Aflată la nici 60 de kilometri de Petroşani, în judeţul Alba, pe Valea Frumoasei, Mănăstirea Oaşa, un loc de mare spiritualitate, trăire şi credinţă ortodoxă şi-a sărbătorit sâmbătă, 27 iulie, Hramul, Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon. Acesta este hramul principal al mănăstirii, hramul Bisericii vechi urmând a fi sărbătorit pe 15 august, de Adormirea Maicii Domnului.

Cum din Valea Jiului au plecat sâmbătă peste o sută de pelerini, dintre care vreo 60 într-un cadru organizat de către părintele lupenean Traian Ciocan de la Biserica Duminica Mironosiţelor, ne-am alăturat şi noi acestora.

 

Lacul de acumulare Oaşa

Ca să ajungi din Petroşani la Mănăstirea Oaşa, aflată la 40 de kilometri de comuna Şugag din judeţul Alba, cea mai apropiată localitate, trebuie, în primul rând, să străbaţi Cheile Jieţului, apoi să ajungi la 29 de kilometri de Petroşani, la intersecţia de la Obîrşia Lotrului din judeţul Vâlcea. Cotind-o apoi pe drumul din stânga, după alţi circa 20 de kilometri şi după ce intri în judeţul Alba, dai de lacul de acumulare Oaşa, format pe Râul Sebeş, lac situat la graniţa dintre judeţele Alba şi Sibiu, între Masivul Şureanu şi Masivul Cindrel de pe Valea Frumoasei. Situat la 1.225 metri altitudine, cu o suprafaţă impresionantă de 441 hectare şi 136 milioane metri cubi de apă acumulată, lacul este de o frumuseţe izbitoare, turiştii fiind impresionaţi de albastrul apei şi de dimensiunile lacului. Lacul s-a format la zona confluenţei dintre râurile de munte Frumoasa şi Slănele şi este renumit pentru popularea lui cu păstrăvi indigeni şi curcubeu, adevărate delicatese pentru gurmanzi. Barajul a intrat în funcţiune în anul 1979, are o înălţime de 92,5 metri şi o lăţime de 207 metri, un an mai târziu, în 1980, fiind pusă în funcţiune şi centrala hidroelectrică subtera­nă Gâlceag pentru valorificarea potenţialului energetic. 

Mergând înainte pe drumul neasfaltat şi prăfuit, dar totuşi acceptabil vara, care ocoleşte lacul pe kilometri buni, peleri­nul ajunge în dreptul Complexului Monahal Oaşa. Nu înainte de a-şi clăti privirea cu imaginile mirifice, de poveste ale pădurilor de brazi, care se reflectă în apa de un azuriu asemănător cerului Atenei al lacului. 

Aşa au procedat sâmbătă şi grupul de pelerini ortodocşi, condus de părintele Traian Ciocan, plecaţi dis-de-dimineaţă din Lupeni, Uricani, Vulcan şi Petroşani cu un autocar şi două microbuze. Ei au ajuns după câteva ore la Sfânta Mănăstire Oaşa, exact înainte de taina Sfântului Maslu, de paraclisul şi Liturghia arhierească dedicată hramului Bisericii noi, Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon.

Înainte de aceasta, grupul a poposit la Mănăstirea Adormirii Maicii Domnului, situată mai sus de Groapa Seacă.

 

Povestea mănăstirii Oaşa

Pe scurt, vă povestim câteva lucruri interesante legate de Sfânta mănăstire de pe Valea Frumoasei. Numele „Oaşa” derivă de la Oacheşa sau Frumoasa. Apoi, trebuie spus că Biserica din lemn a fost strămutată în acest loc de pe undeva dintr-o zonă situată pe Râul Sebeş, odată cu amenajarea lacului de acumulare, fiind reparată mai târziu de preotul Petru Sora din Şugag. În anul 1990 Biserica de lemn a fost resfinţită, nu înainte de a fi pictată între anii 1985-1986 de către pictorul Liviu Dumbravă din Gura Humorului. În jurul ei au început să se construiască câteva chilii, punându-se baza unei mănăstiri de maici, maica stareţă fiind în acele timpuri Iustiniana Macarie. Cu ajutorul muncitorilor care se ocupau de întreţinerea şi de producerea energiei electrice la baraj, măicuţele au reuşit să ridice în complexul monahal tot mai multe clădiri în stil brâncovenesc, stăreţia, chilii pentru 20 de măicuţe, trapeza şi o clopotniţă. 

Un mic amănunt trebuie aflat şi de dumneavoastră: Mihail Sadoveanu, unul dintre cei mai mari şi mai apreciaţi scriitori români, obişnuia să se retragă într-o căbănuţă din apropiere de mănăstirea de azi, unde a şi scris câteva din poveştile sale. Am aflat de la preotul Traian Ciocan că această căsuţă de vară a fost cedată bisericii, mai exact măicuţelor care s-au ocupat opt ani de mănăstire, fiind folosită până azi de vieţuitorii din mănăstire. 

Iernile grele şi pustietatea de nedescris – Mănăstirea Oaşa fiind din acest punct de vedere cea mai izolată mănăstire din ţară, prima localitate aflându-se tocmai la 40 de kilometri de ea – au făcut ca după opt ani, în 1998, maicile să fie nevoite să plece la o altă mănăstire, o perioadă de aproape doi ani. Mănăstirea rămânând în sarcina Mănăstirii Lupşa, aflată la circa 200 de kilometri. Începând cu anul 2000, exact pe 1 iunie, la Mănăstirea Oaşa s-a reaşezat un grup de călugări intelectuali, povestea lor fiind deosebit de interesantă.

 

Studenţii Andrei şi Ilie…

Spuneam că, de mai bine de 13 ani, un grup de călugări intelectuali a preluat Sfânta Mănăstire de pe Valea Frumoasei. Stareţ este părintele Iustin, fost Ilie. Ilie a fost un student cu foarte bune rezultate la Facultatea de Electrotehnică din Timişoara. El şi cu tânărul Andrei, de asemenea student la Politehnică la Timişoara, sunt doi dintre cei câţiva care au dat suflet ASCOR-ului (Asociaţia Studenţilor Creştini Orotodocşi din România), la îndemnul Mitropolitului Banatului, Nicolae. 

După facultate, Andrei s-a călugărit, ajungând călugăr la Schitul „Asteia” din Poşaga, vreme de 5 ani, un loc binecuvântat şi unde creştinii pot afla multe şi de Izvorul Maicii Domnului, care se spune că, umblând prin Grădina Maicii Domnului, a binecuvântat zona, iar un izvor de apă pură a ieşit imediat la suprafaţă. Mai apoi, Andrei, care era singurul vieţuitor de la schit, împreună cu tinerii din ASCOR şi cu alte ajutoare au ridicat acolo o biserică şi un nou schit pe Muntele Mare. Apoi, Andrei a ajuns exarhul mănăstirilor de la Alba şi, într-un final, Arhiepiscop la Cluj. Ei bine, Andrei este cel care i-a îndemnat pe aceşti călugări inte­lectuali, foşti colegi cu toţii la politehnică şi în ASCOR, în anii ’90, spre Oaşa, Ilie devenind după călugărie Iustin şi apoi stareţul Mănăstirii Oaşa.

Mai toţi au fost iniţiaţi în tainele Filocaliei de către duhovnicul lor de la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, părintele Teofil Părâian, inegalabilul părinte vizionar orb, care a venit de multe ori şi în Valea Jiului. Mai trebuie spus că acum, pe lângă stareţul Iustinian, absolvent al Facultăţii de Electrotehnică, există o întreagă obşte de călugări bine pregătiţi, cu multă şcoală, nu neapărat doar în teologie: părintele Pantelimon a absolvit Şcoala de Arte Frumoase, părintele Nectarie – teologia, părintele Serafim – medicina, părintele Sava – conservatorul, părintele Moise – literatura, este şi scriitor ş.a. În acest moment vieţuiesc în mănăstire circa 30 de suflete, majoritatea având la activ studii superioare sau liceale în diferite domenii de activitate!

 

Părintele Vlad alături de Mitropolitul Europei Centrale şi de Nord

În afară de grupul de pelerini din Valea Jiului, conduşi de părintele Traian Ciocan, la mănăstire i-am văzut şi pe părintele Iulian Selaje de la Biserica Sfânta Mare „Muceniţă Varvara” din Petroşani, şi pe mai mulţi oameni obişnuiţi, mari iubitori de credinţă şi locuri sfinte, printre care şi pe directorul Minei Petrila, Constantin Jujan, ajuns împreună cu familia, cu mult înainte de Liturghie.

În soborul de preoţi şi călugări care l-au întâmpinat pe Înalt Preasfinţitul Serafim Joantă, Mitropolitul Europei Centrale şi de Nord, invitatul de onoare al gazdelor, l-am zărit şi pe părintele Vlad, consilierul administrativ-bisericesc din cadrul Episcopiei Devei şi Hunedoarei, care a participat apoi pe întreaga durată şi la slujba specială dedicată acestei frumoase zile din calendarul creştin-ortodox, Sf. Pantelimon, unul din sfinţii care readuc sănătate.

 

25 de Sfinte Moaşte şi o bucată din veşmântul Sfintei Parascheva!

Am vizitat în lung şi lat tot ansamblul monahal şi vă putem spune că tot, dar absolut tot, este minunat la Oaşa, aceasta fiind una dintre mănăstirile din ţară pe care nu trebuie să o rataţi. Dacă răcoarea din biserica de lemn te face să te simţi excelent când afară sunt peste 30 de grade, chiar şi printre munţi, liniştea ei te aduce la o reculegere profundă, energia divină simţindu-se peste tot, apropierea de cutia cu cele 25 de Sfinte Moaşte te face sigur să simţi cât de aproape eşti de Dumnezeu şi de cele sfinte. Moaştele Sf. Priscila, Sf. Mc. Sabina, Sf. Mc. Praxeda, Sf. Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, Sf. Ambrozie – Episcopul Milanului, Sf. Petru Hrisologul – Episcopul Ravenei, Sf. Necunoscut de la Neamţ, Sf. Ierarh Vasile cel Mare, Sf. Mc. Lucia, Sf. Efrem Siriul, Sf. 14.000 de prunci, Sf. Cv. Antipa, Sf. Martiri de la Hozeva, Sf. Mare Mc. Pantelimon, Sf. Sfinţit Mc. Elefterie, Sf. Mare Mc. Mina, Sf. Ierarh Nicolae, Sf. Cv. Ioan Damaschin, Sf. Chiril Episcopul Alexandriei, Sf. Cv. Gheorghe Lazăr, Sf. Isidor – Episcopul Sevilliei, Sf. Ierh. Atanasie cel Mare, Sf. Iosif Isihastul, Mc. Agata, Sf. Mc. Pudenţiana şi Sf. Cv. Monica sau bucata de veşmânt a Sfintei Parascheva stau în apropierea de sfintele icoane, imediat în faţa altarului, în aşteptarea pelerinilor, care vin în număr mare mai ales vara şi mai ales de hramurile Mănăstirii Oaşa.

Sâmbătă, peste 2.000 de credincioşi s-au aflat la mănăstire, cei mai mulţi fiind din Alba, Sibiu, Mureş, Sălaj, Maramureş, Bucureşti, Hunedoara, Gorj, Vâlcea, Cluj sau Prahova.

 

Biserica nouă se află în construcţie

Biserica nouă care se construieşte din 2011 are deja parterul finalizat. Un coridor lung te îndreaptă către sala bisericii, de dimensiuni mult mai mari decât a celei din vechea biserică de lemn. Deocamdată mai sunt multe de făcut, dar slujbele se pot deja ţine în ea, toată clădirea fiind construită din cărămidă de cea mai bună calitate. Am aflat că o firmă de construcţii din Petroşani execută lucrările.

Ieşind din biserica de lemn dai, peste tot în jurul ei, de chiliile executate în stil brâncovenesc şi de clopotniţă. Rândunelele, păsări sfinte, sunt peste tot, „la ele acasă” cum ne spunea un călugăr, sute de astfel de păsări făcându-şi cuiburi peste tot pe sub streşini. Gazonul verde, bine întreţinut, aflat între biserică şi alei, dă un farmec aparte curţii interioare. 

Dincolo, pe un platou uriaş, unde a fost ridicată un mic foişor de lemn, sfinţit, care are rolul vara de a găzdui slujbele în aer liber, acolo fiind scoasă sâmbătă şi Icoana Sfântului Pantelimon, mai există şi corturi de campanie şi bănci, unde pelerinii care vin la slujbe pot să se adăpostească, atât de razele soarelui, cât şi de picăturile de ploaie.

 

Tabere de vară unde vin pe an peste o mie de studenţi şi elevi

Şi un ultim amănunt legat de chilii şi de vieţuitori: peste 300 de studenţi şi elevi din toată ţara se aflau sâmbătă la mănăstire, în tabere de vară organizate pe mai multe zile. Taberele sunt orientate din câte am aflat de la călugări pe mai multe direcţii: cultură, tradiţie şi spiritualitate. Până acum au venit la mănăstire, prin aceste tabere, mii şi mii de tineri din toată ţara, ba chiar şi din străinătate, anual fiind organizate câte şase tabere pentru tineri. De fapt, chiar această legătură cu tinerii înseamnă pentru Mănăstirea Oaşa şi cei ce vieţuiesc în ea exact „emblema cetăţii spirituale şi viaţa complexului monahal de pe Valea Frumoasei”.

Programul lor este ca şi al vieţuitorilor mănăstirii – dacă optează pentru acest program: 2:30 dimineaţa trezirea; între 3:00-8:00 slujba de noapte (care se sfârşeşte cu Sfânta Liturghie); 16:00-17:45 – slujba de seară, iar în duminici sau în sărbători, între orele 19:00-23:45, slujba de priveghere în ajun, în timp ce dimineaţa slujba începe la 8:45 şi ţine până la orele 12:00. Între aceste ore există program de odihnă.

Pentru ceilalţi, programul începe la ora 6:30 cu masa de dimineaţă, apoi, pe ateliere de lucru şi sub supraveghe­rea călugărilor, se trece la activităţi diverse: pregătirea mesei la bucătărie, pregătirea mirului, confecţionare obiecte bisericeşti din lemn, curăţenia chiliilor şi grupurilor sanitare, grădinărit, probleme gospodăreşti, învăţări de noi rugăciuni, psalmi şi cântece religioase etc. 

 

Peisaje care întrec până şi imaginaţia!

La întoarcere, după slujbă şi după masa de hram, grupul de pelerini din Valea Jiului, deşi obosit de drum, era mulţumit de tot ce au văzut şi simţit pe linie spirituală şi a credinţei. „E minunat, aşa ceva nu vezi nici în Grecia, unde am umblat destul. Iar peisajul de la Oaşa seamănă mai degrabă cu peisaje unice din lume, cum ar fi Canada sau nordul Europei, pe care le vedem des la televizor prin documentare. Este un peisaj idilic, chiar şi în România, ţara minunată pe care ne-a hărăzit-o Dumnezeu, rar vezi aşa ceva”, spune Vasile M., unul dintre pelerini.

 

Vecernia n-a lipsit!

Ultimele două popasuri făcute de pelerini au fost la o mică mănăstire de la Obârşia Lotrului şi, din nou, la Mănăstirea Adormirii Maicii Domnului de la Groapa Seacă. Aici au fost întâmpinaţi de călugărul Radu Viorel Vasile, stareţul mănăstirii. Apoi, părintele Traian Ciocan a oficiat slujba de vecernie, că tot era ceasul spre seară, după care toată lumea şi-a continuat drumul, pe Cheile Jieţului, înspre Petroşani şi mai apoi spre vestul Văii Jiului. 

Din punctul de vedere al tuturor, dar şi al nostru, pelerinajul de o zi la Mănăstirea Oaşa a fost unul viu, de neuitat. Astfel de prilejuri sunt adevărate binecuvântări dumnezeieşti pentru oricine. Iar cine nu ne crede n-are decât să încerce. Şi va afla adevărul, cum bine spunea Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos: „Caută Lumina şi o vei avea, caută Lumina şi nu cerceta, Adevărul e doar unul singur! Află-l singur, cu credinţă, căutând cuvintele Mele şi apoi vei fi Mântuit…”. 

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
•