Pe nesimţite au trecut ceva ani în care poetul, scriitorul, gazetarul şi mai ales documentaristul Maria Boboc a contabilizat multe volume despre minerii Văii Jiului, volume documentare necesare, devenind în acest mod un specialist în domeniul istoriei mineritului din Valea Jiului. Cred că nu greşesc afirmând că orice manifestare din zilele noastre referitoare la minerit fără prezenţa lui Marian Boboc este din start mai săracă.

 

El a scris despre toate momentele esenţiale din viaţa mineritului din Valea Jiului şi din viaţa minerilor, desigur, despre istoria mineritului, despre greve, despre accidente, despre explozii etc.

De un timp, simţeam parcă faptul că „maurul şi-a făcut datoria” şi aşteptam parcă altceva de la Marian. Aşteptam abordarea unui nou domeniu, nu ştiam care, dar simţeam că acest lucru se va întâmpla. Tăcerea lui din ultime perioadă îmi întărea această aşteptare.

Şi iată că acest altceva a venit odată cu noul său volum „Liberalii lui Miocu” apărut la Editura Autograf M.J.M., Craiova, 2013. Cartea este o reconstituire cronologică a istoriei Partidului Naţional Liberal din Valea Jiului, o reîmprospătare a datelor despre mişcarea liberală interbelică.

Aşa cupă cum subliniază Costel Avram, preşedintele organizaţiei PNL Petrila, coordonator al organizaţiilor PNL din Valea Jiului, „Marian Boboc (în noul său volum – n.n.) pune cap la cap, cu răbdare de bijutier şi cu un devotament faţă de istoria locală de… cetăţean de onoare al Petroşaniului, mai multe informaţii, documente, relatări, fotografii şi facsimile din presa vremii care dau seama de creşterea şi, din păcate, descreşterea Partidului Naţional Liberal din Valea Jiului”. Şi aş adăuga faptul că face acest lucru pe un parcurs de peste 500 de pagini, pe care se întinde cartea.

Cu toată criza de timp, căci acesta trece mai nou prin haltele vieţii cu iuţeala unui tren accelerat, nu am lăsat din mână această carte până nu am „dovedit-o”.

În anul 2012 am scris volumul „Petrileni de vază”, în care, după o anevoioasă documentare, l-am inclus şi pe ing. Nicolae Gavrilescu (1884-1947), numit director administrativ la Societatea Lonea de către Societatea Anonimă Română Petroşani (SAR), care-şi avea sediul în Bucureşti. Numirea s-a făcut în anul 1922. Gavrilescu va conduce Societatea Minieră Lonea timp de 25 de ani, nici mai mult, nici mai puţin decât un sfert de secol. Suficient de mult, însă, ca să devină o personalitate proeminentă a Văii Jiului a acelor vremuri. Gavrilescu a lăsat în urmă şcoli construite, biserici, cămine culturale etc. La vremea documentării mele în vederea scrierii cărţii am stat de vorbă şi cu dr.ing. Ioan Ranţa, originar din satul Jieţ, născut în anul 1925, care l-a cunoscut personal pe Gavrilescu.

Nu am ştiut atunci faptul că Nicolae Gavrilescu a fost şi un strălucit liberal. Ba, chiar mai mult, a fost întemeietorul organizaţiei PNL din Petrila, fiind totodată şi primul preşedinte activ al acestei organizaţii. Toate aceste lucruri le-am aflat din cartea lui Marian Boboc.

Am constatat, totodată, faptul că în perioada interbelică liberalii au avut în Valea Jiului şi în judeţul Hunedoara personalităţi de frunte, care s-au implicat în viaţa culturală, spirituală, socială şi administrativă, lăsând urmaşilor realizări de valoare. Cred că este suficient să-i amintim pe prefectul Romulus Miocu, pe primarul Petroşaniului, Moga, şi nu în ultimul rând pe primarii alternanţi ai Petrilei: George Georgică şi Ioan Bunea. Timpul a trecut însă şi peste realizările lui Nicolae Gavrilescu în cei 25 de ani de activitate, aşternându-se uitarea. De aceea voi reaminti pe scurt câteva din realizările sale incluse în cartea mea „Petrileni de vază” (poveştile unora dintre acestea le găsiţi pe larg în volumul „Liberalii lui Miocu” sau în alte scrieri ale lui Marian Boboc).

Gabrilescu a construit şi reparat biserici, a ctitorit biserica din satul Popi sfinţită la 20 iulie 1938, şcolile din Lonea şi Cimpa au fost ridicate cu sprijinul şi strădania lui. Din iniţiativa sa, în 1934, cu sprijinul prefectului Miocu, au început lucrările de construire a şcolii primare din Lonea, poate una dintre cele mai mari şi mai moderne, la acea dată, din ţară. „Monumentul-mausoleu al eroilor” a fost dezvelit la Lonea la 5 iunie 1924 prin grija Direcţiei Minei Lonea şi a directorului administrativ N. Gavrilescu. În anul 1928 din iniţiativa şi sub îndrumarea sa a luat fiinţă fanfara minerilor din Lonea. La 8 noiembrie 1929 a fost sfinţită biserica ortodoxă română din Petrila-Poeni al cărui ctitor a fost şi N. Gavrilescu. A sprijinit înfiinţarea Căminului Cultural al Astrei de la Jieţ, care a luat fiinţă la iniţiativa ing. Em. Stăiculescu, şeful Minei III Jieţ, a părintelui parohiei Jieţ – Marcu Păun Jura şi a învăţătoarei Fr. Adarjan. Inaugurarea a avut loc la 22 decembrie 1939. Corurile bisericeşti, orchestrele Societăţii Lonea, terenuri sportive, popicăria de atunci şi atâtea alte bunuri de obşte, asupra cărora nu voi insista acum, sunt opera sa. Toate rescriu istoria unei vieţi uitate, a unei opere, a unui om. Trecem adesea pe lângă aceste construcţii, edificii, nepăsători, căci nici măcar o tăbliţă montată pe frontispiciu nu ne aminteşte de ctitori.

Citind acum date despre aceste minunate realizări, am considerat necesar faptul că a sosit timpul ca măcar unui edificiu cultural, unei străzi, popicăriei, căminului cultural din satul Jieţ (renovat din temelie în ultimii ani) să i se dea numele de „Ing. N. Gavrilescu”. Şi, de ce nu, poate chiar mina Lonea ar fi îndreptăţită să poarte acest nume. Cât priveşte Căminul cultural din Jieţ, poate că acesta ar fi îndreptăţit să poarte numele eruditului fiu al satului – pr. Marcu Păun-Jura (1914-1997).

Când am discutat aceste lucruri cu Marian Boboc şi cu dl. Costel Avram am constatat că aceştia se gândiseră înaintea mea la eternizarea numelui Gavrilescu prin aşezarea unei plăci la locul potrivit.

Cartea lui Marian Boboc a relansat pe bază de documente inedite perioada interbelică a liberalismului Văii Jiului şi a celui petrilean. Întâlnindu-l pe Costel Avram nu am putut să nu fac o punte de legătură până în zilele noastre, intuind la acesta multe din calităţile predecesorilor săi. Prin Asociaţia Rosa Multiflora, al cărei preşedinte este, a fost mai mult decât inspirat să editeze cartea „Liberalii lui Miocu”, făcând un enorm serviciu mişcării liberale din Valea Jiului, din Petrila, şi chiar din Hunedoara. După unele căutări, normale pentru orice tânăr politician, cred că, în sfârşit, Costel Avram a găsit partidul pe care îl căuta, care i se potriveşte ca o mănuşă: Partidul Naţional Liberal. Costel Avram este un politician serios, plin de tact, plin de energie, dar şi de cumpătare, impunând respect celor din jur. Ca o coincidenţă, şi domnia sa a început ca şi N. Gavrilescu, cu organizaţia PNL Petrila. S-ar putea, poate, să vorbim peste ani de apariţia unui nou Gavrilescu la Petrila. Deocamdată s-a înconjurat la Petrila de mulţi tineri dinamici, dornici de muncă şi de afirmare care, bine struniţi şi canalizaţi, vor putea să se afirme punându-şi în slujba comunităţii energia şi talentul lor. Cu aceştia în jurul lui Costel Avram, am început să ne obişnuim în Petrila să vedem activităţi şi în afara campaniei electorale. O frumoasă acţiune a fost aceea de a strânge cărţi pentru bibliotecile sărace din judeţ. În Parcul copiilor din Petrila locuitorii au donat sute de cărţi.

Dumitru GĂLĂŢAN-JIEŢ