul de jandarmi Sâmbăta de Sus, semnala faptul că „preotul Arsenie Boca  de la Mănăstirea Brâncoveanu este un înfocat legionar şi credem că face parte din conducerea clandestină legionară, însă este foarte greu de prins”. 

Conform Ordinului de căutare nr. 1 trasat „agentului nr. 2” pentru perioada 1-6 iulie 1943 se cerea: 1. Veţi supraveghea pe călugărul Arsenie de la mănăstirea Sâmbăta de Sus asupra activităţii, în sensul că-l bănuim că are legături cu legionarii. Se supraveghează ce persoane legionare iau contact cu el la mănăstire. Se identifică orice persoană legionară care vine la mănăstire şi se urmăreşte ce fac aceştia. Se notează cât stă fiecare. Se urmăresc dacă stau numai la mănăstire sau urcă în munţi şi revin la mănăstire; 2. Metoda de lucru: vizitator al mănăstirii şi excursie; 3. Timp de lucru: zilele 1, 2, 3, 4, 5, 6...; 

4. Legătura: cea stabilită.

Cea mai importantă şi compromiţătoare notă informativă (1 decembrie 1943) este cea semnalată de informatorii Jandarmeriei care afirmau că părintele Arsenie Boca „şi-a construit în piatră o chilie, în munte, pe Valea Sâmbetei în apropiere de cabană, unde ar avea de gând să se retragă pentru a-şi face rugăciunile ca un pustnic. Scopul construirii acestei chilii ar fi însă pentru a se da adăpost în timpul iernii unor anumiţi legionari urmăriţi. Ar fi vorba despre legionarul Nicolae Petraşcu”.

Părintele Arsenie Boca, conform declaraţiei date Siguranţei în data de 10 iunie 1948, afirmă: „... În ce mă priveşte, declar cu toată conştiinţa împăcată că în toată perioada de la 1940, de când am venit la mănăstire până astăzi, nu s-a ţinut cu ştirea sau încuviinţarea mea nicio şedinţă. N-aş fi îngăduit treaba asta nici în ruptul capului. Am crezut că nu toţi pelerinii sunt cuminţi. Drept aceea am cerut verbal, în repetate rânduri, dlui Comandant al Legiunii de Jandarmi Făgăraş un post fix de control, care să cruţe mănăstirea de implicaţii într-un domeniu neîngăduit (...) întrucât preotul trebuie să rămână preot, dar nici certaţii cu stăpânirea să nu poată abuza de îngăduinţa creştină”.

Agenţii Jandarmeriei şi Siguranţei s-au lămurit în cele din urmă că părintele Arsenie Boca nu era implicat în acţiuni conspirative, însă urmele bănuielii că ar fi avut simpatii legionare s-au păstrat în dosarul preluat ulterior de organele represive ale regimului de orientare comunistă.

 

Prima arestare a preacuviosului părinte Arsenie Boca

Suspect de simpatii legionare, părintelui Arsenie Boca i-a adus, de fapt, şi prima arestare, în vara anului 1945, dar în absenţa oricăror dovezi palpabile a fost eliberat din arestul Siguranţei Generale, la ordinul Ministerului Afacerilor Interne.

Treptat, agenţii Siguranţei primesc note informative în care opţiunea “legionară” a părintelui Arsenie Boca apare actualizată – acesta implicându-se activ în sprijinirea, pe diferite căi, a activităţii foştilor membri ai Gărzii de Fier dar totul a fost respins de părinte care, în 10 iunie 1948, afirma categoric: „În cunoştinţă nu mă simt nici vinovat de atitudinea creştină ce le-am cerut, dacă au venit să mi se spovedească, nici implicat în şedinţele ascunse ce le-or fi ţinut, cu totul fără ştirea mea”.

Eliberat din beciurile anchetatorilor Siguranţei Generale, părintele Arsenie Boca nu mai venea la Sâmbăta, ci lua calea Å¢ării Haţegului la Prislop deoarece dorea „să consolideze relaţia dintre ortodocşi şi foştii greco-catolici” dar şi de a crea o mănăstire model, aşa cum au încercat şi alte personalităţi duhovniceşti ale timpului. El predica necontenit despre unitatea spirituală a românilor din Ardeal şi nu puţine au fost situaţiile când credincioşii greco-catolici îl chemau pe părintele Arsenie Boca să le predice în bisericile lor după slujbă.

Aflat la Prislop, părintele Arsenie Boca avea să fie solicitat în primăvara lui 1948 pentru susţinerea unei campanii de revenire la ortodoxie a celor care se arătau rezistenţi în zona Cluj – Bihor.

În referatul său către Cabinetul Patriarhal, părintele Arsenie Boca demonstrează forţa de convingere provenită din orizontul teologic şi cultural pe care îl avea, cât mai ales din experienţa duhovnicească cu care i-a dominat pe cei care nu vroiau să revină la dreapta credinţă.

 

Preacuviosul părinte Arsenie Boca era numit preasfântul de către securişti

În foarte scurt timp mulţimile impresionante de credincioşi luau calea Mănăstirii Prislop şi la fel de repede organele nou înfiinţatei Securităţi propuneau ca părintele să fie mutat la altă mănăstire unde nu este cunoscut de populaţie, ca în felul acesta să fie remediate toate aceste acte „ce dăunează regimului nostru de democraţie în drumul neabătut spre socialism” – după cum se exprimau.

În opinia autorităţilor de securitate, credincioşii venind la mănăstire „pierd multe zile de lucru, care dacă ar fi făcute în câmpul muncii ar da rezultate mai bune”. În loc să muncească, ţăranii „pierdeau” de fapt timpul „umblând după prostii, ca să vină la mănăstire, la <preasfântul>”.

Prioritară era executarea unei pătrunderi informative, serioase în mediul mănăstirii iar pe lângă aceasta „şi alte elemente din mănăstire care pot fi recrutate”. Se mai cerea să se instruiască două-trei femei „pe care le veţi trimite la mănăstire în scopul de a-l compromite pe Boca Arsenie”.

Acelaşi Birou de Securitate al regiunii Hunedoara era informat „şi că organele locale PMR fuseseră contactate pentru combaterea influenţei părintelui Boca Arsenie în rândul populaţiei din zonă”.

Pe de altă parte, organele centrale de partid au sesizat situaţia de la Mănăstirea Prislop. Se reitera ideea că „a făcut parte din Mişcarea Legionară” când era la Sâmbăta, că a fost mutat la Prislop, că este un „om sfânt şi ar face minuni”, se constata „afluenţa populaţiei din ce în ce mai mare” care mergea la mănăstire şi faptul că părintele duce „o propagandă mistică religioasă, în sensul că ar dispune de puteri supraomeneşti”.

 

Se dispune arestarea preacuviosului Arsenie Boca

O semnalare a Partidului şi un ordin de decizie administrativă ordonă arestarea părintelui Arsenie. Motivele oficiale ale arestării administrative ale preacuviosului Arsenie Boca au fost: „Înainte de 23 august 1944 a făcut parte din Mişcarea Legionară; după această dată, cu ocazia predicilor pe care le ţinea în biserică a instigat populaţia împotriva regimului democrat popular. De asemenea, mai rezultă că în anul 1947 a găzduit la mănăstirea Prislop legionari care erau urmăriţi de organele de stat”.

Pentru faptele enumerate mai sus a fost încadrat în Colonie de Muncă pe timp de 12 luni, conform deciziei MAI nr. 150 din 14 octombrie 1950, şi a fost pus în libertate la 19 martie 1952, prin expirarea pedepsei.

Întors acasă, la Mănăstirea Prislop, părintele Arsenie avea să-i scrie episcopului său la 3 aprilie 1952: „De Buna Vestire, cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns acasă la Prislop: sănătos, mult folosit şi tot atâta de senin. Bucuria n-are multe vorbe, de aceea, dimpreună cu obştea, v-o împărtăşim aşa cum e: cu recunoştinţă şi smerită metanie, pentru că faceţi parte, în toate privinţele, din motivele ei. Am aflat că, după Paşti, veniţi la noi. Vă aşteptăm, aşa cum vechii creştini îşi aşteptau Părinţii. Dar, pe lângă motivul străvechiu mai e şi unul local, mai nou: îndeplinirea ultimelor forme în conducerea obştei de aici, ceea ce îmi va asigura şi mie răgazul preocupării şi de ceilalţi talanţi ce-i am, cu care încă n-am lucrat nimic pentru Iisus”.

(va urma)

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.