Făuritorul de clavire. De Constantin Câmpeanu, zis şi „cel din ceaţă”, zis şi „Hanibal”, zis în toate felurile, fără îndoială cred că aţi mai auzit şi nu e un oaspete nou în citirea dumneavoastră. El e cel care a scris scrisorile „din Delira”, deşi a uitat să le pună timbru, dar şi al celebrelor expoziţii stradale cum nimeni n-a mai făcut (nici până atunci, nici după aia), precum ar fi expoziţia de la Cabana Groapa Seacă şi zborul cu parapanta în Parâng (sub directa îndrumare a fiului său Adrian). În princi­piu un personaj controversat (chiar faţă de el însuşi), Câmpeanu oscilează între munca pe brânci (şi nu exagerez deloc) pe tărâmul artei plastice (şi, ce-i drept mai puţin, în ultimul timp, al poeziei) şi clipele de aşa-zisă relaxare, când el se pierde în tot felul de gândiri năstruşnice, care ulterior vor prinde contur şi se vor desăvârşi în timp. Cu alte cuvinte, de la Câmpeanu te poţi aştepta la orice. Doldora de talent, în capul lui plin de idei dornice să iasă la lumină, e un bazar plin de mulţimi de ieri, azi şi mâine, care luate împreună formează un tot desăvârşit. Lăsând la o parte unele bizarerii care irump când te aştepţi mai puţin, Constantin Câmpeanu, în literatură, rămâne un caz demn de studiat şi mediatizat, de luat aminte şi, de asemenea, de apreciat şi ţinut minte astfel încât peste câteva frânturi de timp, în clipele noastre dăruite, privind la opera lui spunem cu încântare şi încrâncenare în acelaşi timp: „Veniţi de luaţi Câmpeanu!”. Dar mai bine să-l ascultăm pe el însuşi expunându-şi şi punctul de vedere.

O vedere care are nevoie de ochelari:

 

Cetitorule,
De la o vreme fantazez intuitiv pe Corel grafici câmpeniene. Deşi pirpiriu la trup, îmi zic Hanibal. Bagabond prin imperiul artei – cu mândrie de veleitar falit, îmi închipui că pot, vreau, ştiu şi fac (peste condiţia mea), aproape din nimic, ceva care să şi pocnească. Ehei, pentru tine mi-am cumpărat calculator în rate! Nici internetul nu mă mai vindecă. Am ajuns să vorbesc în pleonasme, în dodii, în… dardanele. Mă însingurez, bolunzesc din pricini de privire pe dos. Beau ceai de Sambucus Nigra şi lunec încet, încet la vale, ca o casă trasă de şarpele ei. De mâncarea gândului meu – vânătoare în tot răul rătăcită, ce poate fi dacă nu lycra? Mă scandalizează gloriile persocratice. Ce Xenofanes, ce Parmenides Zenon şi Melisos? Păzea! Vine pirpiriul pe caii vânării de vânt. Åži lucrul în sine (noumen) nu are zăbală. Dii gloabă! îi zic. Dii samarele-n râuri!

* * *
Ia sapa pe umăr
Urcă dealul
Veacul imaginaţia
Hăcuie pârloaga
Semănând clavire

În zori s-adormi răpus
De sabia ierbii
Să mi te pască cerbii
Epidemiile dragostei
Prin luncile turcele
Să-ţi susure numele
Prin apele florilor
Să-ţi numere genele
să…
Constantine, Constantine,
Umpluşi lumea de clavire

 

Răsanagoret
(Alungat din pustiu)

Ce moacă tălâmbă
Mi-au modelat anii…
Nicio vânătoare
Nu mi-a adus mulţămiri
Nicio dragoste fiii
Fericiri fără gungur
Au trecut
Cu pânzele-ntinse
Prin şabloanele zării
Prin gingiile calde-ale
Patriei
Viaţa mea – ce mai faci
Unde şi când îţi numeri
Nehărăzitele flamuri?
Prin valea amăgitorului
Alergătorul întinde capcane
Capră de munte mă-nchipui
Sar peste cleanţuri
Plutesc şi adorm
În inima pietrei
Încolăcit printre cuvinte
Åžarpele are chip
De floarea soarelui
Îi mănânc solzii
Până devin zmeurii
Gingiile mele
Åži râd
Åži râsul nu-i al meu…

 

Timpul nu are zăbală

Târâş grăpiş urcă timpul
Prin fisurile trupului meu
Cu pioletul le lărgeşte
Bate pitoane

Ah, mă înfioară a plăcere
Hohotul de râs al Domnului
El mă aruncă în hăuri
Până devin stea, atom,
Gând cuprinzând universul

Ia lopata băi câmpene
Sapă groapă şi umple-o
Cu cadavrele
Acestor poeme

Ia uite – ca şi cum
N-ar fi fost
Să fii
Umbra nu te cunoaşte
Åži staţi de vorbă
Ca doi străini…

Vorbiţi
de Nietzsche
De „parcă n-aţi şti”
Că
La beregata mielului
Înfloreşte o stea
Åži briceagul
Trece din mână în mână
Åži nu rugineşte
În veci.

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.