Plecarea care modifică identitatea etnică

Mama Feliciei şi a lui Petru a studiat 5 ani în România ingineria. Nestăpânind bine limba, are mai puţine şanse să îşi facă un viitor acolo decât un neamţ care are aceeaşi pregătire ca ea, dar care vorbeşte limba. 

Petru-Felician Birău s-a născut în 1996, a făcut şcoala generală la „I.G. Duca” Petroşani, având învăţătoare în clasele I-IV pe d-na Lăutaru. A făcut un an clasa de pregătire în limba germană, iar în clasa a VI-a era deja elev la şcoala „Karlshule” Freiburg Im Breisgrau, profesoară fiindu-i Frau Kupek. Din clasa a VIII-a până în prezent (clasa a X-a) studiază la „Kepler-Gymnasium” Freiburg Im Breisgau (diriginte Herr Zimmer).

Felicia-Laura Birău s-a născut în 1995. A făcut şcoala generală alături de fratele ei, tot la „I.G. Duca”, în Petroşani. În clasele I-IV a avut-o învăţătoare pe d-na Gîrjob. În clasa a VII-a şi Felicia a făcut un an de pregătire în germană la şcoala „Karlshule”, Freiburg Im Breisgau, cu profesorul Herr Hurka şi profesoara Frau Heller. Din clasa a IX-a până în prezent (clasa a XI-a) studiază la „Kepler-Gymnasium”, Freiburg Im Breisgau, avându-l ca diriginte pe Herr Simon. Dacă la început au fost împotriva plecări, acum situaţia este alta. Nu ar mai vrea să se întoarcă în ţară, decât să o viziteze în vacanţe. Deoarece sunt plecaţi de atâta timp, fata a ajuns să se considere 75% româncă şi 25% nemţoaică, iar băiatul 60% român şi 40% neamţ. Pentru ea, procentajul de 25% reprezintă adaptarea la felul lor de viaţă. Gândirea este făcută în altă limbă când sunt plecaţi. Dacă la început le-a fost mai greu să se descurce cu limba, acum ea nu mai repre-zin­tă o piedică pentru ei. Singura dată când ei gândesc în română este când se confruntă cu o problemă matematică, deoarece neamţul are un mod ciudat de a spune cifrele, adică, pe dos. Dacă noi am spune la cifra 23 exact aşa cum o vedem, neamţul ar spune 32. 

 

Ce aveau în ţară, dar le lipseşte în străinătate

În glumă ei spun că cel mai mult le lipsesc seminţele de ronţăit, deoarece în Germania nu se găsesc. Familia le lipseşte, fiind acolo doar alături de mama lor, dar şi sălbatica natură de care s-au bucurat atâţia ani înainte să plece. În Germania, spune fata, pe oricare munte te duci, oricât de mare este, ai un drum bun de maşină. Prieteni îţi poţi face indiferent de ce limbă vorbeşti, însă modul cum ai fost crescut în România constituie un impediment. De mici, germanii sunt învăţaţi să ceară dacă au nevoie de ceva. La rândul lor se aşteaptă ca şi cineva, la rândul său, dacă vrea ceva de la ei să ceară. La noi poate relaţia asta de prietenie stă altfel, omul când primeşte un prieten bun sau vechi în casă îl invită să se simtă ca la el acasă şi poate nu tot timpul se aşteaptă ca oaspetele să ceară dacă are nevoie de ceva sau să ceară voie să facă ceva. 

 

Dorul de casă tot te cheamă înapoi de unde ai plecat 

Chiar dacă s-au integrat bine în Germania, tot vizitează România în fiecare an de când au plecat. De fiecare dată când vin, urcă pe munte, în sălbăticie, unde pot să se bucure de peisaje care încă nu au fost schimbate de om. Chiar dacă au prieteni în străinătate, cei mai buni prieteni sunt tot în ţară, cu care abia aşteaptă să se întâlnească în fiecare an.

 

Şcoala în străinătate. Planurile după absolvirea ei 

Când au plecat din România, erau cam prin clasa a V-a şi faţă de nemţi erau mult mai avansaţi la unele materii, dar la capitolul de limbi străine erau în urmă. Nemţii sunt obligaţi să înveţe la şcoală două limbi străine pe lângă limba lor. Una dintre limbile obligatorii este engleza, iar a doua la alegere dintre limbile franceză, rusă sau latină. La fel ca în multe alte ţări, în Germania cursurile la şcoală sunt numai 3 pe zi, fiecare fiind de o oră jumătate. Dacă mai sunt elevi care învaţă mai rău, asta nu reprezintă o problemă pentru când termină liceul sau facultatea, deoarece germanii au şcoli specializate pentru o profesie, pe care, teoretic, după ce le absolvi se consideră că eşti perfect capabil să profesezi. 

După terminarea liceului, Felicia ar vrea să plece un an în Australia. A aplicat pentru o bursă şi vrea să meargă să-i înveţe limba germană pe copiii mai săraci, iar în schimb ea va primi cazare de la familiile a căror copii îi va medita.

Fratele ei nu are planuri aşa măreţe, vrând să studieze în Germania la o facul­tate de arhitectură sau de fizică.

 

Dan BARBU