Interviu cu preotul Nicolae Daniel Gărgan, parohul Parohiei Ortodoxe Câmpu lui Neag, cu Biserica “Sfinţii Arh. Mihail şi Gavril”, filia Valea de Brazi, cu Biserica “Sfântul Mare Mc. Gheorghe”

 

Momârlan din Est care profesează în Vest

- Părinte Nicolae, sunteţi din pleiada de preoţi tineri ai Văii Jiului, care slujesc de puţini ani la bisericile noastre. Ştim că sunteţi de loc din zona de Est a Văii Jiului, născut şi crescut aici, ceea ce face ca să cunoaşteţi şi mai bine caracteristicile şi obiceiurile oamenilor şi localităţilor noastre. Pentru cei care nu vă cunosc, dar citesc aceste rânduri în Ziarul Văii Jiului, vă rugăm să vă prezentaţi, pentru ca lumea să vă cunoască şi mai altfel decât ca pe un preot.

- Într-adevăr, sunt născut la Petrila, la 10 decembrie 1982 şi am crescut până la vârsta de 7 ani la bunici, la Cimpa, un sat extraordinar cu mulţi oameni de omenie. Am trăsături de momârlan şi de aceea am avut şi bucuria că am ajuns la parohia Câmpu lui Neag în mijlocul momârlanilor. Provin dintr-o familie de buni creştini, suntem cinci fraţi, eu fiind cel de-al doilea născut şi cu toţii mai avem o soră mai mare la Cluj. Ceilalţi fraţi sunt toţi în Vale, n-au plecat, ca şi mine trăiesc şi muncesc în locul unde s-au născut. Am absolvit Şcoala Generală nr. 5 din Petrila, apoi liceul industrial, actualmente Colegiul Tehnic „Constantin Brâncuşi”, după care am urmat studiile la Facultatea Teologică Ortodoxă din Arad, pe care am absolvit-o în anul 2007. În acelaşi an am intrat pe catedra de profesor de religie, treabă pe care o fac până în prezent. Prima dată am predat la Şcoala Generală nr. 3 din Cimpa, apoi şi la Colegiul Tehnic „Constantin Brâncuşi”. În paralel am continuat la facultate şi masteratul. În anul 2010 am terminat studiile masterale. Anul 2010 a fost un an de neuitat pentru mine, deoarece că am avut bucuria de a mă căsători cu soţia mea, Silvana, şi tot în acelaşi an am participat la capacitatea preoţească. La 1 ianuarie 2011 am fost numit preot paroh la parohia ortodoxă Câmpu lui Neag, filia Valea de Brazi, asta după ce am fost hirotonit ca şi diacon pe 19 decembrie 2010, iar ca şi preot pe 21 decembrie tot în 2010. Anul acesta, pe 17 mai Dumnezeu ne-a oferit o mare bucurie, naşterea primului copil, pe care l-am botezat Andrei, după numele Sfântului Apostol Andrei.

 

Dumnezeu i-a împlinit visul…

- Aţi trecut repede peste copilărie, dar am văzut că doreaţi parcă să mai spuneţi ceva legat de această perioadă minunată din viaţa fiecărui om… 

- Da, îmi aduc aminte cu bucurie că la bunici, la Cimpa, mergeam împreună cu bunica la Biserică. Duminică de duminică şi la sărbători eram nelipsit la slujbă, aceea perioadă făcându-mă să-mi placă Cuvântul Domnului, Biserica şi tot ce ţine de ea. Eram impresionat de slujbe şi îmi plăcea foarte mult să cânt în Biserică. De altfel, de la vârsta de 9 ani am început să citesc la strana Bisericii din Cimpa, care era păstorită atunci de părintele Nicolae Negoi. Şi am cântat la strana acestei Biserici până la vârsta de 14 ani. De la 14 ani, până în 2007, când am trecut pe profesia de profesor, am fost angajat cântăreţ la parohia Petrila-Poieni, care era sub păstorirea părintelui Florin Vîlcea. Au fost nişte ani de neuitat, în care mi-am făcut practic ucenicia în meseria de preot, o meserie pe care o doream de mic copil şi, iată, bunul Dumnezeu a făcut să-mi împlinesc visul!

 

Comuniştii au dărâmat vechea Biserică de lemn din Câmp şi au construit apoi alta…

- Sunteţi parohul a două Sfinte Biserici din vestul Văii Jiului. Vă rugăm să le faceţi o scurtă prezentare.

- Biserica din Câmpu lui Neag este o Biserică mai nouă, a fost construită între anii 1988-1991, sfinţită în 1993 de Preasfinţitul Timotei Seviciu, pe-atunci Episcopul Aradului şi Hunedoarei. Din 1991 şi până în 1993, Biserica a fost împodobită în interior cu pictură în frescă de către pictorul Petru de la Bucureşti. Este o Biserică frumoasă, plăcută, dar am găsit la ea când am venit şi câteva nevoi, pe care ne străduim, împreună cu enoriaşi şi administraţia locală să le cam rezolvăm. Înainte de mine la această Biserică slujise cu mult har părintele Dumitru Băloi. Dumnealui a slujit la Câmpu lui Neag din 1976 şi până în 2011 când am venit eu. Trebuie să mai spun că primul preot care a slujit la Câmpu lui Neag a fost preotul Ştefan Berinde, undeva pe la mijlocul anilor 1800, când a ridicat prima Biserică de lemn. Biserică ce a fost dărâmată de comunişti în 1987. De altfel atunci a avut de suferit un întreg sat, cu cimitir şi cu tot ce mai era, pentru a se face loc carierei miniere. Totuşi, cei de la compania huilei, la un an după demolare au început construirea unei alte Biserici, cea actuală, de care am vorbit. Măcar din punct de vedere moral şi-au îndreptat greşeala. Cealaltă Biserică, din Valea de Brazi, este mai veche, a fost construită între 1937-1941 pe locul unde înainte a fost o Biserică din lemn, construită între anii 1825-1827, dar care în anul 1872 a dispărut din cauze necunoscute, varianta cea mai plauzibilă fiind că s-a dărâmat din cauza lemnului, care n-a rezistat decât vreo 50 de ani, probabil fiind de o calitate mai slabă a putrezit. Clădirea actuală e solidă, a fost construită din cărămidă, are fundaţia din piatră şi a fost pictată în 1976, tot pe vremea comuniştilor, o pictură frumoasă, frescă, de către pictorul Ioan Glăvan din Novaci, toată pictura păstrându-se bine până astăzi. Din cunoştinţele pe care le avem, am înţeles că primul preot care a slujit la Valea de Brazi a fost preotul Alexandru Cozma.

 

O altă dorinţă împlinită de Dumnezeu: asigurarea căldurii în cele două Biserici

- Spuneaţi că aţi găsit nevoi la Biserică atunci când aţi ajuns la Uricani şi că încercaţi să le rezolvaţi. Despre ce este vorba?

- Îmi aduc aminte, chiar pe 1 ianuarie 2011 când am ajuns la Biserica din Valea de Brazi, unde am slujit dimineaţa cu părintele Băloi, în Biserică era un frig puternic. Nu exista nicio sursă de căldură la ambele Biserici, ceea ce făcea ca să fie greu şi pentru preot şi pentru enoriaşi. M-am gândit atunci că dacă ne va ajuta Dumnezeu, o să rezolvăm problema asta. Şi Dumnezeu ne-a ajutat să facem la ambele Biserici încălzirea centrală! În toamna anului 2011, după câteva luni de pastoraţie am reuşit împreună cu credincioşii din parohie şi cu Primăria Oraşului Uricani şi Consiliul Local Uricani să facem încălzirea centrală, domnul primar Buhăescu susţinându-ne foarte mult în această idee. De altfel, cele două centrale ne-au fost date de primărie, cealaltă parte, instalaţia, fiind realizată de noi cu sprijinul enoriaşilor prin contribuţia dumnealor la parohie. Fiind rezolvată problema căldurii la ambele Biserici, precum şi la casa parohială din Câmpu lui Neag (ridicată tot de compania huilei după demolarea Bisericii de lemn) am stat mai liniştiţi, de-atunci înainte slujbele fiind o adevărată binecuvântare şi încântare pentru toată lumea. În primăvara lui 2012 am reuşit să izolăm şi să vopsim tabla la Biserica din Câmpu lui Neag, care era deja mâncată de rugină, iar cu ajutorul Primăriei Uricani am izolat casa parohială şi am schimbat toată tâmplăria de la geamuri şi uşi. Prin contribuţia credincioşilor am pus la punct şi o cameră, holul şi baia tot la casa parohială.

 

Proiecte de viitor legate de cele două Biserici?

Prima prioritate este schimbarea acoperişului la Biserica din Valea de Brazi. N-au mai fost reparaţii capitale din 1941, de aceea dorim să facem acum reparaţiile capitale, operaţiune care ne va costa în jur de 250 de milioane de lei. Vreo 4.000-5.000 lei avem deja din bugetul parohiei, din surse neoficiale am aflat că am primit în acest sens şi de la consiliul judeţean alte 5.000 lei, restul sumei urmând să fie acoperită din donaţii de la enoriaşi şi oameni de bună credinţă. Mai avem şi alte lucrări de întreţinere, lucruri pe care le facem an de an, încercând să păstrăm cât mai bine cele două locaşuri sfinte. La Biserica din Câmpu lui Neag dorim să schimbăm geamurile deoarece pe lângă cele existente a început să cam tragă curentul, iar iarna se simte bine, inclusiv la consumul de combustibil pentru centrală. După această operaţiune vom mai dori să vopsim pe exterior Biserica, într-o culoare plăcută, deoarece din 1993 ploaia, ninsorile, soarele şi vântul şi-au cam pus amprenta pe fosta vopsea. 

 

„Să iubeşti aproapele ca pe tine însuţi!”

- Spre finalul interviului haideţi să vorbim puţin şi de enoriaşii parohiei pe care o păstoriţi. Cam ce probleme au şi care e relaţia lor cu Biserica Ortodoxă?

- Enoriaşii din parohia noastră au în general o vârstă medie, mulţi dintre dumnealor au lucrat la mină şi sunt la pensie, iar starea lor materială nu am putea zice că e una proastă. Pe lângă această pensie, mulţi dintre dumnealor au gospodării, cresc animale, lucrează pământul, astfel că faţă de alţi cetăţeni cu multe probleme pot spune că dumnealor o duc mult mai bine din acest punct de vedere. Avem şi tineri, dar mai puţini, mulţi fiind plecaţi din localitate, căutându-şi o altă viaţă; din păcate tinerii de azi nu-şi mai doresc să lucreze pământul sau să crească animalele, preferând să meargă la oraş şi să muncească acolo. Alţii pleacă din ţară în căutarea unui salariu mai bun… ce să mai spun, zile destul de grele prin care trece ţara noastră. Pe lângă aceşti oameni de care v-am vorbit, avem şi câteva familii care o duc mai greu, oameni cu venituri reduse, fără pensie mare sau salariu, pentru care traiul de zi cu zi este tare greu. Noi, cei de la Biserică, încercăm să-i sprijinim periodic cu colete, cu bani, ajutoare în funcţie de nevoile fiecăruia. La cei mai în vârstă ne facem timp şi mergem pe la casele dumnealor, îi întărim din punct de vedere moral şi spiritual, le facem câte o cateheză, îi îmbărbătăm şi ne rugăm pentru ei la Dumnezeu la fiecare slujbă. Ne bucurăm că îi vedem pe foarte mulţi dintre dumnealor, atât tineri, cât şi bătrâni, la Biserică, din acest punct de vedere momârlanii din Câmpu lui Neag şi Valea de Brazi fiind foarte riguroşi, oameni cu frica lui Dumnezeu, creştini adevăraţi.

- Ce sfaturi le-aţi da prin acest interviu?

- Aş dori în primul rând să existe o comuniune mai mare între dumnealor, în sensul că acele scandaluri şi supărări legate de pământ şi avere să dispară pe vecie! Eu şi în Biserică îi îndemn să fie unitari, să-şi iubească semenii, aceasta fiind adevărata poruncă a iubirii: „Să iubeşti aproapele ca pe tine însuţi!”. Existând iubire şi respect faţă de aproapele tău, se pot face lucruri frumoase, plăcute lui Dumnezeu. Căruia nu-i plac ura, vrajba între fraţi sau vecini, mândria… Unde nu există comuniune între semeni, nu există iubire, iar Dumnezeu îşi întoarce faţa!

 

Pe 20 iulie la Tulişa sunt cinstiţi eroii neamului

- Aveţi, din câte ştim, şi diverse acţiuni în cadrul parohiei. În încheiere vă rugăm să le reamintiţi cititorilor ZVJ, aşa vor afla mai multe şi ceilalţi creştini din Valea Jiului şi poate vor participa la evenimente.

- Da, e bine că mi-aţi spus, deoarece chiar pe 20 iulie, de Sfântul Slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul vom face la Tulişa pomenirea pentru eroii căzuţi în Primul Război Mondial. În fiecare an, pe 20 iulie, mergem la troiţă, acolo unde ne aducem aminte de eroii care s-au jertfit pentru patrie şi pentru noi. Apoi, avem hramurile, pe data de 8 noiembrie sărbătorim Biserica din Câmpu lui Neag, care are hramul Sfinţii Apostoli Mihail şi Gavril, iar pe data de 23 aprilie sărbătorim hramul Bisericii Sf. Gheorghe, e vorba de Biserica din Valea de Brazi. În ultimii doi ani de când sunt preot la parohie am organizat o rânduială liturgică mai deplină şi o agapă frăţească - „Masa iubirii” cum am denumit-o – pentru toţi cei care binevoiesc să fie alături de Bisericile noastre şi de comunitatea din cele două localităţi aparţinătoare Uricaniului. Am îndemnat mereu, prin toate căile, ca oamenii să nu ne uite, chiar dacă suntem mai retraşi în vestul Văii Jiului. De Crăciun, împreună cu tinerii din parohie iniţiem colinde pe la casele enoriaşilor, pentru a aduce bucuria Naşterii Domnului, iar de Sfintele Paşti încercăm ca prin cântările noastre cu tinerii să aducem un gând creştinesc fiecăruia dintre oameni. Mai avem acţiuni cu corul, avem câţiva tineri talentaţi care cântă minunat şi pe care ne bazăm, e bine că tinerii, atâţi câţi mai sunt, vin la Biserică şi sunt interesaţi. Pentru aceşti tineri minunaţi de altfel am organizat şi o tabără la Câmpuşel vara trecută. Au fost 20 de tineri din Uricani şi din Petrila sau Lupeni, loc în care ne-am simţit bine. Şi anul acesta, luna viitoare, dorim să reedităm această tabără. Şi ştiţi de ce facem asta? Deoarece există mulţi tineri care până acum n-au avut ocazia să plece într-o tabără, să vadă şi alte locuri frumoase. Acesta este un plan de viitor al nostru, vom încerca pe viitor să organizăm excursii pentru tineri şi la Biserici din judeţ, sau din ţară, ori la alte obiective culturale şi istorice. Sunt atâţia copii care merită să se bucure în vacanţă câteva zile şi care n-au posibilităţi materiale! Vreau ca pe final să transmit un mesaj cititorilor: dacă ne iubim unii pe ceilalţi şi ne iubim aproapele, iubim şi pe Dumnezeu şi tot ce El a creat! De aici trebuie să pornim în viaţă cu toţii!