„Hristos s-a înălţat” este salutul creştinesc la sărbătoarea bisericească „Înălţarea Domnului” sau Ispasul, procesionată anul acesta la data de 13 iunie, concomitent cu aceasta sărbătorindu-se şi Ziua Eroilor Neamului, căzuţi pe câmpul de luptă pentru apărarea, independenţa şi întregirea graniţelor româneşti.

Pomenirea şi cinstirea eroilor odată cu Ispasul au fost inspirate prin har Dumnezeiesc, căci nu era mai potrivit în virtutea adevărului ca faptele şi numele eroilor - scrise şi nescrise - să se înalţe în cerul conştiinţei noastre odată cu Martirul cel suprem, Hristos Domnul. La Uricani această sărbătoare a fost întâmpinată cu o sporită bucurie, unde enoriaşii bisericii ortodoxe în frunte cu sfinţia sa, cucernicul părinte protopop Petrache Creţu şi un sobor de preoţi, oaspeţi din Valea Jiului, s-a sărbătorit legitimitatea bisericii consfinţită cu hramul „Înălţarea Domnului”. Graţie preacucernicului părinte protopop şi evlavioşilor enoriaşi, s-a avut de grijă ca şi în acest an hramul sfintei biserici să fie întâmpinat şi desfăşurat cu multă dăruire sufletească şi o organizare impecabilă.

Sfânta Liturghie şi procesiunea religioasă şi elogioasă de afară au creat simţirii înconjurătoare o înălţare spirituală, o conexiune cu dimensiunile celeste încărcând sufletele cu o senzaţie de linişte şi înviorare.

Procesiunea religioasă a fost precedată de momentul pios al pomenirii şi cinstirii eroilor căzuţi la datorie pe câmpul de luptă sau în câmpul muncii. S-a intonat imnul de stat al României şi s-au depus jerbe şi coroane de flori la monumentele eroilor martiri aflate în curtea bisericii. Această întâietate şi cinste au avut-o „Eroii vii", adică veteranii de război - patru la număr, din toţi cei care au mai rămas: Ion Părău (95 de ani), Constantin Todea (93 de ani), Nicolae Loza (90 de ani), Teofil Făgaş (92 de ani). Ei, eroii cei vii, au venit la eroii cei morţi, foştii lor camarazi de arme, cu amintirea lor prefăcută în coroane de flori, ca un simbol de cinstire şi neuitare. De apreciat, cu aplauze îndelungi, a fost infailibila memorie a veteranului I. Părău, care a delectat întreaga asistenţă multe minute în şir cu recitalul unei lungi balade a voievodului Ştefan cel Mare, precedat de ceilalţi camarazi veterani care au intonat vocal cântece de război şi cântece patriotice, răscolindu-ne în simţuri profunde emoţii, aducându-ne la un punct fierbinte de întâlnire cu istoria. Sub intonaţia ritmică a fanfarei, şirul coroanelor de flori a urmat cu mult onor şi cinstire din partea primăriei Uricani, a poliţiei şi jandarmeriei, a şcolii nr.1 şi 2, a tuturor instituţiilor şi partidelor politice din perimetrul oraşului Uricani. Omagiile şi cinstirea eroilor au fost continuate de un frumos program artistic susţinut de şcolile  1 şi 2 având în repertoriul lor poezii, montaje şi cântece patriotice.

De reţinut au fost cuvintele preotului protopop Petrache Creţu care a spus căci cea mai grea şi incurabilă boală nu este nici cancerul şi nici SIDA, ci este uitarea. De aceea, nu trebuie să ne uităm credinţa, tradiţia şi eroii, pentru că ele ne certifică identitatea naţională; şi că eroii nu trebuie pomeniţi numai cu ocazia zilei lor. 

Amintirea lor trebuie să rămână zilnic vie în memoria noastră ca un leac al ignoranţei şi uitării. În discursul său, de aceeaşi părere a fost şi primarul oraşului Uricani, Dănuţ Buhăescu, care a spus că uitarea şi individualismul întăresc nucleul răutăţii, care determină dezbinare şi colaps social. Căci, dacă avem un scop strict subiectiv este foarte trist, atât în viaţa politică, cât şi în cea privată; relevant ar fi ca totul să se facă în scopul şi interesul comunităţii, iar eroilor le datorăm cinstirea şi amintirea lor, căci fără de ei poate că nu am fi existat şi nu ne-am fi bucurat astăzi de a lor aniversare.

La finalul ceremonialului, obştea parohială şi-a tratat enoriaşii cu ouă roşii, cozonac şi vin, precum şi alte prinoase, după obiceiul hramului bisericesc.

Augustin Ţanca, Uricani

N.R. Chiar dacă de la Ziua Eroilor s-au scurs ceva zile, publicăm, totuşi, textul poetului Augustin Ţanca, pentru că pentru eroii neamului, vii sau morţi, niciodată nu e prea târziu să scrii...